miercuri

27 martie, 2024

14 septembrie, 2011

Câteva sute de ONG-uri, firme mici sau sindicate sunt revoltate de câteva zile din cauza unei decizii luate de Ministerul de Finanțe, la finele lunii august, prin care se reduce la 10% prefinanțarea acordată de stat pe proiectele europene.

Prefinanțarea iniţială – de 30% din întreaga valoare a proiectului – a fost introdusă în iunie 2010 printr-o ordonanță de Guvern, din dorința de a impulsiona accesarea fondurilor structurale. Măsura avusese succes, numai pe Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POS DRU) – gestionat de Ministerul Muncii – fiind înregistrat anul trecut un număr record de contractări – 80% din fondurile alocate.

Până acum, însă, nu s-au primit și justificările de cheltuire a banilor. O statistică oficială de la Ministerul Muncii spune că din 2009 până acum statul a plătit prefinanțări de 600 de milioane de euro, dar nu are „chitanțe” deocamdată decât pentru 14% din bani. Pentru restul încă îi așteaptă pe beneficiari să facă dovada cheltuirii banilor.


În aceste condiții, bugetul statului nu a rezistat decât până în noiembrie 2010 unei atari dorințe de dezvoltare, venită din partea societății civile. Începând din ianuarie 2011 s-a decis ca prefinanțările să se plătească în tranșe de câte 10% , fiecare altă tranșă urmând să fie eliberată în momentul în care beneficiarul făcea dovada cheltuirii banilor primiți anterior. ONG-urile au acceptat chiar şi plata cu ţărâita, dar bugetul național n-a putut susține nici măcar această formă de plată.

Ordinul Ministerului de Finanțe din august 2011 consfințește astfel o stare de fapt știută de multe luni: țara nu mai are bani ca să susțină derularea programelor europene, până la decontarea banilor de către Bruxelles. Asta în ciuda angajamentelor Guvernului, față de FMI, că va aloca prioritar resurse pentru accelerarea absorbției fondurilor europene.

Cum funcționează finanțarea europeană, pe pași:

  • Finanțările europene nu se fac anticipat. Trebuie să cheltuiești bani de la tine și apoi să-i recuperezi de la Bruxelles
  • Pentru că în România societatea civilă nu e atât de bogată, cum e în alte țări, statul a decis să ajute accesarea programelor printr-o prefinanțare pe care și-o recupera pe perioada derulării proiectului, în tranșe mici – un fel de credit fără dobândă.
  • Prefinanțarea a fost inițial de 30% din bugetul unui singur an de proiect. Pe măsură ce cheltuia din bani, beneficiarul făcea raportări la Autoritatea de Management (AM) și primea înapoi alte sume, egale cu contravaloarea celor cheltuite. Acest procedeu se numește „cerere de rambursare”. În felul ăsta, beneficiarul trăgea de cei 30% până la încheierea proiectului, ca de un fond tampon de bani până veneau fondurile europene.
  • La rândul ei, AM aduna periodic într-un singur proiect național toate cererile de rambursare venite din partea proiectelor mici și le trimitea la Bruxelles, de unde solicita să i se elibereze sumele cheltuite de benficiari. Comisia plătea banii României, după ce verifica dacă cheltuirea lor a fost corectă. Abia la acest punct se socotește că fondurile europene sunt „absorbite”
  • Conform spuselor directoarei AM POS DRU, Carmen Ionel, prefinanțarea de 30% este suportată în cuantum de 13% de Comisia Europeană și 17% de bugetul de stat.
  • În iunie 2010 s-a decis ca prefinanțarea de 30% să fie din întreaga valoare a proiectului (nu doar din cea anuală), ceea ce a băgat în conturile beneficiarilor, dintr-un foc, și sume de 1-2 milioane de euro, dacă valoarea proiectului era de 5-6 milioane de exemplu. Mulți beneficiari nu au avut cum să cheltuiască toți banii ăștia într-un singur an și i-au ținut blocați în conturi, ținând astfel blocate prefinanțările altor proiecte.
  • Din ianuarie 2011 nu s-au mai dat prefinanțări decât de 10%, iar de acum plățile făcute de Ministerul Muncii se sprijină pe un credit din Trezorerie, ca să nu se pună lacătul pe ușa programelor europene.

Ce spun ONG-urile: Măsura îngroapă proiectele începute

Viorel Micescu, directorul CENTRAS – centrul de asistență pentru organizații neguvernamentale – spune că măsura luată de Ministerul de Finanțe va împinge în faliment firmele mici și organizațiile care derulau proiecte europene. Asta pentru că ele nu au puterea financiară să susțină programele până când li se returnează banii de la Bruxelles.

„Prima lovitură a început în ianuarie 2011 când au spus – vă dăm 10% acum și restul de 20% eșalonat, după alte cereri de rambursare. Era OK și așa pentru cash flow. Acum vin și spun – cine a primit 10% nu mai primește nimic, cine a primit mai mult, trebuie să dea banii înapoi”.


Micescu spune că toate organizațiile au primit recent o notificare de la AM POS DRU prin care erau somate să spună în 72 de ore dacă sunt de acord cu micșorarea prefinanțării, iar dacă nu să facă cerere pentru rezilierea contractului.

Liviu Bulgărescu, liderul Asociației Europa pentru Dezvoltare Umană, e unul dintre beneficiarii prefinanțării de 10% primite în ianuarie 2011. El se baza și pe restul de 20% pe care știa că-i va primi dacă va raporta cheltuirea banilor. „Acum sunt nevoit să caut o finanțare la o bancă, ca să pot continua proiectul. Oricum în ianuarie l-am revizuit ca să-mi asigur un flux de lichidități și am ajuns la concluzia că putem implementa proiectul și cu prefinanțarea în tranșe”.

Bulgărescu spune că s-a făcut o greșeală în iunie 2010 când s-a decis majorarea prefinanțării la 30% din întregul proiect, fără un studiu de impact și niște măsuri de stimulare a beneficiarilor de a cheltui banii mai repede, astfel încât banii să circule, nu să stea blocați în conturile organizațiilor.

Bulgărescu recomandă oricărui ONG să nu se bage într-un program european dacă nu are cei 2% partea de contribuție proprie, plus un fond de rulment de 10% necesar supraviețuirii în caz de blocaje birocratice inerente în România.

Amănuntele care gripează mecanismul de implementare a proiectelor:

  • Cererile de rambursare reprezintă „păduri întregi de hârtii”, durează de regulă câteva luni între momentul aprobării lor și eliberarea banilor, deși legal ar fi maxim 45 de zile
  • Tăierea sporurilor și reducerea salariilor bugetare a determinat exodul profesioniștilor din sistemele de management spre mediul privat care gestionează proiecte. „Acum autoritățile de management sunt populate de tineri care învață și apoi pleacă. Le trec prin mâini milioane de euro și ei sunt plătiți cu 1.500 de lei. Sunt câteva mii de oameni la nivel național, n-ar fi un capăt de țară ca ei să fie plătiți și stimulați”, spune Micescu.
  • Birocrația formată din tinerii prost plătiți e condusă de persoane numite politic și dominată de Ministerul de Finanțe
  • Prefinanțarea de 30% din proiect într-o singură tranșă a fost o greșeală. O măsură aparent în sprijinul beneficiarilor, dar nedublată de măsuri de motivare/stimulare a lor de a cheltui banii. „Știind că am în cont 30% stau relaxat, iar asta duce la delăsare și automat la blocarea fondurilor”, spune Bulgărescu, care ar vrea revenirea la plata în tranșe a celor 30%.
  • Micșorarea prefinanțării va falimenta multe organizații și firme și va pune în pericol programe. „Dacă un program nu se duce la bun sfârșit, indiferent de cât ai reușit să faci din el și cu ce rezultate, trebuie să dai banii înapoi, iar asta va fi criminal”, spune Bulgărescu.
  • Fondurile derulate prin POS DRU reprezintă servicii sociale și cursuri de formare profesională, nu sunt proiecte în urma cărora beneficiarii rămân cu ceva, un utilaj, un pod, etc. „Aceste organizații fac proiecte pentru servicii sociale adresate oamenilor, servicii pe care în mod normal statul ar trebui să le facă. Nu poți să le ceri ONG-urilor să vină cu bani de acasă ca să rezolve problemele statului”, conchide Bulgărescu

Statul dă vina pe beneficiarii proiectelor: nu cheltuiesc

Carmen Ionel este director general AM POS DRU din aprilie 2011. Sarcina ei e ingrată în contextul epuizării bugetului național.

Ea spune că beneficiarii nu ar trebui să fie atât de revoltați întrucât în contractele semnate cu ei scrie clar că „AMPOSDRU îşi rezervă dreptul de a reduce parţial sau total finanţarea dacă această diminuare este cauzată de dificultăţi în cadrul bugetului de stat”.

Ionel spune, totuși, că măsura luată la ordinul Ministerului de Finanțe nu este altceva decât o organizare mai bună și o corecție a erorilor făcute până acum, în sensul stimulării beneficiarilor de a cheltuii banii mai repede, pentru creșterea gradului de absorbție.

Argumente de la stat:

  • Decizia de a acorda prefinanțare de 30% din întreaga valoare a proiectului – deși bună pentru beneficiari – s-a dovedit nesustenabilă de către buget. În condițiile în care prefinanțarea de la CE era de 13%, diferența de 17% venea din bugetul României. Care a rezistat până în noiembrie 2010.
  • Gradul de cheltuire s-a dovedit foarte mic în timpul ăsta. A trecut un an de la momentul prefinanțării și puțini sunt cei care au depus cereri de rambursare. Recuperarea prefinanțării e foarte mică. Avem câteva sute de proiecte din partea cărora nu avem dovezi că acei bani au fost cheltuiți.
  • Din decembrie 2008, până la 31 august 2011, au fost plătite prefinanţări în valoare totală de aproximativ 600 de milioane de euro, iar cei care au primit aceste prefinanţări au depus cereri de rambursare (documente justificative care atestă cheltuirea sumelor acordate) care nu acoperă decât 14% din volumul total al prefinanţărilor plătite. Luând în calcul şi cererile de rambursare aflate în verificare atât la AMPOSDRU cât şi la Organismele Intermediare, sumele recuperate din prefinanţarea plătită nu ar depăşi 25%.
  • Prin noua regulă se acordă maximum 10% în minimum două tranșe. Așa a stabilit Ministerul de Finanțe.
  • Un ofițer de proiect de la AM are 30 de proiecte în grijă. POS DRU are 360 de oameni în toată țara. În AM avem oameni care câștigă și 250 de euro pe lună.

Un sistem complicat şi prost gândit: cei care nu-şi cheltuiesc avansurile îi încurcă pe toţi

La mitingul organizat miercuri în fața AM POS DRU, de către ONG-urile revoltate că au rămas fără prefinanţare, se discuta despre „organizații neguvernamentale care ar fi încasat cei 30% prefinanțare și au fugit cu banii în lume”, dar și de instituții publice care „stau pe bani” fără să deruleze proiectele, din cauze absurde.

Viorel Micescu spune că sunt universități, ministere sau primării care au accesat și primit fonduri europene și nu le mai derulează din cauza faptului că Guvernul a interzis anul trecut ca funcționarii publici să mai fie plătiți și prin fondurile europene. „Multe instituții publice au luat avansuri și dorm pe ele. Stau milioane de euro în conturile unor morți (proiecte moarte) pentru că funcționarii au refuzat să mai lucreze și pe proiectele europene când li s-a interzis să fie plătiți și de acolo”.

O altă sursă de gâtuire a fondurilor este birocrația din Autoritățile de Management, și nu neapărat din cele centrale, ci din cele intermediare. Toți beneficiarii de proiecte derulate în parteneriat cu Ministerul Educației, de exemplu, se plâng de întârzieri de luni de zile în corespondența și rambursările pe care le așteaptă de la Organismul Intermediar de la Ministerul Educaţiei.

Articole recomandate:

citește și

lasă un comentariu

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

toate comentariile

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

articole categorie

Citește și:

”În ultima perioadă, auzim – îndeosebi din partea mediului de

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: