indicator economico-social care exprimă ansamblul de bunuri şi servicii pe care o persoană şi-l poate asigura cu venitul său. N. de t. exprimă situaţia populaţiei unei ţări, ca şi a diferitelor ei segmente, în legătură strânsă cu procesul creşterii economice, cu dezvoltarea economică durabilă şi cu teoria bunăstării. Noua concepţie privind abordarea nivelului de trai este denumită problema şanselor de egalitate sau egalitatea şanselor. N. de t. exprimă gradul de satisfacere a nevoilor populaţiei şi se regăseşte ca indicator fundamental în politica socială; conceptul abordează condiţia umană, poziţia socială, stilul de viaţă, cultura, valorile şi aspiraţiile, în conexiune cu posibilităţile de satisfacere a nevoilor populaţiei. N. de t. presupune o anumită metodologie de cercetare şi determinare a componentelor, indicatori de operaţionalizare şi analiza inegalităţilor economice şi sociale, precum şi a dimensiunilor acestora. Indicatorii de apreciere compatibili din punct de vedere conceptual, statistic şi interpretativ sunt: dezvoltarea economică, dezvoltarea serviciilor, existenţa unui sector public care să permită menţinerea în limite decente a n. de t. în perioade critice, dezvoltarea învăţământului, un anumit raport de ocupare a forţei de muncă în industrie/agricultură, un volum mare de cheltuieli orientate către bunăstarea socială. Aprecierea n. de t. se realizează cu ajutorul unor indicatori economici (P.I.B. pe locuitor, repartiţia veniturilor, nivelul preţurilor) şi sociali (educaţie, sănătate, ocuparea şi calitatea vieţii, timpul liber, accesul la bunuri şi servicii, mediul fizic, mediul social, siguranţa personală) (v. Calitatea vieţii, Politică socială).
