Noul defavorizat: tânăr, sărac, tânăr, şomer. O paralelă UK-România

Datele adunate în Marea Britanie arată că, pentru prima dată în ultimii 50 de ani, tinerii care îşi încep acum cariera nu se pot aştepta să ajungă la un nivel de trai comparabil cu cel al părinţilor. Totodată, persoanele care se apropie de pensionare şicele ieşite recent din activitate se află la un maxim istoric în ceea ce priveşte venitul disponibil al gospodăriei.

În timp ce venitul menajelor cu media de vârstă sub 30 de ani a stagnat pe parcursul ultimilor 10 ani şi chiar a coborât uşor, persoanele care se apropie de vârsta a treia îşi adjudecă o parte tot mai mare din rezultatele activităţii economice.

O analiză efectuată de Financial Times a arătat că nivelul de trai al persoanelor între 20 şi 30 de ani se situează sub cel al bunicilor lor de peste 60 de ani şi începe să se apropie de cel al persoanelor de 70 – 80 de ani. Cercetarea nu a ţinut cont de condiţiile de viaţă sau de avere, altminteri rezultatele ar fi fost şi mai defavorabile.

Persoanele în vârstă au beneficiat de facilităţi la impozitare şi compensarea unor cheltuieli, precum şi de un tratament mai generos pe partea de pensionare decât se întrevede deja pentru tineri. Se conturează deja o adevărată fractură între generaţii, atenuată numai de redistribuirea veniturilor în interiorul familiilor, după un model mediteraneean.

Deşi util pentru rezolvarea nevoilor materiale de moment, acest model reduce iniţiativa personală şi mobilitatea socială. În zonele cele mai afectate de perspectivele tot mai puţin favorabile ale tinerilor se formează un cerc vicios. Format dintr-o rată de şcolarizare în scădere faţă de media naţională, o rată a şomajului în creştere şi o sărăcie pe măsură.

România – Peste jumătate din absolvenţi nu găsesc de lucru

Am evidenţiat această evoluţie din societatea britanică pentru că ar fi bine să luăm aminte. Acolo cel puţin au fost alocate fonduri pentru prelucrarea datelor necesare şi a fost identificată problema (ce-i drept, au contribuit şi revoltele generalizate în mai multe oraşe importante, de la mijlocul anului trecut).

La noi, fenomenul sărăciei tot mai concentrate pe segmentul tânăr de populaţie a fost numai sporadic evidenţiat la nivelul factorilor de decizie, şi atunci la îndemnul instituţiilor internaţionale. Practic, vârsta nu constituie un criteriu luat în seamă la anchetele întreprinse periodic în gospodării.

Un studiu al Blocului National Sindical (BNS), întreprins la finele anului trecut, arăta că peste jumătate dintre elevii şi studenţii care îşi încheie studiile intra în şomaj sau inactivitate. Mai precis, 37% dintre ei intra in somaj şi 18% intra in inactivitate.

Potrivit aceluiaşi studiu, nici angajarea nu constituie o garanţie. A crescut semnificativ probabilitatea ca o persoana ocupată să treacă în şomaj sau inactivitate, de la 3,3% in 2010 la 7,7% in 2011. Aceast fapt arată ineficienţa politicilor de susţinere a păstrării locurilor de muncă, noii angajaţi fiind cei mai susceptibili de a fi disponibilizaţi.

Pierderea locului de muncă survine cu o probabilitatea de trei ori mai mare la persoanele cu educaţie scăzută decât la cele cu studii medii şi superioare, de patru ori mai mare în mediul rural decât în mediul urban şi de şase ori mai mare pentru cei care lucrează în regim de lucru temporar faţă de cei aflaţi în regim de lucru permanent.

La nivelul domeniilor de activitate, cele mai vulnerabile categorii de personal se localizează în agricultură, tranzacţii imobiliare şi construcţii. De exemplu, în pofida unui an agricol bun, 20% din salariaţii din agricultură au intrat în şomaj sau inactivitate pe parcursul anului 2011.

Pe termen scurt, efectul constă în majorarea cheltuielilor bugetare de asistenţa socială şi inflamarea tensiunilor sociale.

Pe termen lung, se va manifesta tot mai pregnant debalansarea sistemului asigurărilor sociale şi diminuarea resursei de forţă de muncă prin plecarea în afara ţării, cu consecinţele de rigoare asupra PIB-ului potenţial şi a dezvoltării sustenabile.