Cancelarul Olaf Scholz merge sâmbătă în China. Într-un moment în care Occidentul îşi înăspreşte poziţia faţă de practicile comerciale considerate neloiale ale Beijing, el vine însoțit d o delegaţie puternică de lideri de afaceri, printre care cei de la Siemens, Bayer, Mercedes-Benz, BMW şi ThyssenKrupp, şi trei miniştri: Mediu, Agricultură şi Transporturi.
Și pentru un motiv întemeiat: Scholz are nevoie de China. Cu următoarele alegeri naționale la puțin peste un an distanță, liderul motorului economic zdruncinat al Europei rămâne fără timp pentru a găsi un miracol și a inversa poziția dezastruoasă în care se află guvernului său față de populația germană, scrie Politico.
Vizita de trei zile a lui Scholz în China va fi cea mai lungă și cea mai importantă călătorie a sa în străinătate de când și-a asumat mandatul la sfârșitul anului 2021.
Business über alles
Pentru cancelar, afectat de niveluri de aprobare record scăzute și de o coaliție instabilă, turneul este o oportunitate nu doar de a demonstra că are o poziție globală, ci de a le arăta alegătorilor că va face tot ce este necesar pentru a păstra Germania ca lider mondial.
Faptul că SUA, marele protector al Germaniei, a exercitat presiuni asupra Berlin pentru a-și „reduce riscul” relației cu Beijingul este doar unul dintre motivele pentru care China ar părea un loc pe care Scholz ar prefera să-l evite.
Chiar dacă liderii germani nu obosesc niciodată să reamintească lumii de devotamentul lor față de cele mai înalte standarde morale, Berlinul a dovedit în repetate rânduri că nu este dispus să-și sacrifice prosperitatea pe altarele drepturilor omului, preocupările de securitate ale Washington, sau chiar ale UE.
Luați Rusia ca exemplu. Abia când tancurile rusești s-au rostogolit spre Kiev la începutul lui 2022, Germania, care a ignorat ani de zile avertismentele aliaților cu privire la dependența sa de Moscova, a început să se îndepărteze de energia rusă.
Autostradă către iad
Timp de zeci de ani, drumul spre China a fost pavat cu aur pentru exportatorii germani, crescându-le profiturile și menținând poziția Germaniei ca una dintre economiile de top din lume.
Mai recent, însă, acel drum a arătat mai mult ca o autostradă către iad, pe fondul protecționismului din ce în ce mai agresiv al Beijing și al politicii industriale agresive. Două treimi dintre companiile germane chestionate recent de Camera de Comerț Germană din China s-au plâns de „concurență neloială” din această țară.
Între timp, Uniunea Europeană este din ce în ce mai frustrată de subvențiile generoase pe care China le oferă industriilor sale cheie, de la producătorii de turbine eoliene până la companiile auto. Un val de importuri ieftine de vehicule electrice chinezești în Europa presează producătorii locali într-o măsură atât de mare încât Bruxelles s pregătește să impună tarife începând din vară.
Chiar dacă industria auto din Germania este la rându-i supusă presiunii importurilor ieftine, Mercedes și BMW nu doresc pedepsirea Chinei de teama să nu-și deterioreze propriile interese comerciale acolo, dacă Beijing, după cum este probabil, va riposta la tarifele europene.
Cu alte cuvinte, nu există drum de întoarcere – din nefericire pentru Germania, ea are nevoie de China.
Pentru companiile germane precum Siemens și Volkswagen, care au început să investească în China în urmă cu 40 de ani, țara este acum un pilon al afacerilor lor globale. China reprezintă aproximativ 50% din vânzările globale de mașini ale VW.
Mai complicat: Pe lângă faptul că cele mai mari companii din Germania sunt cele mai expuse Chinei, și mulți dintre furnizorii lor unt deasemenea legați de China „Comerțul cu China ne aduce prosperitate și este practic de neînlocuit pe termen scurt”, a declarat Moritz Schularick, președintele Institutului Kiel pentru Economia Mondială.
Fundalul sumbru al economiei germane și marea ei problemă: nici China nu mai e ce-a fost
După un 2023 slab, economiștii și Fondul Monetar Internațional se așteaptă ca economia germană să continue să stagneze. Exporturile au scăzut cu peste 2 procente până acum în acest an, fără semne de ușurare la orizont.
Deși ocuparea forței de muncă în Germania rămâne robustă, acest lucru s-ar putea schimba rapid dacă economia nu revine.
În timp ce Germania se confruntă cu o listă lungă de provocări de creștere, de la lipsa cronică de muncitori calificați până la supra-reglementare, ceea ce unii economiști văd ca fiind cel mai paralizant este sentimentul negativ în rândul întreprinderilor și al consumatorilor.
„Este ca și cum economia germană ar fi paralizată”, a spus Timo Wollmerhäuser, economist la Institutul Ifo din München, unul dintre principalele grupuri de gândire economice din Germania. „Dispoziția este proastă, iar nesiguranța este mare.”
Pe acest fundal, călătoria lui Scholz în China poartă mai mult decât un indiciu de disperare. Chiar dacă China și-ar deschide porțile pentru mai multă concurență străină și ar opri practicile sale de dumping a prețurilor în Europa, economia chineză nu este puterea de creștere de altădată. O criză imobiliară și supracapacitatea în sectoare cheie au lăsat economia Chinei în criză.
Olaf Scholz nu prea mai are alternative
Problema lui Olaf Scholz este că nu prea are unde să meargă. Industria germană este deja puternic investită în SUA, care este de departe cea mai mare piață de export a țării (exporturile germane către SUA au totalizat 158 de miliarde de euro doar în 2023, comparativ cu 97 de miliarde de euro către China).
Pe hârtie, China (cel mai mare partener comercial al Germaniei atunci când combină exporturile și importurile) ar părea a fi piața cu mai mult potențial de creștere. Având în vedere crizele economice grave ale Germaniei, Scholz trebuie să fie văzut făcând ceva pentru a stimula exporturile. Și având în vedere succesul pe care companiile germane l-au avut în China de-a lungul anilor, nu există loc mai bun pentru el să le arate alegătorilor că vrea să facă afaceri.
Totuși, dincolo de context, există un calcul mai complicat. Chiar dacă problemele economice actuale ale Chinei se dovedesc temporare, tensiunile dintre Washington și Beijing din cauza Taiwan și a securității globale în general pun Germania într-o poziție dificilă.
Luate împreună, SUA și China reprezintă aproape 20% din comerțul Germaniei, ceea ce înseamnă că țara nu își poate permite să piardă niciunul dintre acești doi parteneri. Asta explică actul de echilibru pe care Scholz tot îl încearcă între cei doi.
Dependența Germaniei de SUA pentru securitatea sa înseamnă că s-ar putea să nu aibă de ales decât să accepte presiunile americane de a renunța la China, în cazul în care i se cere ultimativ asta. Până acum însă, Scholz, la fel ca Angela Merkel înaintea lui, a reușit să jongleze cu cele două relații.
Momentul în care Olaf Scholz ar putea alege tabăra
Nimeni nu înțelege mai bine decât Xi dependența Germaniei de China. După încoronarea sa de facto ca lider pe viață în 2022, Scholz a fost primul lider străin care l-a vizitat pe Xi.
Scholz și anturajul său au încercat să vândă călătoria ca o misiune de menținere a păcii, susținând că l-a convins pe Xi să-l opreasă pe președintele rus Vladimir Putin, care la acea vreme amenința că folosește arme nucleare în Ucraina.
Cu toate acestea, principalul obiectiv al lui Scholz a fost atunci să facă afaceri. Ignorând sprâncenele ridicate la Washington, el a luat cu el la Beijing o delegație de aproximativ o duzină de directori din industrie.
De data aceasta, vizita lui Scholz este și mai ambițioasă.
El plănuiește să viziteze trei orașe — Shanghai, Beijing și Chongqing, un oraș de 30 de milioane în care își desfășoară activitatea sute de companii germane. Punctul culminant al călătoriei pentru Scholz vine marți cu o audiență lungă cu Xi.
În ciuda situației sale economice în scădere, Germania rămâne un premiu cheie pentru China, atât datorită ponderii sale în UE, cât și a legăturilor sale strânse cu SUA. Revenirea lui Donald Trump la Casa Albă anul viitor i-ar oferi lui Xi o oportunitate de aur de a curta Berlinul cu promisiunea unor legături economice mai strânse.
Cel mai important, în funcție de ce obține, Olaf Scholz ar putea renunța în sfârșit la baletul pe care îl face între SUA și China.
(Citiți și: ”Interviu Daniel Fiott / Europa dintre SUA, China și Germania: strategic și economic”)
***
