Memento / Forța leului românesc, salariile și prețurile în vremea Marii Uniri

de Adrian N Ionescu | 2.12.2016 .

leu-1922-efigii-regiMoneda națională a României s-a dovedit, în 1919, o construcţie monetară suficient de puternică pentru a oferi temelia financiară necesară integrării zonelor economice care formau România după Marea Unire.

Cu toate că decizia politică a Marii Uniri din 1 decembrie 1918 a găsit leul slăbit de inflaţia specifică războiului, moneda naţională a României şi sistemul financiar construit pe ea în vechiul Regat a avut suficientă forţă pentru a acoperi costurile aferente unificării monetare ulterioare.

În general, au fost suficient de mari costurile integrării economice a Transilvaniei, Bucovinei, Basarabiei şi Banatului în Regatul României de dinainte de primul război mondial, astfel încât să facă încă obiectul cercetării.

Costul Marii Uniri

Datoria externă a României, exprimată în monedă – echivalent („constantă”) a crescut cu aproape 40% (147 milioane de dolari), până la la 519 milioane de dolari, între 1915 și 1927, potrivit studiului „Evoluţia Economică a României (1859 – 1947)”, publicat de Institutul de Economie Naţională al Academiei.

Efortul financiar nu a fost uşor de suportat, mai ales şi în condiţiile în care sistemul monetar românesc bazat pe leu se afla abia la 40 de ani de la înfiinţarea din 1869

În provinciile care au intrat în sistemul financiar unitar se aflau în circulaţie mai multe monede. România a fost nevoită să cheltuiască mulţi bani numai pentru conversia în lei a valutelor aflate în circulaţie.

Mecanismul de „plată” pare simplu: fie Banca Naţională împrumuta Guvernul și „tipărea“ bani în acest scop, fie Guvernul se împrumuta pe piaţa externă.

După 1918, „la împrumuturile cerute de condiţiile extraordinare ale războiului (mari împrumuturi cerute Băncii Naţionale de către Guvern, pentru pregătirea armatei) s-au adăugat şi împrumuturile pentru unificarea monetară şi cheltuieli bugetare”, potrivit studiului citat.

Pentru comparaţie, dezvoltarea României, dar şi războiul de independenţă au consumat credite externe de 356 milioane de dolari, crescând datoria externă de 23 de ori, de la 16 milioane dolari în 1868, până la 372 mil. dolari în 1915.

Valoarea leului

Faţă de puterea leului – aur din 1913, Leul s-a depreciat de 40 de ori în 1923, dar era doar de 3,5 ori mai slab în 1918 şi de 10,5 ori în 1920 faţă de acelaşi reper, potrivit studiului citat.

  • În 1914 , leul era echivalent cu francul elveţian şi cu francul francez, iar o liră sterlină se cumpăra cu 25,5 lei, în timp ce dolarul american costa circa 5 lei
  • În aprilie 1919, francul elveţian şi cel francez costau 3 respectiv 2,5 lei, în vreme ce o liră sterlină ajunsese deja la 66 de lei, iar dolarul la 15 lei.

Inflaţia galopantă de după „Marele Război” îşi făcea încă efectul, la patru ani mai târziu. În urmă cu 93 de ani, în noiembrie 1923, lira sterlină se cumpăra cu peste 950 de lei, dolarul cu 206, francul elveţian cu 40 de lei, iar francul francez cu peste 13 lei.

După câțiva ani de depreciere valutară dar și de calmare a inflaţiei, în ianuarie 1929, lira sterlină costa cu 807 lei, dolarul cu 166 de lei, francul elveţian cu 32 de lei, iar cel francez cu 6,5 lei.

În 1929, sistemul financiar ajunsese destul de puternic şi predictibil pentru a se opera cea dintâi dintâi reformă monetare din istoria României (prima „stabilizare”).

După Marea Unire a urmat însă Marea Criză, care avea să schimbe capitalismul, prin teoria lui John Maynard Keynes, ce mai guvernează încă finanțele lumii, nu se știe până când.

Leul aur

Forța leului de a instaura stabilitatea în spațiul monetar extins în 1919 și de a echilibra tensiunile specifice diferitelor noi provincii a depins și de acoperirea în aur a monedei.

Leul avea acoperire inclusiv în aur înainte de război. Aproape 79% din valoarea bancotelor aflate în circulaţie în 1913, de 437 de milioane de lei, avea acoperire în aur (153 de milioane) şi devize (191 milioane în monede străine).

Astfel, până la 1916, a fost respectat principiul de a asigura o acoperire de cel puţin o treime din emisiune cu rezervă metalică sau devize aur.

Statul dădea Băncii Naţionale bonuri de tezaur pentru asigurarea „acoperirii” care a devenit formală şi a alimentat inflaţia, potrivit studiului citat.

În 1913, în numele fiecărui român circulau în economie peste 59 de lei.

Circulaţia monetară medie a crescut de aproape 19 ori în 1923, iar acoperirea a scăzut la 38,4 % în același an, dar era încă în limitele legale.

Reevaluarea stocului de metal preţios din acelaşi an, aferentă reformei monetare din 1929, a ridicat preţul oficial al aurului de la 3.000 lei / kg la 100.000 lei/kg aur fin.

Valoarea leului a fost consacrată la 1/32 faţă de leul aur de dinainte de primul război mondial, în urma stabilizării monetare din anul 1929.

Istoricii remarcă faptul că Banca Națională impunea măsurile necesare astfel încât să asigure acoperirea în aur cerută de lege, iar guvernele nu puteau ocoli ușor măsurile respective.

Astfel se va menţine „în limitele normale, legale, până la al doilea război mondial. Atunci, sub imperiul împrumuturilor masive ale statului, în perioada următoare se deteriorează total”, se spune în studiul Institutului Econiomiei Naţionale.

Băncile Marii Uniri

După Unirea din 1918, a fost necesară integrarea a două sisteme financiar – bancare (din Transilvania, Banat şi Bucovina, respectiv Basarabia) în cel al României.
De pildă reţeaua sucursalelor şi agenţiilor Băncii de stat austro – ungare a fost preluată de Banca Naţională a României.

Banca Naţională a României se înfiinţase cu 38 de ani mai înainte, cu un capital de 12 milioane lei, deţinut în proporţie de două treimi de particulari şi restul de stat. Ulterior, cu diferite ocazii, statul îşi retrage participaţia, iar în altele şi-o reconstituie.

Băncile private din Transilvania, printre care şi Banca Albina, cu capital românesc, „au cunoscut o dezvoltare concomitentă cu aceea generală a provinciei în corpul naţional al statului român”, spune studiul citat.

În vechiul Regat existau deja, în 1913, 197 de instituţii bancare, cu un capital de 215,8 milioane de lei, la care se adăugau Casa de Economii şi Casa de depuneri şi Consemnaţiuni, care se vor numi CEC, în 1932.

Printre acestea se numărau:

  • Banca Generală Română (cu capital german),
  • Banca de credit Român (capital austriac),
  • Banca Marmorosch, Blank & Co. (capital ungar, german şi francez),

…dar şi bănci cu capital românesc:

  • Banca Agricolă,
  • Banca de Scont din Bucureşti şi
  • Banca Românească.

Unirea aproape că triplează numărul băncilor din România, până la 556, cu un capital de 2,4 miliarde de lei.

Băncile Transilvaniei se dezvoltă după 1918 „cu sprijinul Institutului de Emisiune integrându-se deplin şi participând la investiţii şi exploatarea economică prioritar în Transilvania“.

Băncile cu capital străin particular din Transilvania au intrat în concurenţă şi, „uneori în alianţă cu capitalul naţional românesc“, potrivit studiului „Evoluţia Economică a României (1859 – 1947)”, publicat de Institutul de Economie Naţională al Academiei.

„Mai mult chiar, fiind mai puternice, băncile germane şi maghiare şi-au extins participarea de interese şi în teritoriul vechi al statului român; pe de altă parte, băncile maghiare şi germane locale transilvănene şi-au păstrat o serie din vechile legături de finanţare cu băncile de la Viena şi Budapesta şi în anumită şi le-au extins şi în centrele financiare de la sud şi est de Carpaţi“, mai spune studiul citat.

Salariile românilor și prețurile la momentul Unirii

În 1914, un kilogram de pâine costa 27 bani, pentru un kilogram de carne de porc era nevoie de 1,25 lei, iar o găină vie costa 1,6 lei/kilogram.

10 ouă de găină costau 75 de bani, un litru de lapte de vacă – 41 de bani, iar un kilogram de brânză de oaie costa 1,82 lei.

„Vinul obişnuit” costa 90 de bani /litru.

Şapte ani mai târziu, în 1921, pâinea s-a scumpit de aproape 8 ori (2,06 lei/ kg), vinul de 15 ori (13,5 lei / litru), ouăle de peste 16 ori /12,5 lei 10 bucăţi), laptele de 10 ori (4,12 lei / l), brânza de oaie de 13 ori (23,16 lei/kg) şi carnea de porc de 11 ori (13,91 lei / kg).

Un salariu bun, de şef de birou, era de 382 de lei în 1916, în anul intrării României în război, şi de 9.000 de lei în 1928, înaintea stabilizării monetare.

Publicat la data de 2.12.2016 .

Lasa un comentariu


DIN ACEEASI CATEGORIE

Mariana Bechir

PIAROM: Tabloul salariaților – economia lunecă spre domenii necompetitive. Dezechilibrele regionale care îngrijorează

În 2016, numărul salariaților cu studii superioare s-a diminuat, în timp ce totalul angajaților cu studii generale a crescut, comparativ cu 2015, este principala...Citeste mai departe »

Marin Pana

E drept că la Educație suntem ultimii, dar la Cultură suntem și mai jos

România a mai încasat o lingură de lemn de la Eurostat, odată cu publicarea raportului referitor la situaţia Culturii în ţările membre ale UE....Citeste mai departe »

Victor Bratu

München: Efortul Europei de-a înțelege mesajele SUA și Rusiei. Germania și Marea Britanie decid cooperarea militară aprofundată

Mandatul lui Donald Trump la Casa Albă a debutat cu un grad semnificativ de incoerență în ceea ce privește politica externă. Vicepreședintelui Mike Pence...Citeste mai departe »

Victor Bratu

Totul despre negocierile Brexit, în cifre: 21 de rapoarte UE – cea mai completă colecție de date privind complexitatea negocierilor

O ”gaură neagră” de 10 miliarde euro în bugetul UE, peste 20.000 de acte normative, 1.800 de britanici aflați pe statele de plată ale...Citeste mai departe »

Marin Pana

Contul curent pe 2016 – pe minus cu peste 4 miliarde de euro. Excedentul din servicii a acoperit 80% din deficitul pe bunuri

Contul curent al balanței de plăți a înregistrat anul trecut un deficit de 4.118 milioane euro, rezultat de peste două ori mai slab decât...Citeste mai departe »
Valute 234:
4.5169 lei
4.2669 lei
5.3549 lei

OPINII & EDITORIAL

Aurelian Dochia / Să nu fim naivi, Europa cu mai multe viteze există deja!

Aurelian Dochia

În ultimele zile a produs ceva emoție în rândurile europarlamentarilor români o rezoluție redactată de belgianul Guy Verhofstadt și aprobată cu un scor foarte...Citeste mai departe »

Cristian Tudorescu / Patru întrebări cheie despre Fondul Suveran de investiții. Și întrebările cheie ale contribuabililor

Cristian Tudorescu

Se discută în aceste zile din ce în ce mai intens despre Fondul Suveran de Dezvoltare și Investiții (FDSI) al României, despre necesitatea și...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / Sorry, e cam șocant: de ce, realmente, NU se poate fără mită în România

Cristian Grosu

Textul de mai jos e pentru cei dispuși să lase ipocrizia de-o parte. Cine nu poate, să nu se obosească. Știm cu adevărat în...Citeste mai departe »

Cristi Dănileț / Pe înțelesul tuturor: Decizia CCR privind abuzul în serviciu

Cristi Danilet

Celebra, de acum, OUG 13/2017 și-a propus modificarea textul din Codul penal care reglementa abuzul în serviciu sub pretextul că ar exista o decizie...Citeste mai departe »

Die Hard / Die Easy

Marin Pana

Dacă ar fi să punem marea problemă într-o singură frază, ea ar suna cam așa : Detaşarea de rezultatele economice/implicarea în rezultatele electorale a...Citeste mai departe »

Valentin Naumescu / “Ordinea post-occidentală” a lui Lavrov… Altul e pericolul

Valentin Naumescu

Puncte cheie: De câteva zile se scrie cu emoție și cu frenezie despre noua “ordine post-occidentală”, așa-zisul concept (cam mult spus) lansat de ministrul...Citeste mai departe »

Daniel Dăianu / Euro și “războiul valutar”’: nu economia Germaniei este problema!

Daniel Daianu

Voci din noua administratie republicana reproseaza Germaniei ca ar fi avantajata in relatiile comerciale internationale datorita unui nivel subevaluat al euro –care ar explica...Citeste mai departe »

Radu Crăciun / Ruleta rusească a statisticilor în Balcani: povestea unui tehnocrat

Radu Crăciun

 Pentru ca planuri de cheltuieli bugetare excesiv de optimiste sa para de fapt realiste este nevoie de venituri bugetare estimate in acelasi spirit. Pentru...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / Cei puțini și cei mulți: România iminentă și România unei lumi periculoase

Cristian Grosu

Cuvântul cheie al acestor ani e ”ireversibil”. Cheie: exact ca în imn – trecerea pragului critic de la care normalitatea intră în faza de...Citeste mai departe »

Cristian Diaconescu / OUG 13, protestele și statul de drept de la București: o privire de dincolo de granițe

Cristian Diaconescu

Situaţia în România este tensionată din cauza unor proiecte de acte normative, care atât prin conţinut cât mai ales prin modalitatea de promovare au...Citeste mai departe »

Valentin Naumescu / Europa şi lumea se schimbă periculos. Tocmai acum derapează România?

Valentin Naumescu

Puncte cheie: Nu se putea un moment mai prost în care România să cadă în dizgrația Occidentului, pe o temă care marchează o vulnerabilitate...Citeste mai departe »

Cristi Dănileț / Ordonanța de marți noapte pe înțelesul tuturor

Cristi Danilet

Adoptare. În noaptea de 31 ian/1 febr 2017 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 92/2017 Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 13/2017 care...Citeste mai departe »

Valentin Naumescu / „Ucenicul” în acţiune: răscolirea Americii şi a lumii. Unde duce „revoluţia” lui Trump?

Valentin Naumescu

Puncte cheie: Pe măsură ce trec zilele şi apar, una după alta, ordonanţele de la Casa Albă, se conturează tot mai clar profilul intern...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / Mocirla statului de drept și inflexiunea istorică: Justiția, de la prestări Servicii la servicii Anticorupție

Cristian Grosu

Azi, în ianuarie 2017, România se află într-un nou – și foarte mare, poate cel mai mare – impas, care-i afectează atât funcționarea pe...Citeste mai departe »

Îndatorarea României cu încă 24-30 miliarde de euro în următorii 4 ani se joacă chiar acum

Cristian Tudorescu

Mediul economic asteapta cifrele de buget pe 2017 si estimarile de crestere economica pe care se bazeaza Guvernul. Cel mai simplu lucru este sa...Citeste mai departe »

Guvernare cu faţă umana

Cristian Grosu

Cristian Grosu / Doru exportatoru și Constituția lui Doru. Și viața lui Doru în țara lui Doru

N-am să uit niciodată privirea lui Doru (personaj real), în acel miez de zi din acel miez de vară din 1999. Luciditatea sadică cu...Citeste mai departe »

De interes

sigle Centrul de Resurse Juridice Centrul Român de Politici Europene Expert Forum Institutul pentru Politici Publice Pro Democrația România Curată Societatea Academică Română