Guvernul a luat în calcul trei variante de hotărâri judecătoreşti favorabile dascălilor, în privinţa majorărilor salariale, dar decizia de plafonare a veniturilor în învăţământ a fost determinată de teama instanţelor care au dispus reîncadrarea salarială a dascălilor începând cu anul 2010, luând în considerare salariile de bază aferente lunii decembrie 2009, rezultate din aplicarea majorării salariale cu 50%, legiferate de Parlament în anul 2008.
În expunerea de motive la proiectul de lege de uniformizare a salariilor din învăţământul preuniversitar, Guvernul subliniază că instanţele au avut o practică neunitară, pronunţându-se în principal astfel: ”într-o opinie majoritară au apreciat că pretenţiile reclamanţilor sunt justificate şi au obligat pârâţii la plata diferenţelor salariale cu începere de la 1 octombrie 2008 până la 31 decembrie 2009”, ”altele au dispus obligarea pârâţilor la plata diferenţelor cu începere de la 1 octombrie 2008 până la 31 martie 2009”, iar ”altele au dispus obligarea pârâţilor la reîncadrarea salarială a reclamanţilor începând cu anul 2010, luând în considerare salariile de bază aferente lunii decembrie 2009, rezultate din aplicarea Legii 221/2008”, se arată în expunerea de motive la proiectul de lege.
Potrivit estimărilor Guvernului, ultima categorie de decizii judecătoreşti ar genera un impact financiar de 2 miliarde de lei în anul 2011, reprezentând 0,4% din produsul intern brut, ceea ce ar depăşi anvelopa salarială pentru sectorul public de 39 de miliarde de lei, convenită cu Fondul Monetar Internaţional, pe anul 2011.
Guvernul nu se mai sperie de drepturile deja eşalonate pentru perioada 2012-2014, în valoare de 1 miliard de euro
În privinţa primelor două variante de decizii judecătoreşti, privind plata majorărilor pe perioada octombrie 2008 – 31 decembrie 2009, respectiv octombrie 2008 – martie 2009, Guvernul estimează un efort bugetar total de 4 miliarde de lei.
Cu toate acestea, Palatul Victoria nu tresare prea tare, pentru că aceste drepturi au fost deja prorogate şi eşalonate la plată în perioada 2012-2014, printr-o ordonanţă de urgenţă emisă de Guvernul Boc în anul 2009.
”În ceea ce priveşte deciziile instanţelor (pronunţate conform primelor două variante menţionate – n.r.), acestea nu au impact financiar imediat, întrucât potrivit OUG 71/2009, cu modificările şi completările ulterioare, sumele stabilite prin titluri executorii se eşalonează la plată în perioada 2012-2014. Este de menţionat faptul că potrivit datelor centralizate de Ministerul Finanţelor Publice până în prezent aceste sume se ridică la circa 4 miliarde de lei”, se mai arată în expunerea de motive.
Potrivit bugetului pe anul 2011, sumele alocate pentru finanţarea cheltuielilor de personal ale unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat, provenind din sumele defalcate de TVA, ajung la 7,098 miliarde de lei, la care se adaugă 345 de milioane de lei pentru învăţământul special.
Executivul ameninţă primarii şi directorii de şcoli cu sancţiuni penale
Proiectul de lege conţine prevederi prin care primarii sau directorii de şcoli sunt avertizaţi că vor fi sancţionaţi inclusiv penal, dacă nu aplică plafonarea salarială în învăţământ, dispusă de legea iniţiată de Guvern, însă nu se prevăd sancţiuni cuantificate explicit în acest act normativ.
” Ordonatorii principali de credite şi angajatorii au obligaţia să stabilească salariile de bază, sporurile şi alte drepturi salariale stabilite potrivit prezentei legi, să asigure promovarea personalului în funcţii, grade şi trepte profesionale, în condiţiile legii, astfel încât să se încadreze în sumele aprobate cu această destinaţie bugetară. (…) Încălcarea dispoziţiilor prezentei legi privind stabilirea salariului de bază individual şi a celorlalte drepturi, precum şi acordarea de drepturi fără respectarea prevederilor acesteia atrag, după caz, răspunderea disciplinară, materială sau penală a persoanelor vinovate, potrivit legii”, stipulează viitorul act normativ.
De asemenea, este interzis ca prin contractele sau acordurile colective şi individuale de muncă să se negocieze ”salarii sau alte drepturi în bani sau de altă natură” care să depăşească prevederile acestei legi.
Ca mod de acţiune, practic, legea impune ca plata profesorilor şi învăţătorilor, în anul 2011, să se facă strict la nivelul valorilor prevăzute în anexele actului normativ.
Deşi anexele prevăd şi salarii de 600 de lei pe lună, se face precizarea că în cazurile în care veniturile sunt mai mici decât salariul minim brut pe economie, de 670 de lei, se stabileşte un salariu brut de 670 de lei, dar numai pentru program complet, de 170 de ore de muncă pe lună, în medie.
Conform anexelor la proiect, salariile brute vor varia după următoarele praguri:
– 670 de lei pentru profesori, educatori, institutori, maiştri-instructori, cu studii medii, debutanţi (până la 2 experienţă în învăţământ).
– 1.440 de lei, pentru profesori, educatori, institutori, maiştri-instructori, cu studii medii, cu vechime de peste 40 de ani şi grad didactic I.
– 838 de lei, pentru institutori cu studii superioare de scurtă durată, debutanţi
– 1.542 de lei, pentru institutori cu studii superioare de scurtă durată, cu peste 40 de ani experienţă şi grad didactic I.
– 865 de lei, pentru institutori cu studii superioare de lungă durată, debutanţi
– 1.582 de lei, pentru institutori cu studii superioare de lungă durată, cu peste 40 de ani vechime şi grad didactic I.
– 932 de lei, pentru profesori cu studii superioare de scurtă durată, debutanţi
– 1.602 lei, pentru profesori cu studii superioare de scurtă durată cu peste 40 de ani vechime şi grad didactic I.
– 979 de lei, pentru pentru profesori debutanţi, cu studii superioare de lungă durată.
– 1.894 de lei, pentru profesori cu studii superioare de lungă durată, cu peste 40 de ani vechime şi grad didactic I.
Anexele prevăd limite şi pentru cadrele universitare. Astfel, un preparator cu până la 3 ani experienţă poate avea salariul brut între 1.121 de lei şi 1.575 de lei, iar salariul brut al unui profesor universitar cu peste 40 de ani vechime poate varia între 3.731 de lei şi 6.971 de lei.
Astfel, toţi profesorii din sectorul public vor primi un salariu lunar la nivelul de dinainte de Legea majorărilor cu 50% (din anul 2008), la care se adaugă o creştere de 17% (provenită din limitarea majorării, operată de Guvernul Tăriceanu, prin ordonanţă), iar din cuantumul astfel rezultat se scad cei 25% tăiaţi în vara anului 2010 tuturor bugetarilor, pentru ca în final să se acorde o majorare de 15% la salariul brut, acordată de Guvernul Boc începând cu ianuarie 2011.
Legea copy/paste, pe „sistem de sistem”
Guvernul ar urma să promoveze actul normativ prin angajarea răspunderii în faţa Parlamentului, având în vedere că orice zi de tărăgănare aduce costuri suplimentare la buget.
Probabil, din acest motiv, proiectul iniţiat de Ministerul Educaţiei, Ministerul Muncii şi Ministerul Finanţelor Publice, a fost redactat ”pe genunchi” şi este plin de greşeli de ortografie.
Eurodeputatul PDL Cristian Preda, care s-a remarcat prin criticile aduse deschis premierului Boc, în marja alegerilor din partid, a remarcat numărul mare de greşeli din proiectul de lege.
”Nu reuşesc să înţeleg cum e posibil să se strângă într-un act oficial atâtea greşeli de ortografie, precum, ca să mă limitez la prima pagină a documentului citat, <reclamaţi> în loc de <reclamanţi> sau <desfăşurarea activităţilor specifice sistemul>”, scrie profesorul Preda, pe blogul lui.
El remarcă şi formulările neglijente din expunerea de motive a proiectului, de felul: “Practică judiciară a condus la un sistem de sistem de salarizare neunitar, ajungându-se la situaţia în care, salariaţi care ocupă funcţii identice să primească salariu diferit”.
Totodată, la unele rubrici din expunerea de motive, iniţiatorii legii s-au mărginit să copieze textul de la o secţiune la alta, deşi se impuneau motivări diferite.
Preda găseşte locuri în care ”domină filosofia <copy paste>, cum e o parte din capitolul despre impactul proiectului de lege: <2. Impactul asupra mediului de afaceri. Prezentul act normativ nu are impact asupra mediului de afaceri. 3. Impact social. Prezentul act normativ nu are impact asupra mediului de afaceri>”.
