(v. SALARIZARE)
SISTEM ECONOMIC, modalitate de organizare şi funcţionare a activităţii economice astfel încât cu aceleaşi resurse să se satisfacă cât mai bine cerinţele de consum ale populaţiei. “Sistemul economic optim – arată J.K. Galbraith – este acela care furnizează maximum din ceea ce au nevoie oamenii.” Noţiunea de s.e. are o foarte largă  răspândire în vorbirea curentă  şi în literatura de specialitate, cel mai frecvent fiind utilizată în sensul de doctrină economică, respectiv de concepţie sau sistem de gândire al unei şcoli sau al unui anume curent economic. În strânsă legătură cu acest sens, termenul respectiv este folosit uneori pentru a caracteriza o politică economică oarecare sau principiile economice generale promovate de un stat sau altul pe baza doctrinei sale economice. Cu un asemenea înţeles sunt folosiţi termenii de s.e. “mercantilist”, “fiziocrat”, “liberal”, “neoliberal”, “clasic”, “neoclasic”, “marginalist”, “marxist”,
“keynesist”, “neokeynesist” etc. Alteori noţiunea de s.e. este utilizată în sens de “sistem social-economic”, cu accent pe componenta economică ce se identifică în fond cu “formaţiunea social-economică”, al cărei nucleu îl formează “modul de producţie”. Pentru anumite domenii şi segmente ale s.e. sunt folosite ansambluri de reguli sau instrumente de reglementare şi de promovare a unor politici (sistemul de retribui- re, sistemul de normare a muncii etc.) sau a verigilor/ elementelor constitutive ale unor forme organiza- torice (sistemul bănesc, sistemul comercial ş.a.). Numeroşi economişti occidentali, îndeosebi George J. Viksnius, profesor la Universitatea Georgetown din S.U.A., şi profesorul francez Raymond Barre, fost prim-ministru al Franţei, acordă s.e. semnificaţia unui ansamblu de trei componente: obiectivele activităţii economice sau mobilurile definitorii ale agenţilor economici; organizarea juridică  şi socială a unei societăţi, care în viaţa reală se prezintă sub cele mai diverse combinaţii; tehnica şi tehnologia utilizată, adică procedeele de prelucrare a factorilor de pro- ducţie pentru obţinerea bunurilor materiale şi a serviciilor necesare satisfacerii trebuinţelor de consum. Pe această bază se disting mai multe s.e.. În viziunea lui R. Barre, omenirea cunoaşte cinci s.e.: sistemul economiei închise, sistemul economiei artizanale, sistemul economiei capitaliste (de piaţă), sistemul economiei colectiviste (socialist-comuniste) şi sistemul economiei corporatiste (v. Activitate eco- nomică).