Parteneriatul civil este „sursa toxică a destrămării importanței și autorității moral formatoare a familiei”, susține Patriarhia Română, într-o reacție la decizia de marți prin care CEDO impune statului român să elaboreze o formă juridică de protecție pentru cuplurile de același gen.
BOR contestă în comunicat dreptul CEDO de a impune României reglementarea parteneriatului civil: „Domeniul dreptului familiei este însă „strâns legat de tradițiile culturale și istorice ale fiecărei societăți și de concepțiile sale profunde”, așadar niciun text european sau internațional nu poate obliga statele să creeze un statut particular pentru cei care coabitează, fie ei de sex diferit, fie de același sex”.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat marți o hotărâre ce constată faptul că România a încălcat Articolul 8 al Convenției, privind ”dreptul la respectarea vieţii private şi de familie”. În urma acestei decizii, România va trebui să adopte o formă juridică de recunoaștere a familiilor formate din persoane de același gen.
CEDO subliniază clar în hotărâre că aceste familii au nevoie urgentă de o formă de recunoaștere care să le ofere acestor familii drepturi egale și să creeze un cadru legal care să protejeze traiului în comun al acestor cupluri.
Reamintim că Parlamentarul a respins până acum câteva propuneri de reglementare a parteneriatului civil.
(Citește și: „Decizie CEDO ce obligă România să adopte o formă juridică de recunoaștere a cuplurilor de același gen„)
Prezentăm integral comunicatul BOR:
Patriarhia Romană, în consonanță cu celelalte Biserici ortodoxe, dezaprobă constant promovarea ideii de parteneriat civil, precum și legiferarea acestuia, întrucât el reprezintă nu doar o inutilă suprapunere cu valida instituție a căsătoriei, ci și o reală subminare a asumării responsabilității integrale a celor doi soți, precum și sursa toxică (dovedită în alte societăți) a destrămării importanței și autorității moral formatoare a familiei.
În realitate, parteneriatul civil legalizează concubinajul, îi deresponsabilizează în timp pe cei doi parteneri în detrimentul mamei și al copilului, deservind practic interesul major al acestuia.
Cadrul legal care protejează în mod optim „creșterea, educația și instruirea copiilor” este doar familia naturală (art. 48, al. 1 din Constituția României).
Din punct de vedere moral parteneriatul civil este un surogat al căsătoriei și un element destructurant al ordinii spirituale și morale din societate.
Legalizarea parteneriatelor civile a devenit pretutindeni unde a fost acceptată primul pas spre legalizarea „căsătoriei între persoanele de același sex”, ea nefiind decât mijlocul prin care se poate ajunge la această „căsătorie”.
Acordarea unui statut legal „cuplurilor” de același sex, prin legalizarea parteneriatelor civile, s-a dovedit a fi doar o șireată și favorabilă mișcare politică spre acordarea „dreptului” de a se căsători persoanelor care, prin natura opțiunilor sexuale libere, se situează totuși în afara rațiunilor și scopurilor fondatoare ale familiei naturale întemeiate pe căsătorie.
Experiența statelor care au legalizat căsătoriile între persoanele de același sex este grăitoare.
Domeniul dreptului familiei este însă „strâns legat de tradițiile culturale și istorice ale fiecărei societăți și de concepțiile sale profunde”, așadar niciun text european sau internațional nu poate obliga statele să creeze un statut particular pentru cei care coabitează, fie ei de sex diferit, fie de același sex.
****
