miercuri

17 aprilie, 2024

18 aprilie, 2023

În raportul World Economic Outlook, prezentat săptămâna trecută de FMI se oferă o prognoză sumbră a economiei mondiale pentru anul 2023, iar Fondul consideră că o parte din vină revine băncilor centrale.

Prognoza FMI pentru zona euro este în scădere față de raportul anterior, cu o creștere modestă de doar 0,8%, după o expansiune de 3,5% în 2022. Pentru cea mai mare economie europeană, cea a Germaniei, se anticipează chiar o contracție de 0,1% pentru acest an.

Mulți politicieni și economiști consideră că de vină pentru inflația aflată la maximul ultimelor decenii și încetinirea economiei europene este politica agresivă de ridicare a dobânzii de politică monetară practicatată de Banca Centrală Europeană (BCE).


„Semnalele pozitive de la începutul anului 2023 care indicau posibilitatea ca economia mondială să aibă o aterizare lină – cu inflație în scădere și o creștere economică constantă – s-au spulberat pe fondul unei inflații ridicate și persistente și al recentelor turbulențe din sectorul financiar”, se arată în ultimul raport al FMI.

Pentru Germania FMI anticipează o contracție a economiei de 0,1%, spre deosebire de prognoza realizată de un grup de institute economice germane care anticipează o creștere de 0,3% în 2023.

Europarlamentarul Rasmus Andersen, citat de Reuters, acuză direct BCE pentru contracția economiei germane:

„Politica prea agresivă a BCE de creștere a ratei dobânzii și prea puține investiții publice afectează dezvoltarea noastră economică”, a scris Andresen pe Twitter. „Avem nevoie de o corectare a direcției în politica fiscală și monetară”, a adăugat el.


Germania este una dintre cele trei țări din UE pentru care FMI anticipează o creștere negativă, alături de Lituania (-0,3%) și Estonia (-1,2%). Alte țări mari din blocul economic, precum Franța (+0,7%), Italia (+0,7%) și Spania (+1,5%), se descurcă mai bine.

Pentru zona euro, FMI se așteaptă la o rată de creștere de 0,8%, care este mai mică decât pentru majoritatea celorlalte economii avansate, precum SUA, Canada, Coreea sau Australia.

Majorare agresivă a dobânzilor

Din iulie 2022, BCE a majorat ratele dobânzilor cu 3,5 puncte procentuale pentru a combate inflația ridicată din zona euro.

Înăsprirea politicii monetare crește costurile de capital, reducând activitatea de investiții în economie, reduce cererea generală și ia din presiunea asupra prețurilor. De asemenea, este un semnal pentru investitori și consumatori că băncile centrale sunt hotărâte să ia măsuri dure în lupta împotriva inflației.

Însă FMI subliniază că eforturile băncilor centrale din întreaga lume de a lupta împotriva inflației vin cu un cost, nu tocmai neglijabil.

„Efectele secundare ale creșterii rapide a ratelor de politică monetară devin evidente, pe măsură ce vulnerabilitățile sectorului bancar au intrat în atenția investitorilor și temerile de contagiune au crescut în sectorul financiar în sens mai larg, inclusiv în instituțiile financiare nebancare”, se arată în raportul FMI.

BCE ar putea fi nevoită să crească iar dobânda

Banca Central Europeană ar putea fi nevoită să efectueze o majorare a dobânzii în luna mai dacă inflația va continua să crească în același ritm anticipat în prognoza din luna martie, a declarat economistul șef al BCE, Philip Lane, citat de Reuters.

ECB a ridicat ratele dobânzilor cu 3,50 puncte procentuale începând cu luna iulie dar nu a specificat o direcție anume pentru decizia pe care o va lua la ședința viitoare de politică monetară din 4 mai, argumentând că turbulențele din sectorul financiar impun o precauție suplimentară.

„Dacă nivelul de referință pe care l-am decis înainte de manifestarea stresului bancar va rezista, va fi indicat să avem o creștere (a ratei dobânzii de referință – n.r.) suplimentară în mai”, a spus Lane, citat joi.

„Cu toate acestea, trebuie să ținem cont de date în ceea ce privește evaluarea acestui nivel de referință, dacă va mai fi valabil la momentul întălnirii noastre din mai”, a adăugat el.

Investitorii au luat în calcul deja o creștere cu 25 puncte de bază a dobânzii cheie la ședința BCE din 4 mai și anticipează o încă majorare cu 25 puncte procentuale până la jumătatera anului, o reducere a anticipațiilor de acum o lună, când erau așteptate patru decizii de creștere a dobânzii în acest interval de timp.

Repetându-și în mare măsură poziția, Lane a susținut că decizia din mai va depinde de perspectivele inflației, de evaluarea băncii centrale cu privire la dinamica subiacentă a prețurilor și de cât de repede creșterile ratelor din trecut au impactat economia.

Deși acțiunile băncilor au scăzut cu aproximativ 10% în ultima lună, volatilitatea lor s-a redus, iar inflația, o preocupare cheie pentru factorii de decizie, continuă să se accelereze, întărind argumentele pentru majorarea ratelor dobânzilor.

Tensiuni în interiorul BCE

Piețele sunt nervoase, iar inflația trebuie încă îmblânzită. Luate împreună, necesitatea rezolvării acestor două probleme pun BCE într-o situație delicată, fiind obligată să practice un dificil mers pe sârmă.

În prezent, BCE se vede pusă în situația în care trebuie stingă un incendiu dar care ar putea provoca un altul, poate chiar mai mare, se arată într-o analiză efectuată de Politico.

BCE poate continua să majoreze ratele dobânzilor pentru a încerca să țină sub control inflația, dar această decizie riscă să alimenteze tensiunile din piețele financiare. Dimpotrivă, poate oferi băncilor o gură de oxigen prin încetinirea ritmului de creștere a dobânzilor, dar aceasta implică pericolul prelungirii stagnări economice.

(Citiți și: ”BCE majorează dobânzile din zona euro cu 50 de puncte de bază, în ciuda temerilor privind stabilitatea băncilor”)

Linia oficială a conducerii BCE este că poate să le facă deodată pe amândouă fără consecințe grave. Însă mulți economiști din zona euro nu împărtășesc optimismul acestora.

În spatele ușilor închise, creșterea dobânzilor este o dilemă care dezbină factorii de decizie ai BCE, divergențe care transpar și în luările de poziții publice ale oficialilor BCE.

De ce crește dobânzile BCE?

Efectul scontat al creșterii ratelor dobânzilor constă în principal în reducerea inflației, deoarece îi face pe consumatori și pe companii să se împrumute mai puțin, astfel încât rezultă o reducere a cheltuielilor.

Pe măsură ce inflația a început să crească din vara anului trecut, BCE a majorat ratele dobânzilor cu o viteză record, de la -0,5 la 3%, când rata anuală a inflației în zona euro a ajuns la o cifră record de 10,6% în octombrie.

Ținta de inflație a BCE este de 2%, care pare foarte îndepăratată față de evoluția actuală a prețurilor.

Creșterea dobânzilor – frână pentru economie

Unul dintre efectele nedorit este că, odată cu costului creditelor (din cauza dobânzilor mai mari), valoarea obligațiunilor deținute de bănci scade.

Acest lucru provoacă nervozitatea investitorilor. După prăbușirea, în luna martie, a băncilor Silicon Valley și credit Suisse – deși părea că problemele acestora nu ar fi avut vre-o legătură – a apărut îngrijorarea că ar putea ca să nu fie singurele instituții financiare cu probleme și a alimentat temerea de contagiune la nivel global.

Șefa BCE, Christine Lagarde insistă cu înăsprirea dobânzilor

BCR a continuat imperturbabil față de toate problemele pe care le generează sistemului bancar: a decis majorarea cu 0,5 puncte procentuale a dobânzii-cheie în martie, la mai puțin de o săptămână după ce SVB se prăbușea iar gigantul bancar credit Suisse se clătina puternic.

În urma acestei decizii, președintele BCE Christine Lagarde a subliniat că nu vede nicio contradicție între asigurarea stabilității prețurilor și stabilitatea financiară.

Cu alte cuvinte, ea a spus că BCE ar putea continua să ridice ratele dobânzilor în timp ce va aborda problemele bancare cu alte instrumente.

Părerile sunt împărțite

Mulți economiști nu sunt de acord cu Lagarde că lupta pentru stabilitatea prețurilor poate fi dusă fără a pune în pericol stabilitatea financiară. A susține acest lucru „ar trebui să fie o declarație de final de carieră”spune Stefan Gerlach, economist șef la EFG Bank din Zurich și fost viceguvernator al Băncii Centrale a Irlandei, conform Politico. „Aceasta a stat la baza «principiului separării» din 2008, revizuit. Nu a fost o idee bună atunci și nu este nici acum”, a adăugat el.

Ce înseamnă principiul separației?

În 2008, la începutul crizei financiare, precum și în 2011, când a lovit criza datoriilor suverane, BCE a aderat la teoria conform căreia ratele dobânzilor ar putea fi utilizate pentru a asigura stabilitatea prețurilor în paralel cu alte măsuri, precum injecții generoase de lichiditate, care ar putea atenua tensiunile din piață.

Dar aceste măsuri doar au adăugat alte probleme și a trebuit să fie abandonată rapid, se arată în analiza Politico.

De data aceasta, Mario Centano, membru din partea Portugaliei în Consiliul guvernatorilor al BCE, a cărui țară a suferit în special din cauza consecințelor crizei datoriilor suverane, este mai puțin încrezător decât decât Lagarde în valabilitatea teoria separației.

„Istoria noastră recentă ne arată că a trebuit să dam înapoi de câteva ori deja în timpul proceselor de înăsprire (a politicilor monetare – n.r.), având în vedere amenințările la adresa stabilității financiare. Nu putem risca de data aceasta”, a declarat Mario Centeno pentru Politico într-un interviu.

O bilă albă pentru Lagarde

După temerile inițiale că instabilitatea s-ar putea răspândi în zona euro, nervozitatea investitorilor s-a calmat, iar acțiunile sistemului bancar au început să-și revină. În același timp, noi date au arătat că presiunile inflaționiste subiacente au continuat să crească, sugerând că Lagarde și colegii ei au avut dreptate să-și folosească armele – cel puțin pentru moment.

Dacă acesta este cazul, creșterea ratei dobânzii din martie – ceea ce economistul-șef al Commerzbank Jörg Krämer a descris drept investiție „necesară” în credibilitatea băncii centrale – va fi dat roade.

Turbulențele din piață ar putea ajuta

Nervozotatea din piață ar putea ajuta BCE să-și atingă ținta de inflație fără să fie nevoită să crească dobânzile în același ritm agresiv ca până acum, scrie Euroactiv citând oficali europeni.

Băncile tind să includă plata unei prime de risc suplimentară, inclusă în dobânzile percepute pentru împrumuturi, ceea ce majorează costul creditelor acordate consumatorilor sau mediului de afaceri. În acest mod, băncile preiau o parte din efortul de înăsprire a politicii monetare ușurând sarcina băncii centrale.

Vicepreședintele BCE, Luis de Guindos, a sugerat acest lucru într-un interviu acordat Euroactiv luna trecută, deși a avertizat că este prea devreme pentru a se evalua cât de mare ar putea fi impactul în piață.

Cum se va finaliza lupta contra inflației?

Provocarea pentru BCE este să asigure echilibrul corect. Dacă nu o face, riscă să ajungă la repetarea problemelor financiare în stilul anului 2008, fie revenirea la perioada de stagflație (stagnarea creștrii economice pe fondul unei inflații ridicate) care a afectat Europa în anii 1970.

Dacă va crește dobânzile prea agresiv, falimentele bancare urmate de o recesiune economică riscă să forțeze BCE să facă o inversare a politicii monetare pentru a treia oară, ceea ce îi va creea mari probleme de credibilitate. În schimb, dacă dobânzile nu cresc suficient, banca centrală poate pierde controlul asupra inflației, care este principalul său obiectiv.

Singurul mod în care Lagarde poate câștiga este să ofere atât stabilitate prețurilor, cât și stabilitate financiară. În acest sens, nu există niciun compromis – una fără cealaltă pur și simplu nu va fi suficient.

***

Articole recomandate:

citește și

lasă un comentariu

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

toate comentariile

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

articole categorie

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: