Turnul Lotus de 350 de metri din capitala Sri Lankăi, Colombo, ar fi trebuie să reprezinte un simbol al renașterii economice a țării, dar s-a transformat într-o imagine reprezentativă a problemelor uriașe cu care se confruntă Inițiativa Belt and Road a Chinei, scriu jurnaliștii Financial Times, într-o amplă analiză pe tema sănătății financiare a planului grandios de investiții susținut de Beijing în țările în curs de dezvoltare.
La mai bine de trei ani de la finalizare, turnul din Sri Lanka este în mare parte nefolosit și reprezintă un exemplu grăitor al corupției și al managementului financiar defectuos al țării, care a dus la intrarea în faliment în mai.
Sri Lanka este una dintre zecile de țări din lumea în curs de dezvoltare care sperau să profite de împrumuturile chineze din cadrul Inițiativei Belt and Road – o schemă care reprezintă nu doar cel mai mare pariu al politicii externe a Beijingului de la înființarea Republicii Populare în 1949, dar și cel mai mare program transnațional de infrastructură întreprins vreodată de o singură țară.
(Citește și: ”China și ”arma” creditelor: Cum folosește Beijingul împrumuturile bilaterale în scopuri politice”)
Cu toate acestea, un număr mare de proiecte, printre care și turnul din Sri Lanka, nu au reușit să producă un profit comercial, iar împrumuturile uriașe necesare pentru a construi o astfel de infrastructură au exacerbat presiunile financiare asupra guvernelor vulnerabile din țările în curs de dezvoltare.
O analiză Financial Times asupra sănătății financiare a Inițiativei Belt and Road – numită de liderul chinez Xi Jinping „proiectul secolului” – a scos la iveală o mulțime de împrumuturi neperformante.
În mai multe țări din Asia, Africa și America Latină, proiectul riscă să se transforme în crize ale datoriilor suverane.
De la lansarea inițiativei, în 2013, și până în 2021, valoarea proiectelor de infrastructură asumate de zeci de țări în curs de dezvoltare în cadrul Belt and Road a atins 838 de miliarde de dolari, potrivit datelor colectate de Institutul American de Întreprinderi, un think-tank cu sediul în Washington.
(Citește și: ”CNBC: Cum își transformă China comerțul în armă geopolitică”)
Însă împrumuturile care finanțează acele proiecte înregistrează neperformanțe record. Potrivit datelor Rhodium Group, un grup de cercetare din New York, valoarea totală a împrumuturilor de la instituțiile chineze care au trebuit să fie renegociate în 2020 și în 2021 a crescut la 52 de miliarde de dolari, de peste trei ori mai mult decât în precedenții doi ani.
Această deteriorare rapidă a situației financiare aduce totalul împrumuturilor renegociate din 2001 încoace la 118 miliarde de dolari, aproximativ 16% din total.
Multe dintre aceste renegocieri de împrumut implică anulări a unor dobânzi sau rate de capital, programe de plăți amânate sau o reducere a ratelor dobânzilor. Dar China a fost, de asemenea, nevoită să ofere împrumuturi „de salvare” unor guverne pentru a preveni transformarea problemelor creditelor de investiții în crize ale balanței de plăți.
Bradley Parks, director executiv al AidData la College of William and Mary din SUA, spune că, în timp ce împrumuturile de salvare ajută la evitarea intrării în incapacitate de plată, nu ajută la rezolvarea problemelor financiare de bază. „Cred că Beijingul învață acum că, în unele cazuri, problema fundamentală nu este lichiditatea, ci solvabilitatea”, spune Parks.
Occidentul, cu ochii pe împrumuturile Beijingului
Amploarea problemelor datoriilor din țările Belt and Road a atras, de asemenea, atenția liderilor mondiali. În mai, cancelarul german Olaf Scholz a tras un semnal de alarmă cu privire la volumul de creditare a Chinei în țările mai sărace, în special în Africa. „Există un pericol foarte serios ca următoarea criză majoră a datoriilor să fie generată de împrumuturile pe care China le-a acordat în întreaga lume”, a spus Scholz.
China se luptă cu problema datoriilor pe mai multe fronturi. AidData a descoperit dovezi că instituții de stat din China acordă „împrumuturi de salvare” în valoare de zeci de miliarde de dolari, în general, sub formă de injecții pe termen scurt de valută, iar acestea permit țărilor îndatorată să-și acopere parțial serviciul datoriei.
Țările care au primit astfel de împrumuturi până sunt Pakistan, Argentina, Belarus, Egipt, Mongolia, Nigeria, Turcia, Ucraina și Sri Lanka, potrivit AidData. Fiecare dintre aceste țări are un rating de credit de „junk” de la agenții precum Moody’s și Standard and Poor’s, ceea ce înseamnă că riscul de neplată a datoriei lor suverane este considerat semnificativ.
China face un pas în spate
Aceste probleme financiare determină o regândire ”în liniște”, dar fundamentală în Beijing, pe măsură ce riscurile economice din întreaga lume cresc, potrivit unui consilier guvernamental chinez, care a preferat să rămână anonim.
„Multe investiții în țările Belt and Road nu au avut sens comercial și au fost de fapt o formă de fuga de capital”, spune consilierul. „Mai mult, perspectivele economice în multe țări BRI, în frunte cu cele africane, s-au înrăutățit dramatic în ultimii ani. Asta face imperativ să ne gândim de două ori înainte de a continua să împrumutăm.”
În plus, rezervele valutare ale Chinei – care au atins un vârf la aproape 4 trilioane de dolari în 2014 – au scăzut din nou la puțin peste 3 trilioane de dolari.
***
Urmărește-ne pe Google News
