O ”armată” compusă din cinci state europene se mobilizează împotriva unor elemente-cheie din Planul european de revenire economică promis de președintele Comisiei Europeme.
Ursula von der Leyen a anunțat la începutul săptămânii că va propune ca majoritatea fondurilor care să susțină repornirea economiilor europene să provină din credite obținute de către Comisia Europeană, în baza garanțiilor oferite de statele membre prin creșterea procentului contribuțiilor naționale la bugetul UE la 2% din Venitul Național Brut.
Președintele Comisiei a mai spus că mare parte a acestui fond de revenire va merge către țările cele mai afectate de coronavirus (Italia și Spania) și care nu dețin suficient spațiu fiscal de manevră.
Deși Comisia nu a prezentat o propunere oficială privind modul de constituire al fondului, Politico scrie că principiile enunțate de președintele Comisiei sunt privite cu scepticism la Berlin, Viena, Stockholm, Helsinki și Haga, punând în evidență încă o dată fisura între Nord și Sud în materie de solidaritate financiară.
Ursula Von der Leyen anunța că fondul de revenire economică, care în estimările președintelui Comisiei ar urma să genereze investiții de cel puțin 1 trilion euro, va fi un mix de granturi și credite.
(Citiți și: ”Combinația Coronavirus-Green Deal ar urma să crească contribuțiile statelor la bugetul UE la 2% din Venitul Național Brut”)
Obiecțiile Nordului, cererile Sudului
Principala obiecție a celor 5 state (Germania, Olanda, Austria, Suedia și Finlanda) este legată de mecanismul de rambursare al creditelor obținute din piață, dacă banii împrumutați de Comisie sunt pur și simplu dați statelor sub formă de ajutor nerambursabil.
Următoarea obiecție ține de legalitatea inițiativei: potrivit tratatelor europene, cheltuielile bugetului multianual UE nu pot sub nicio formă să depășească veniturile acestuia, or singura soluție legală ar fi obținerea unui credit cu dobândă zero.
Problema Comisiei este că în acest moment statele din Nord sunt de acord cu acordarea unui sprijin financiar, dar numai sub formă de împrumut, în vreme ce statele din Sud spun că noile credite le-ar crește gradul de îndatorare, deci le-ar înrăutăți perspectivele economice pe termen lung.
Angelika Winzig, președinte al grupului austriac din PPE, afirmă că familia sa politică sprijină necondiționat principiul solidarității depline, dar că această solidaritate nu trebuie înțeleasă ca ”o stradă cu sens unic”.
”Sigur, este o opțiune viabilă să încercăm să atragem fonduri de pe piața financiară internațională și să ajutăm statele cele mai afectate de criză. Dar trebuie să insist, statele care primesc ajutor trebuie cândva să înapoieze banii pe care îi primesc, atunci când își revin din punct de vedere economic”.
Suedia și Țările de Jos au puncte de vedere similare: ajutorul trebuie acordat sub formă de împrumut.
În esență, poziția Germaniei este cea care va fi decisivă în acest proiect, iar reticențele germane au fost exprimate încă înainte ca Ursula von der Leyen să înceapă să discute public inițiativa sa.
(Citiți și: ”Cum se poziționează primele 5 economii ale UE față de planul european de relansare economică”)
Gunther Krichbaum, președintele Comisiei pentru afaceri europene din Bundestag, consideră că juriștii Comisiei au ”abordări mult mai generoase” decât juriștii Consiliului UE în ceea ce privește utilizarea granturilor.
Eckhardt Rehberg, purtătorul de cuvânt CDU (Germania) al Comisiei de buget, ridică o altă chestiune de principiu:
”Înainte ca Comisia să opereze cu metode de alchimie financiară avem nevoie înainte de toate de claritate pe un subiect: cum vor fi folosiți banii primiți de la Comisie de statele membre?”
Angela Merkel a sugerat la începutul săptămânii o metodă ”mai ortodoxă” de a face rost de bani, spuncând că Germania, cel mai mare contributor la bugetul UE, este acum gata să își crească contribuția la bugetul multianual.
Un răspuns
Batalia pentru bani din cadrul tarilor UE a fost si ramine pe „principiile” diferite ale Sudului consumator, fata de cele ale Nordului contributor, daca putem denumi ceva „principial” in a primi si consuma fara a restuitui banii cuiva!
Tarile contributoare nu pot fi de acord ca „finantarea relansarii economice europene” sa fie pe principiul sudic, al primirii si consumului resurselor finaciare comunitare de umplere a „gaurile negre” ale risipei sociale sau nefunctionalitatii economice si institutionale sudice.
Este evidenta logica, ca beneficiarii de bani sa imbunatateasca spatiul economic si institutional propriu, incit sa beneficieze de dezvoltarea economica si industriala, care apoi sa asigure restituirea resurselor oferite cu titlu de imprumut!Probabil ca modul in care se vor acorda banii de iesire din criza vor urma atit criteriul (economic) de restituire cit si de „solidaritate” – pentru o parte din bani, din necesitatea de a evita majorarea fisurilor dintre Nord si Sud si a nu periclita stabilitatea monedei Euro.Este putin pobabil ca banii sa fie acordati doar intr-un mod sau altul din cele aratate, adica pe baza unor „analize de caz” a stariilor economice, pentru a evita orice disensiuni care pot conduce la controverse extreme!Restul sint probleme tehnice-contabile rezolvabile…