”Too big to be saved”: Implicațiile „rebeliunii” Romei față de Bruxelles - CursDeGuvernare.ro
luni

6 decembrie, 2021

”Too big to be saved”: Implicațiile „rebeliunii” Romei față de Bruxelles

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

8 octombrie, 2018

Retorica populistă și antieuropeană cu care guvernul italian își negociază deficitul bugetar cu Comisia Europeană (CE) riscă să pună moneda unică, ca și stabilitatea politică a UE la o mai grea încercare decât cea a incapacitatea de plată a Greciei, anii trecuți.

Premierul italian, Giuseppe Conte, a promis miercuri că deficitul bugetar se va reduce la 2,1% din PIB în 2020 și va ajunge chiar la 1,8% în 2021, cam cât ceruse CE. Pragul pentru 2019 ar rămâne la 2,4%.

Propunerea sună a concesie, după ce pragul de 2,4% părea bătut în cuie, luni, pentru următorii trei ani, dar Comisia Europeană nu s-a lăsat înduplecată de acest fel de negociere şi a răspuns, printr-un purtător de cuvânt, că va reacţiona doar după ce va vedea presentarea oficială a proiectului de buget, potrivit Reuters.


Deficitul bugetului de 2,4% din PIB ar fi sub limita permisă de UE, dar deficitul structural ar creşte peste limitele acceptabile.

Giuseppe Conte (foto) a mai estimat că datoria Italiei (de 2,3 trilioane de euro, acum) ar urma să scadă sub 130% din PIB în 2019 (în ciuda păstrării deficitului la nivelul iniţial) şi chiar la 126,5% în 2021, de la 133% în prezent, cel mai mare nivel din Europa după cel al Greciei, cu greu salvată de la faliment în anii trecuţi.

Reacţiile creditorilor

După corecţiile premieruilui italian şi pieţele financiare şi-au mai corectat din reacţia negativă pe care au avut-o iniţial faţă de titlurile de stat italiene, al căror randament pentru scadența de 10 ani ajunsese la maximul ultimilor patru ani şi jumătate.

Ecartul față de reperul general acceptat al randamentului obligațiunilor germane depășise 300 de puncte de bază. Nivelul era aproape dublu faţă de cât era la instalarea guvernului populist şi „antisistem” de la Roma şi cu 17% mai mare decât era înaintea anunţului planurilor iniţiale privind deficitul, potrivit Politico.


Analiștii băncii de investiții Natixis au exprimat îngrijorararea că ar putea ajunge la 400 de puncte de bază, dacă neîncrederea investitorilor ar continua, iar ratingul Italiei ar fi redus de Moody și S & P.

Scăderea severă a randamentelor italiene este un semn de neîncredere în capacitatea de plată a guvernului de la Roma.

Randamentele la titlurile de stat variază invers proporţional cu preţul acestora, care scade în situaţii dificile pentru guvernul emitent, din cauza tendinţei marilorinvestitori de a scăpa de activele respective.

Moneda unică de asemenea s-a depreciat până la 1,148 dolari în 3 octombrie de la 1,177 în 25 septembrie, după care şi-a revenit până la 1,15 dolari / euro.

Prea mare pentru a putea fi salvată

„Planurile bugetare (italiene) pentru următorii trei ani înseamnă că Italia, și Zona Euro odată cu ea se îndreaptă somnambulic spre o nouă criză”, a declarat un lider al Zonei Euro, citat de Reuters.

Fondurile la dispoziția Mecanismului European de Stabilitate (EMS), înființat pentru împrumuturi de urgență a membrilor Zonei Euro, nu ar putea face față.

EMS a pompat 250 de miliarde de euro în conturuile naționale ale Greciei pentru a o salva de la un faliment care ar fi ruinat moneda unică, dar nevoile de refinanțare ale Greciei sunt de 277 miliarde în 2019 și de alte 371 de miliarde în următorii doi ani.

Consensul general este că Italia este prea mare pentru a fi salvată prin ESM. Și nu este vorba doar de probleme tehnice, ci în primul rând politice: nordicii și alții de asemenea nu vor nici măcar să încerce să folosească ESM pentru Italia”, potrivit unui alt oficial citat de Reuters.

Retorica şi efectele populismului

Guvernul de la Roma are nevoie de deficite mari pentru a repspecta măcar o parte din promisiunile cu care partidele care l-au propulsat, Mişcarea 5 Stele (populist) şi Liga Nord (extremă dreapta) – ambele eurosceptice, au câştigat alegerile.

Retorica populistă şi beligerantă faţă de Bruxelles a mers până la invocarea de către un parlamentar italian a oportunităţii ieşirii Italiei din Zona Euro, scenariu care, deşi puţin plauzibil, a alimenta şi mai mult grijile pieţelor dar şi pe mediile politice europene.

Declaraţia parlamentarului Carlo Borghi, responsabil al Ligii Nord pentru problemele economice, nu ar fi atras prea mult atenţia dacă nu ar fi venit după cea a vicepremierului Luigi Di Maio, care a spus: „Nu vom da înapoi de la nivelul de 2,4%. Să fie clar. Nu dăm înapoi nici măcar cu un milimetru“.

Celălalt vicepremier italian, Matteo Salvini (foto) , liderul Ligii, declarase, de asemenea, că nimeni în Italia nu se teme de „ameninţările” Comisiei Europene.

 

Îți mulțumim că citești cursdeguvernare.
Abonează-te la newsletter aici.

„O criză a fost suficientă, o criză (provocată de Grecia, n.r.) a fost destul şi trebuie să împiedicăm ca Italia să poată primi aici un tratament special care, dacă este acordat tuturor, ar însemna sfârşitul euro“, avertizase preşedintele CE Jean-Claude Juncker (foto).

Cea mai mare amințare nu este, însă, cea a Comisiei, ci cea a piețelor, care ar sancționa drastic băncile italiene și așa împovărate, ca şi guvernul italian prin scumpirea finanţării.

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

citește și

lasă un comentariu

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

toate comentariile

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

articole categorie

Citește și:

De studiat graficul de mai jos: el reprezintă o parte a analizei apărute în revista (exclusiv print) CRONICILE Curs de Guvernare nr. 88 (titlurile și autorii – LINK...

rrr