Potrivit datelor publicate de INS, costul salarial pentru un loc de muncă s-a majorat cu circa 42% în ultimii patru ani (36% dacă se face transformarea în euro), adică un ritm dublu față de creșterea PIB, cifrată la 21%.
Din perspectiva unui investitor străin, de la 717 euro cost mediu cu salariul s-a ajuns la 975 euro, pragul de 1.000 de euro lunar fiind traversat în acest an.
Important, puterea de cumpărare s-a majorat în intervalul 2015 – 2018 cu 36%, la fel ca și evoluția salariului în euro.
De la 144,6% față de luna de referință octombrie 1990, ultima de dinaintea liberalizării prețurilor), indicele care arată evoluția capacității de achiziție de bunuri și servicii a urcat la 196,9% pe parcursul celor patru ani.
Patru ani în care avansul economiei s-a datorat în proporții aproape egale creșterii numărului de salariați (+10%) și creșterii productivității muncii (+10%, cu o precizare: cele două nu se adună ci se înmulțesc pentru a obține efectul cumulat de 21%).
Cu alte cuvinte, creșterea economică a fost pe jumătate extensivă și doar pe jumătate intensivă, ceea ce ar trebui să se constituie într-un avertisment deoarece este greu de presupus că vom avea de unde să menținem creșterea numărului mediu de angajați pe termen mediu și lung, factorul predominant trebuind să devină creșterea productivității muncii.
Creșterile, repartizate neuniform pe activități economice
Revenind la creșterea salariilor, implicit a costurilor salariale, trebuie subliniat că majorările au fost mult diferite pe activități economice, ceea ce a produs mutații semnificative în raporturile dintre diversele ocupații. Cea mai spectaculoasă majorare (+114%) a avut loc în sectorul sanitar, care a avansat de sub media pe economie până pe locul cinci.
(Citiți și: ”Capitalul uman al României și raportul cost/calitate”)
Reflectând schimbările din economie, pornită inevitabil pe calea postindustrială, sectorul IT ( +37,6%) a preluat prima poziție, în timp ce intermedierile financiare și asigurările (+15,1%) și industria extractivă (doar +8,3%) și-au menținut pozițiile pe podium în pofida unor ritmuri de creștere aflate la coada clasamentului pe activități.
De reținut poziționarea pe trei dintre primele patru locuri a unor activități din sectorul bugetar, cu un avans greu de justificat pentru administrația publică (atenție, exclusiv forțele armate și asimilați), situat peste cel din învățământ, sector critic deja pentru dezvoltarea în perspectivă a României.
Presiunea pe bugetul public a sporit pe această cale considerabil, odată ce procentajul în PIB al cheltuielilor cu salariile a avansat de la 7,4% în 2015 până la 9,1% în 2018 ( date operative ale Ministerului Finanțelor), cu perspectiva de a ataca pragul de zece procente în acest an. Acesta fiind doar efectul direct, cel indirect fiind unul de antrenare a creșterilor de salarii și, implicit, costuri salariale în sectorul privat, ceea ceea ce a afectat competitivitatea și a generat majorarea deficitelor externe.
Situația la zi
În fine, situația de la mijlocul anului în curs arăta deja o majorare a costului salarial la circa 5.200 lei în medie pentru un loc de muncă (5.091 lei venit salarial brut și 3.119 lei venit salarial net), ceea ce înseamnă deja o majorare de 63% în raport cu anul 2015 și +18% față de media din 2018, fără a avea practic până acum nici o creștere la productivitatea muncii pe 2019 (+0,2%).
La o depreciere de aproximativ două procente în termeni nominali a leului în raport cu euro, costul salarial a urcat la aproape 1.100 euro /loc de muncă sau mai bine de 50% față de situația din 2015, ceea ce explică în mare măsură o serie de retrageri de capacități de producție ale unor multinaționale și reducerea contribuției industriei la creșterea PIB până spre zero.
Urmărește-ne pe Google News
Un răspuns
Nimic despre evaziunea fiscala care greveaza major veniturile bugetare. Reducerea evaziunii ar asigura si cresterile de salarii , de pensii si de investiii.
Cine face evaziune ? Mediul de afaceri care se plange in permanenta de fiscalitate.Eu cetatean de rand imi platesc taxele si impozitele . Sa isi plateasca si ” mediul de afaceri ” intai taxele si impozitele si apoi sa ceara predictibilitate si stabilitate fiscala.In rest numai de bine.
P.S. Poate va ocupati mai mult de evaziunea fiscala , munca la negru si economia subterana . Cu baza de date de care dispuneti cred ca va fi interesant. In rest numai de bine.