Cloud-ul guvernamental – restanța esențială în digitalizarea administrației

Una dintre marile restanțe ale guvernului Orban în materie de digitalizare o reprezintă neadoptarea Legii cloud-ului guvernamental, componentă esențială pentru transformarea digitală a administrației românești.… Mai mult›
17.01.2021
Lecțiile ieșirii din criza precedentă, pentru criza actuală: istoria corelației PIB – salariu – inflație

În condițiile în care rezultatul economic este în scădere, cazul României anului 2020 (-5% pe primele trei trimestre), se pune problema sursei și a ritmului… Mai mult›
17.01.2021
România a consemnat în 2019 cea mai mare scădere a prețului caselor între statele UE. Evoluțiile din 2010 încoace și implicații

România a consemnat în 2019 cea mai mare scădere a prețului caselor între statele UE (valoare ajustată cu inflația), potrivit unei analize publicate de Eurostat.… Mai mult›
15.01.2021
Bugetul 2021: în căutarea unei consolidări fiscale fără șocuri

Bugetul pe anul 2021 reprezintă ora adevărului – atât pentru ieșirea din criza produsă de Covid și menținerea unei direcții de dezvoltare coerente, cât și… Mai mult›
14.01.2021
Sistem de salarizare
de 16.1.2014
(v. SALARIZARE)
SISTEM ECONOMIC, modalitate de organizare şi funcţionare a activităţii economice astfel încât cu aceleaşi resurse să se satisfacă cât mai bine cerinţele de consum ale populaţiei. “Sistemul economic optim – arată J.K. Galbraith – este acela care furnizează maximum din ceea ce au nevoie oamenii.” Noţiunea de s.e. are o foarte largă răspândire în vorbirea curentă şi în literatura de specialitate, cel mai frecvent fiind utilizată în sensul de doctrină economică, respectiv de concepţie sau sistem de gândire al unei şcoli sau al unui anume curent economic. În strânsă legătură cu acest sens, termenul respectiv este folosit uneori pentru a caracteriza o politică economică oarecare sau principiile economice generale promovate de un stat sau altul pe baza doctrinei sale economice. Cu un asemenea înţeles sunt folosiţi termenii de s.e. “mercantilist”, “fiziocrat”, “liberal”, “neoliberal”, “clasic”, “neoclasic”, “marginalist”, “marxist”,
“keynesist”, “neokeynesist” etc. Alteori noţiunea de s.e. este utilizată în sens de “sistem social-economic”, cu accent pe componenta economică ce se identifică în fond cu “formaţiunea social-economică”, al cărei nucleu îl formează “modul de producţie”. Pentru anumite domenii şi segmente ale s.e. sunt folosite ansambluri de reguli sau instrumente de reglementare şi de promovare a unor politici (sistemul de retribui- re, sistemul de normare a muncii etc.) sau a verigilor/ elementelor constitutive ale unor forme organiza- torice (sistemul bănesc, sistemul comercial ş.a.). Numeroşi economişti occidentali, îndeosebi George J. Viksnius, profesor la Universitatea Georgetown din S.U.A., şi profesorul francez Raymond Barre, fost prim-ministru al Franţei, acordă s.e. semnificaţia unui ansamblu de trei componente: obiectivele activităţii economice sau mobilurile definitorii ale agenţilor economici; organizarea juridică şi socială a unei societăţi, care în viaţa reală se prezintă sub cele mai diverse combinaţii; tehnica şi tehnologia utilizată, adică procedeele de prelucrare a factorilor de pro- ducţie pentru obţinerea bunurilor materiale şi a serviciilor necesare satisfacerii trebuinţelor de consum. Pe această bază se disting mai multe s.e.. În viziunea lui R. Barre, omenirea cunoaşte cinci s.e.: sistemul economiei închise, sistemul economiei artizanale, sistemul economiei capitaliste (de piaţă), sistemul economiei colectiviste (socialist-comuniste) şi sistemul economiei corporatiste (v. Activitate eco- nomică).