Abandonul școlar și impactul asupra modelului de dezvoltare a României. Exemple europene de bune practici pentru rezolvarea problemei

O persoană care abandonează școală înaintea finalizării studiilor obligatorii va câștiga pe parcursul vieții cu peste 190.000 de euro mai puțin decît un absolvent de liceu, iar statul pierde pe toată perioada vieții celor care ar fi trebuit să termine clasa a VIII-a în ultimii 12 ani (între 2013 și 2024), dar au fost lăsați în urmă de societate, 35,67% din PIB, conform unei analize econometrice realizate de Universitatea București pentru AmCham.

Cercetarea (cuprinsă în Documentul Amcham ”Priorități pentru România – 2024-2028”) arată însă că abandonul școlar are impact nu doar asupra pierderii de PIB, ci și asupra altor fenomene ce determină modelul de dezvoltare al României. Fenomenul menține sau chiar amplifică decalajele dintre regiunile și județele bogate și cele sărace, și perpetuează noua formă de emigrare, pe termen scurt, mai arată analiza Universității București.

Autorii acestui studiu econometric au comparat abandonul la nivel de județ cu datele de la recensământul din 2021 privind migrația temporară, adică fluxul persoanelor plecate la muncă în străinătate pentru o durată mai mică de 12 luni – migrația circulară, transfrontalieră sau pentru muncă.

Analiza a pus în evidență o corelație semnificativă între procentul de persoane aflate în migrație circulară și procentul abandonului școlar la nivel de liceu. Aceasta confirmă “existența unei culturi de migrațiune ce acordă o valoare scăzută continuării educației dincolo de nivelul gimnaziului”, precizează autorii cercetării.

Observațiile au o importanță practică, pentru că oferă o explicație fenomenului de părăsire a școlii și, totodată, o perspectivă pentru intervenții ce pot schimba situația nu doar pe acest segment, ci și în ceea ce privește reducerea migrației.

„În acest moment, în condițiile unei aparente calmări a fluxurilor migraționiste între statele Europei și întoarceri unui număr mare de cetățeni români în țară (RPL 2021), ne putem aștepta ca acest tip de cultură a migrației pe termen scurt care, așa cum observa Sandu (sociologul Dumitru Sandu, expert în tema migrației – n.red.), urmărește munci cu un grad redus de specializare, plătite modest, să capete dimensiuni mai importante accentuând suplimentar fenomenul părăsirii timpurii a școlii”, menționează studiul Impactul economic al abandonului școlar în România.

Acest gen de migrație, cu câteva luni dintr-un an muncite în străinătate pentru întreținerea familiei, nu numai că ține în afara pieței muncii o importantă forță de muncă disponibilă de care care mediul de afaceri are nevoie, dar perputează acest tipar de viață în comunitate și îl transmite generațiilor viitoare.

Efect asupra decalajelor dintre regiuni și județe

Infrastructura este definitorie pentru atragerea investițiilor, iar mediul de business a invocat adesea acest neajuns când a explicat decizii de alegere a altor țări din regiune pentru investiții majore, investiții ce echivalează cu creștere economică și locuri de muncă.

Însă infrastructura nu este singura variabilă ce blochează investițiile în anumite zone ale țării, iar analiza realizată la cererea AmCham enumeră cercetări internaționale ce demonstrează nu numai că nivelul de educație al membrilor comunităților influențează atragerea investițiilor străine directe (ISD), dar și cum se reflectă aceste alocări de resurse.

În statele OECD, explică autorii analizei UB, efectele directe asupra creșterii economice vin prin creșterea stocului de capital uman cu studii superioare și acumularea acestuia, dar pentru stimularea investițiilor este „deosebit de important” stocul resursei umane la nivel de educație secundară.

De aceea există județe precum Vaslui, cu abandon școlar și rată de analfetism funcțional ridicate, unde cel mai mare angajator este statul, mai precis Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC), care are 3.000 de salariați.

AmCham a solicitat studiul Impactul economic al abandonului școlar în România pentru a arăta efectele directe și secundare ale acestui fenomen și a-i determina pe guvernanți să acționeze, fără a mai invoca fondurile limitate, iar implicațiile asupra migrației și investițiilor sunt argumente în plus, față de pierderile individuale și economice deja enumerate.

„AmCham își dorește ca semnalul de alarmă lansat odată cu acest raport ce cuantifică pierderile economiei, să ajungă la toți cei care au atribuții sau responsabilități, instituții din sistemul de educație, dar nu numai. Credem că acest mesaj trebuie să meargă spre autoritățile locale, către finanțatori, profesori și, nu în ultimul rând, către comunitatea de business. (…) Anul trecut am analizat deficitul de forței de muncă. Ajunsesem la cote de avarie și piața muncii era tensionată și era o eroziune a capitalului uman. În contextul analizei de atunci, educația și, mai ales, calitatea actului educațional, și accesul la educație în comunitățile vulnerabile s-au remarcat printre cauzele sistemice ale lipsei acute a forței de muncă. (…) Criza demografică face și mai valoroase tinerele generații, a celor care sunt la început de drum”,
spune Elisabeta Moraru, membru al Consiliului director al AmCham România și președinte al grupului de lucru dedicat domeniului educației din cadrul AmCham.

„Educația în general, și fenomenul abandonului școlar în mod special, ar trebui să fie privite și ca raport „investiție-profit”. Această perspectivă permite o analiză mult mai clară a consecințelor acestui fenomen, susține nevoia de alocare a unor bugete mai consistente pentru acest domeniu strategic, dar și de măsuri dedicate reducerii abandonului școlar”, a declarat Dragoș Iliescu, profesor la UB, coordonatorul lucrării.

Exemplul Portugaliei

În 2010, România avea o rată de părăsire timpurie a școlii de 19,3%, una dintre cele mai ridicate din UE, dar departe de campioanele Portugalia și Spania – 27,8%, respectiv 25,3%.

România conducea anul trecut, cu o rată de 16,6%, în timp ce în Portugalia coborâse deja la 8%, sub ținta Uniunii pentru 2030. Spania se afla deasupra României, dar mult peste Portugalia, cu 13,7%.

De asemenea, tot în 2023, când 11,2% dintre tinerii cu vârsta cuprinsă între 15 și 29 de ani din UE nu aveau un loc de muncă și nici nu urmau o formă de educație (NEET), România înregistra la acest capitol cel mai mare procentaj, de 19,3%, în timp ce Portugalia se afla deja sub ținta UE 2030, cu 8,9%, iar Spania avea 12,3% tineri NEET.

Ce a făcut Portugalia

Analiza UB prezintă acest caz special, al Portugaliei, cu măsurile principale aplicate în această țară. În 2004, când rata de părăsire timpurie a școlii era de 39,3%, Portugalia a lansat Planul Național pentru Prevenirea Părăsirii Timpurii a Școlii (PNPTSE), care a vizat tinerii sub 25 de ani.

Măsurile au fost intersectoriale și interinstituționale, în domenii precum educația, tineretul și ocuparea forței de muncă, implicând o gamă largă de organizații și instituții publice, dar nu numai.

Programul s-a concentrat pe recuperarea tinerilor adulți și adulților care au părăsit școala, dezvoltând o rețea de centre de formare în școli, întreprinderi și asociații comunitare.

De asemenea, măsurile au cuprins acordarea de sprijin special pentru școlile din zone dezavantajate (prin programul Educational Territories for Priority Intervention Programme), ceea ce este necesar și în România, unde aceste școli nu doar că furnizează număr mare de elevi ce abandonează sistemul de educație, ci și procente uriașe de analfabetism funcțional.

Recomandări ale Comisiei, care s-au dovedit eficiente în alte state

De altfel, amintește AmCham, la nivel UE au fost identificate o serie de bune practici la nivelul statelor membre, dintre care amintim:

• Educația și îngrijirea timpurie – măsurile trebuie însoțite de intervenții integrate la nivel de comunitate, asigurând infrastructura și resursele umane necesare.

• Flexibilizarea și permeabilitatea traseelor educaționale. Exemple: În Danemarca, elevii din programele de învățământ secundar superior pot alege ce programe de studiu doresc să urmeze. În Franța, există măsuri pentru a facilita tranzițiile între traseele educaționale, Portugalia propune un curriculum flexibil, iar Suedia implementează programe introductive, care facilitează accesul la educația secundară superioară.

• Asigurarea accesului la învățământ profesional și tehnic/dual de înaltă calitate: ÎPT oferă o alternativă la programele școlare tradiționale și poate preveni părăsirea timpurie a școlii. Spre exemplu, în Portugalia, o școală ÎPT (Vocational Education and Training, VET) a creat un sistem intern pentru monitorizarea absențelor și transmiterea informațiilor între personalul pedagogic și psihologic.  

Măsurile de prevenție:

• Programele „Masa caldă în școală” (devenit Masa sănătoasă) și „Școala după școală”. Aceste programe oferă elevilor sprijin social prin măsuri de asigurare a hranei necesare susținerii activității bio-psihice și activități educaționale suplimentare, contribuind la îmbunătățirea frecvenței și performanței școlare.

• Activități remediale și de tutorat (în grup mic sau 1:1) pentru elevii aflați în risc de părăsie timpurie a școlii/abandon școlar, pentru recuperarea pierderilor de învățare, adaptarea predării-învățării la tipologia fiecărui elev cu dificultăți, evaluarea corectă a dificultăților de învățare și adaptarea corespunzătoare a demersurilor educaționale prin intervenții personalizate care permit însoțirea elevilor pe un parcurs educațional cât mai lung posibil.

Îmbunătățirea tranziției între școală și rute alternative de formare:

• Parcursuri educaționale integrate/flexibile: dezvoltarea de alternative la parcursul educațional formal, pentru ca persoanele să dobândească sau să își perfecționeze competențele de bază în diferite momente ale vieții. O potențială soluție în acest sens poate fi dezvoltarea și implementarea micro-certificatelor (micro-credentials), cu susținerea angajatorilor și a furnizorilor de formare profesională.

• Implementarea unui sistem modular alternativ la curriculumul școlar obișnuit pentru elevii peste
  16 ani.
  

Învățarea pe tot parcursul vieții:

• Promovarea educației continue prin crearea de oportunități de educație și formare continuă pentru toate vârstele, oferind parcursuri flexibile și accesibile pentru a răspunde nevoilor în evoluție ale pieței muncii.

• Dezvoltarea infrastructurii comunitare cu specific educațional: centre de educație nonformală/comunitară, bugetarea corespunzătoare la nivel local a activităților de educație continuă pentru tineri și adulți identificați în risc sau vulnerabili educațional sau din punct de vedere al angajabilității.

• Recunoașterea învățării anterioare și a învățării nonformale și informale: necesitatea intervențiilor publice pentru îmbunătățirea nivelului de calificare prin educație și învățare pe tot parcursul vieții.

(Citiți și: ””Priorități pentru România”: AmCham România – viziune și recomandări în 10 domenii, pentru dezvoltarea sustenabilă în următorul mandat 2024 – 2028”)

(Citește și: Primul studiu privind impactul abandonului școlar din ultimul deceniu asupra economiei. Componentele socio-economice care duc la pierderea a 5,23% din PIB)

****