Cristian Grosu / Drojdia ideologiilor și noul extremism

de Cristian Grosu | 27.5.2016 .

Cristian-Grosu-11Luni, 9 mai, de ziua Europei, cancelarul austriac Werner Faymann și-a anunțat demisia. Și din guvern și din fruntea SPOe (marele Partid Social-Democrat). Faptul că nici stânga mainstream și nici dreapta conservatoare (celălalt mare partid) n-au reușit să-și califice candidații în turul doi al prezidențialelor i-a deschis calea lui Norbert Hofer – liderul extremistului Partid al Libertății. (Acesta avea să piardă, două săptămâni mai târziu, după o cursă umăr la umăr, în fața independentului van der Bellen…)

N-a mirat pe nimeni.

Franța s-a mobilizat serios în decembrie pentru a redresa rezultatele la alegerile regionale – câștigate în primul tur de Frontul Național al lui Le Pen.

Ce să mai spunem de ”sudiști”: Podemos intră peste noapte în Parlamentul spaniol cu 20%, iar Syriza Greciei …

Sigur, putem să punem acest baleiaj pe seama dezamăgirii la capătul unei crizei economice a cărei rezolvare e neconvingătoare; sau a crizelor care surprind, peste noapte, guvernele politice care nu au ”proceduri” pentru situațiile atipice pe care popoarele, în turbionul globalizării și al reașezărilor geopolitice, sunt nevoite să le străbată și, mai ales, să le plătească…

Dar ar fi o judecată incorectă, pentru că e prea simplificatoare :

De fapt, ADN-ul societăților – așa cum le știm noi învățate de la școală și din cărți – tocmai suferă o mutație: în structura politică și, simetric, în electoratele aferente; și nu știm cum va arăta – și, mai ales, ce va fi în stare să facă – ”mutantul”.

Dacă dezintegrarea ideologiilor din spatele structurilor noastre politice lasă pe masa electorală carcasele unor vechi partide care mimează încă sisteme de valori golite de conținut – marea problemă rămâne ”electoratul” : adică baza acestor societăți. Căci ar fi firesc – nu-i așa ? – ca și la baza societăților să se producă mutații asemănătoare :

Duplicitatea partidelor ”ideologice” crează, în oglindă, incoerența electoratelor : ce pui în loc de ideologie atunci când dispare acest element diferențiator al ”claselor” ? Iar pentru răspuns nu trebuie să alergi nici la Paris, nici la Viena, și nici să faci un tur prin Republica lui Platon :

E suficient să arunci o privire aici la Slobozia – unde marele partid de stânga produce politici de protecție a profitului pentru marile corporații cu conturi în offshoruri, iar marele partid de dreapta distribuie ajutoare sociale dintr-un profit care nici nu s-a făcut… . În treacăt fie spus, de la Slobozia la Roma toată lumea – și stânga și dreapta – trăiește din datorii suverane și-și pune gaj țările pentru câteva decenii doar pentru încă un mandat…

Cum dracu să nu se uite și ”electoratul” după oferte mai puțin duplicitare ?

***
Ei, ce-i mai puțin duplicitar – ca element diferențiator de ”clasă” și interese de straturi sociale – decât oferta ideologică bezmetică cu care dreapta intră peste teritoriul stângii și invers ?

În acest haos în care popoarele ”simt” incoerența cu care divergențele ideologice sunt administrate de partidele politice, se reaprind străvechii tăciuni ascunși sub cenușa evoluției sociale : naționalismele, anxietățile celor care au ceva de pierdut, ”romantismele” individuale ale celor care alcăruiesc aceste societăți dezvoltate mult prea rapid pentru ca toți membrii lor să poată ține pasul cu ele. Baza acestor societăți se întoarce la cea ce Valery numea – în ”Criza spiritului” – ”descântecele” și ”invocarea” părinților patriei, a moaștelor, a ”salvatorilor”, a poeților naționali…
Să mai spunem ce poate să însemne această aliniere latentă a electoratelor pentru coeziunea unei Europe care nu a apucat să aibă o unitate politică, un sistem fiscal închegat și compatibil cu marile ei economii, o armată proprie și o politică externă comună ?

Așa stând lucrurile în ce privește marile popoare europene – n-ar strica să aruncăm un ochi în eșantionul – contaminat, firește – de la Slobozia.
Căci și aici, ca și la Paris, tentația partidelor ideologice de-a intra pe acest filon de ”nostalgie instinctivă” și anxietate socială ale alegătorului rudimentar face prozeliți.

Nu vorbim de Laszlo Tokes – pentru care naționalismele sunt pâinea, sarea, apa și aerul vieții, în chiar detrimentul minorității maghiare luate ostatică pentru mecanismul de vot – și nici de imaginea sa în oglindă – Gheorghe Funar sau alți epigoni care trăiesc din stârvul politic al lui C.V. Tudor.

Ci de situația (bizară pentru ”trendul” pe care ar trebui să ne aflăm – căci stringențele convergenței reale n-ar trebui să ne lase timp și energie pentru nimic altceva ) în care partidele mainstream românești caută argumente, instrumente, discipoli și reprezentanți pentru acest filon rămas orfan după ”România Mare”.

Unii vor zice că această încercare de-a confisca adeziunea și voturile acestui gen de naționalism ține de ”inteligența politică”. O atare scuză poate fi valabilă pentru un om ca Traian Băsescu – care a mirosit feromonii acestui tip de electorat și oricum, nu s-a împiedicat Traian Băsescu niciodată de vreo ideologie…

Pentru partidele mainstream, însă, asta e o dovadă de incoștiență: procentele câștigate din această zonă de electorat înseamnă, de fapt, un mic ”import” de mentalitate – pe de o parte. Iar pe de alta – o derută cu pierderi incalculabile pentru electoratul încă ideologic care face diferența fermă între inteligență și duplicitate; între pragmatism și incoerență; între realism politic și desfrâu.

Aducerea, dintr-un cu totul alt film, a lui Marian Munteanu la candidatura pentru București – adică la cea de al doilea cel mai votat om din România – de către PNL, numai pentru a miza pe tușa naționalistă a majorității de sub linie e o eroare care s-ar putea dovedi fatală pentru empatia cu electoratul propriu. Sau poate că a fost doar prostie pură și nu un biet calcul greșit sau chiar inconștiență (în cazul unui succes) politică.

Dealtfel, ”liberalismul pravoslavnic” e un nonsens – iar asta arată ce au, de fapt, liderii actuali ai PNL în cap, chiar raportându-se la ziua de azi – căci nu îndrăznim să sperăm că cineva din partid are o ofertă pentru cei care au, acum, 14-16 ani și care ar urma – nu-i așa ? ca peste un mandat-două să-și ridice ochii din tabletă și să voteze potrivit celui mai feroce pragmatism social.

Nu mai vorbim de sensul în care PSD, atunci când apasă pe butonul sensibilităților naționaliste – folosește cuvintele ”român”, ”românesc”, ”românește”, ”români” etc etc ca pe o invitație (ba chiar ca pe o poruncă) la a sta cu privirea în pământul strămoșesc și a nu permite niciunui licăr de minte și naturală dezinvoltură să intefereze cu această privire.

Interesant e că, spre deosebire de noile extremisme ale Europei eliberate cumva de compulsia la complexele naționale – aici e încă totul ancorat într-un foarte solid teren religios. Dan Puric are încă trecere – adepții viziunii sale au siguranța de sine a celui care are acasă niște rafturi de cărți pe care le-a răsfoit – fundăturile pe care le propune drept soluții de evoluție socială (căci nu despre credință și rafinare spirituală vorbim noi aici) sunt locurile călduțe ale celor care nu ”simt” cum să-și conserve identitatea decât făcând recurs la ce are mai rudimentar și mai facil ”trecutul”.

Și ce recurs : niciun cuvânt în discursul acestor menestrei ai istoriei despre Imperiul roman, Roma, forța civilizatoare care a făcut aici, cu mușchii, nu cu buldozerul, 4500 de km de drumuri în numai 10 ani de la cucerirea Daciei (în ultimii 20 de ani noi am reușit, cu buldozerul, doar 450) și au străpuns Carpații în 4 locuri (noi încă nu i-am străpuns în ultimii 25 niciodată).

Ies, în schimb, la lumină și capătă justificare ”istorică” – ca un fel de cosmogonie socială – vechii zei ai dacilor, ocultismele sociale ale lui Deceneu, mirajele pe care inconștientul colectiv ațâțat de noii profeți plătiți în moneda Europei unite le scrijelesc pe retina strămoșească :

am trăit să citesc, în anul 2016, pe unul din ”site-urile de specialitate” preluat cu tâmpă voioșie de presa mainstream, demonstrația că până și poporul evreu se trage dintr-o veche spiță de traci – puțin a lipsit ca autorul, luat de val, să povestească despre neamurile de la Mizil ale Lui Isus Cristos…

Asemenea ”curente” de percepție a istoriei actuale – complicată, parșivă și imprevizibilă dacă e lipsită de mentalitatea individuală adecvată la valorile fondatoare lucid creștine – ar putea să pară hilare dacă adepții lor nu ar vota : adică dacă nu ar produce decidenți. Iar a produce decidenți înseamnă a încuraja partidele care produc guverne să zgândăre la infinit acest gen de naționalism.

Regretabil, în cazul extremismelor – de orice fel – este că, blocați în aceste fundăruri insalubre de percepție a Europei cu România în ea, atât baza societății cât și partidele care mizează pe voturile acestei baze nu mai pot vedea un lucru incredibil de simplu :

uimitoarea, miraculoasa, inestimabila ușurință cu care elementele de identitate autentic românească pot fi scoase și valorizate astăzi în lumea largă. Cu o condiție : să-ți privești țara, Europa și lumea în mod implacabil deschisă, cu fruntea limpede, debranșat de mentalitatea de prizonier în anxietățile sociale de la gurile Dunării. Un exemplu concret și palpabil: ICR-ul (lui Patapievici) spulberat de falanga rudimentar-naționalistă a stângii mainstream, față de ICR-ul (lui Marga & comp) altoit pe ocultismele locului.
O oportunitate nemaiîntâlnită – cu condiția să fii puțin destupat.

Dar unde e clasa politică în stare să-și dorească un electorat destupat? Și unde e electoratul în stare să producă o clasă politică care să-l vrea destupat ?

***
Notă: Articol scris pentru revista Sinteza  din Cluj

Publicat la data de 27.5.2016 .

2 comentarii

  1. EU - 74 - RON
    28.5.2016, 10:58 pm

    Mda…şi eu mă-ntrebam cînd o să reuşim să ,,ne destupăm” ca naţie…Nu cred că vă referiţi la inteligenţa propriu-zisă, pentru că, din punctul ăsta de vedere, suntem pe drumul cel bun. Domnul Iohannis, unul dintre ,,entuziasmele” dvs, este dovada vie…

    V-aţi dus prea departe, cred eu, cu ICR-ul…Eu m-aş opri mai aproape, la conexiunea celor ce ar necesita, înţeleg eu, destuparea şi ansamblul celor ce trebuiesc a fi percepute în mod real: Jurnalismul! Jurnalismul de Dîmbo…mă rog, de Ialomiţa, dacă vreţi dvs…

    Nu mai departe de ieri m-am manifestat în sensul ăsta. (vezi: http://cursdeguvernare.ro/lista-de-disfunctii-a-bugetului-care-a-revenit-pe-plus-dupa-primele-patru-luni.html )

    Mă uitam şi, spre deosebire de dvs, nu mă miram, că Agerpres, care publică pînă şi comunicatul de presă al unui şef de post de poliţie de comună – exagerez, bineînţeles, cu subînţeles – n-a publicat nimic în legătură cu execuţia bugetului la patru luni…Ce ICR, ce naţionalism, ce extremism, ce autostrăzi (păi de unde? de la buget! păi nu? care buget?)…

    În rest: stimă pentru articol, efortul de al produce, are valoarea sa, dar aşa…cam peste ,,două mandate”. În Ialomiţa cam trei-patru…

  2. CALIMAN EUGEN
    29.5.2016, 8:47 am

    1.Ideologia este rezultatul viziunii/radiografiei claselor/grupurilor sociale asupra realitatilor concrete: politice, economice si sociale, oferind raspunsul/solutiile generale ori special la acestea.
    Odata ce produsul integrarii in UE este diminuarea/pierderea economiilor nationale in tarile inapoiate, asediul migrantilor si concurenta neloiala pe locurile de munca in tarile dezvoltate, lipsa de logistica, institutii, proiect de dezvoltare a tarilor componente inapoiate, pierderea modelului economic national care a produs paralizia dezvoltarii economice nationale, majorarea diferentei de avere dintra saraci si bogati (odata cu interdictia “ideologica” de a cerceta/crea mecanisme de diminuare a discrepantelor), blocajul “uniunii politice” si a celei economice, etc. pot exista doua raspunsuri diferite.
    Primul este un nou proiect unional, altul decit cel initial, construit in conditiile si avind ca obiectiv capacitatea economica, sociala si militara de a face fata asaltului comunismului.
    Noul proiect va trebui sa construiasca o ideologie a unitatii economice si sociale europene, simultan cu un PROIECT ECONOMIC European care sa stabileasca obiective economice comune intre tarile/firmele tarilor dezvoltate si tarile inapoiate, pentru “transferul” de dezvoltare, inovatie, cercetare stiintifica si tehnologica, stiinta economica “aplicata”, care sa poata materializa proiectul European in “reconstructia economica si industriala” a tarilor inapoiate sau devastate economic urmare a patrunderii capitalului strain in economiile lor.Lasata in voia ei, “dezvoltarea economica si industriala” s-a dovedit inexistenta in UE!
    La rindul lor, tarile inapoiate economic si industrial, trebuie sa-si construiasca propriile “proiecte nationale de dezvoltare”, cu obiective si angajamente de crestere economica majora, pe baza carora UE sa poata construi (la rindul ei) programul de dezvoltare economica Unionala.
    2.Lipsa de viziune si proiecte in aceasta directia a UE, este la fel de prezenta si la partidele liberale, la intelighentia economica, institutiile de cercetare economica, la guverne si firmele de consultanta economica nationala – fenomene care produc toate neajunsurile mentionate mai sus.
    3.Lipsa de viziune si constructie programatica in directia dezvoltarii economice a UE cit si a tarilor apartinatoare, asteptarile ca ele sa vine din eter, sint fenomene obiective cu efecte dezastruoase pentru cetatenii si economia UE, astfel ca increderea in valoarea si succesul “paradigmei” unionale a ajuns la cea mai scazuta cota.
    Raspunsul (tehnic si programmatic) de schimbare pozitiva a tot ceeace Criza a scos la iveala ca negativ sau nefunctional in UE, trebuia sa existe imediat dupa 2008.In lipsa acestuia, alternativa la “raspunsul” de schimbare pozitiva asteptat de 6 ani de cetatenii UE, este (si continua sa fie) ideologiile extremiste.Efectul distructiv al acestora contra UE, a statului liberal si de drept poate fi contracarat numai prin “proiectele nationale de dezvoltare economica” a tarilor inapoiate – furnizoare de migranti”, cersetorie si infractionalitate.Pe de alta parte, proiectul European trebuie actualizat – si adus la epoca globalizarii pentru “egalizarea dezvoltarii” economice/industriale prin efort unional total.Un astfel de proiect poate fi construit numai printr-un urias efort stiintific al UE impreuna cu fiecare din tarile componente.
    4.Actualele intelegeri pe baza tratatelor cunoscute, trebuie completate printr-un tratat economic stiintific si constructiv-economic (concret), care sa inlocuiasca STRATEGIILE si DIRECTIVELE birocratice, teoretice – cu tehnici si institutii economice europene – capabile sa construiasca proiecte comune, cu obiective, termene si responsabilitati bi-laterale, nationale/UE.Acestea pot tine cu succes locul inexistentului stat politc si economic European, pina cind timpul va crea conditiile si pentru unitatea totala, formala.
    5.Lipsa oricarui progres in directiile care sa faca din UE birocratica de azi, un “motor de dezvoltare economica nationala”, capabil sa elimine neajunsurile (enumerate) ale acestei situatii, va alimenta atit extremismul politic cit si tendintele centrifuge – de tipul brexitului UK, care ne ameninta luna viitoare.
    6.Elementele de autentica identitate romanieasca sau ale altor natiuni – vor putea fi scoase din angoasa ideologiilor extremiste spre a fi prezentate lumii in lumina adevaratelor valori, numai intr-o Europa total “transformata” economic si social, in care sa nu mai ramina loc conditiilor aparitiei si crestereii “anxietatilor” sociale, datorate saraciei si stagnarii economice…

Lasa un comentariu


DIN ACEEASI CATEGORIE

Cristian Grosu

Cristian Grosu / Sebastian Ghiță – contigentul lui, implicarea lor în economie și reacțiunea. Reacțiunea.

Două subiecte azi, la ”Agenda redactorului-șef” : -,Banii anului 2017 ”dispăruți” din bugetul din 2016 (da, sună foarte neeconomic – ba chiar e neeconomic,...Citeste mai departe »

Cristian Grosu

Am găsit cele 10 miliarde risipite de Cioloș: Să nu mai cheltuiască Parlamentul pentru căutarea lor

Declarația premierului de facto Liviu Dragnea privind cei 10 miliarde de lei care lipsesc din buget după guvernul Cioloș (”gaura” – cum a numit-o...Citeste mai departe »

Cristian Grosu

Cristian Grosu / Mic tratat despre cum să Nu ne jucăm cu focul: desemnarea premierului României

Chestiunea e atât de complexă, încât cele 3-5-7 direcții în care trebuie să te uiti azi, decembrie 2016 (când numai un noroc face să...Citeste mai departe »

Cristian Grosu

Cristian Grosu / Rețeta complicată și spectaculoasă a unei politici de subdezvoltare. Un guvern PSD

La analiza precedentă despre nivelul foarte scăzut al PNL în materie de-a aborda o guvernare altfel decât agățându-se de portretul de om onest și...Citeste mai departe »

Cristian Grosu

Cristian Grosu / Cioloș PNL

Liniștea rău prevestitoare din această campanie electorală e un subiect pe care-l vom trata separat : ultimele alegeri atât de cenușii și de lipsite...Citeste mai departe »

OPINII & EDITORIAL

Cristian Grosu / Mocirla statului de drept și inflexiunea istorică: Justiția, de la prestări Servicii la servicii Anticorupție

Cristian Grosu

Azi, în ianuarie 2017, România se află într-un nou – și foarte mare, poate cel mai mare – impas, care-i afectează atât funcționarea pe...Citeste mai departe »

Valentin Naumescu / Brexit, Frexit, Grexit, Nexit. Mai poate fi oprită dezintegrarea europeană?

Valentin Naumescu

Puncte cheie: Geert Wilders şi Partidul Libertăţii din Olanda (PVV), de extremă dreapta, vor câştiga alegerile generale din 15 martie a.c. (greu de crezut...Citeste mai departe »

Îndatorarea României cu încă 24-30 miliarde de euro în următorii 4 ani se joacă chiar acum

Cristian Tudorescu

Mediul economic asteapta cifrele de buget pe 2017 si estimarile de crestere economica pe care se bazeaza Guvernul. Cel mai simplu lucru este sa...Citeste mai departe »

Gabriel Biriș / Unde ducem (sau unde o duce cine-o duce) legislația fiscală?

Gabriel Biris

Printr-o mișcare fulger, în ședința de guvern de vineri, 6 ianuarie, guvernul a aprobat o ordonanță de urgență (OUG 3/2017) de modificare a Codului...Citeste mai departe »

Valentin Lazea / Următoarea provocare pentru elitele României

Valentin Lazea

Primul deceniu petrecut de România în interiorul Uniunii Europene a fost un succes incontestabil, aşa cum o arată numeroase analize recente. Chiar dacă inegalitatea...Citeste mai departe »

Andreea Paul / Nivelul sărăciei crește în România “proporțional” cu creșterea instrumentelor de asistență socială

Andreea Paul

Sărăcia extremă și sărăcia relativă, raportată la nivelul mediu de trai românesc, au crescut în România în pofida creșterii economice din ultimele două decenii....Citeste mai departe »

Cristian Grosu / Guvernul mâinilor stângi și România lui

Cristian Grosu

Există doi nominalizați – care deseară vor deveni, împreună cu toată echipa, miniștri – care Nu au pur și simplu ce căuta în acest...Citeste mai departe »

Valentin Naumescu / Criza Uniunii Europene și a ordinii globale: cutremurele din 2016 anunță un tsunami în 2017?

Valentin Naumescu

Puncte cheie: 2016 a fost deja denumit, în presa internațională, „annus horribilis” pentru Uniunea Europeană, având în epicentrul crizei mult discutatul Brexit din 23...Citeste mai departe »

Cristian Diaconescu / Reorganizarea securității militare în Europa: alternativa la confruntare

Cristian Diaconescu

La iniţiativa Germaniei, 14 state europene au susţinut o declaraţie prin care solicită acordul Comunităţii Internaţionale privind iniţierea unor discuţii preliminare cu Rusia vizând...Citeste mai departe »

Radu Crăciun / Războiul secolului care ne va defini viitorul

Radu Crăciun

Traim intr-o lume din ce in ce mai complexa, mai agitata, mai instabila si mai impredictibila. In ultima instanta, din ce in ce mai...Citeste mai departe »

Aurelian Dochia / Retribuirea în sectorul public: trei anomalii și o soluție

Aurelian Dochia

Retribuirea în sectorul public este una din temele prioritare cvasi-permanente ale agendei politice iar anul 2016 este un exemplu perfect. Guvernul tehnocrat a moștenit...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / Păcatele strategiilor românești: Un program de guvernare pentru siguranța națională

Cristian Grosu

Cu cele 51 (și cu cea care se pregătește acum, 52) de strategii de dezvoltare a României din ultimul deceniu – toate realizate la...Citeste mai departe »

Daniel Dăianu / Inflația (deflația) și credibilitatea băncilor centrale; de ce s-a recurs la ”relaxare cantitativă”?

Daniel Daianu

Expectatiille inflationiste au un rol major in mersul inflatiei si conduita bancilor centrale. Guvernatorul Bancii Centrale a Irlandei, Philip Lane, afirma ca nu trebuie...Citeste mai departe »

Valentin Lazea / Problema momentului: cea mai bună situație macroeconomică, la cele mai mari riscuri de instabilitate

Valentin Lazea

O recentă declaraţie a guvernatorului BNR a iscat discuţii aprinse în societate. Domnul Mugur Isărescu afirma că niciodată în ultimii 26 de ani situația...Citeste mai departe »

Gabriel Biriș / Momentul zero al fiscalizării: de ce și cum ar trebui să fie

Gabriel Biris

Revin ca și contribuitor al Curs de guvernare după o perioadă de aproape un an. Cele mai multe din articolele mele anterioare erau despre...Citeste mai departe »

Guvernare cu faţă umana

Cristian Grosu

Cristian Grosu / Când lumea merge mult mai repede decât oamenii. De la generația Flower Power la generația Flower Power

Rândurile de mai jos nu sunt despre alegerile din SUA : ele se bizuie, însă, pe acest exemplu și țin de un fir care...Citeste mai departe »

De interes

sigle Centrul de Resurse Juridice Centrul Român de Politici Europene Expert Forum Institutul pentru Politici Publice Pro Democrația România Curată Societatea Academică Română