VIDEO / Ionuț Dumitru, economist-șef, Raiffeisen Bank: ”Creșterile de pensii recent anunțate vor dinamita orice construcție bugetară a anului 2024”

8 noiembrie, 2023

Analizând statistica demografică a României, economistul șef al Raiffeisen Bank, Ionuț Dumitru, afirmă că în România sunt foarte puțin contributori la bugetul public de pensii, dar și la bugetul de asigurări sociale de sănătate (5,6 milioane). ”Aș spune, fără să greșesc – România are cei mai puțini contribuabili la bugetul public de pensii, raportat la populația 15 – 64 de ani, și se pare că suntem complet diferiți de tot ce înseamnă state europene. Toate celelalte state UE sunt la peste 60%, noi suntem la 46%” spune Ionuț Dumitru. Declarațiile au fost făcute în cadrul Conferinței CDG ”Bugetul și finanțarea României în 2024: la ce să se aștepte economia?”, de marți, 7 noiembrie 2023.

Legat de recentele afirmații ale ministrului Muncii, Ionuț Dumitru este de părere că aceste creșteri anunțate vor dinamita orice construcție bugetară a anului 2024.

”Dacă ne uităm la decalajul bugetar pe care-l avem față de țintele asumate, noi discutăm de circa 3 puncte procentuale din PIB necesar de ajustare pentru anul viitor. Pachetul fiscal aduce 1% din PIB, dar cred că ar trebui să-și actualizeze estimarea cu privire la impactul reformei pensiilor publice. Ca să știm despre ce vorbim. Pensiile reprezintă azi peste 8% din PIB, deci 40% majorare înseamnă încă peste trei puncte procentuale din PIB pentru un an întreg. Sigur, vor intra în vigoare la 1 septembrie, o parte din creșteri, dar asta înseamnă, oricum, la un an întreg – peste 3% din PIB; ceea ce dinamitează tot ce înseamnă construcție bugetară”, a afirmat Ionuț Dumitru.

Principalele declarații:

O să mă refer la o problemă din piața muncii pe care o avem de foarte mult timp și care are implicații foarte mari asupra bugetului public. Concluzia este că sunt foarte puțin contributori, în general, în particular la bugetul public de pensii, dar și la bugetul de asigurări sociale de sănătate.
O să plec de la câteva cifre demografice. Am pus într-un tabel câteva cifre comparative, între România și celelalte state din regiune și față de mediile europene. Avem o populație de 19 milioane, cifra de la ultimul recensământ, din care populație între 15 – 64 de ani, bazinul potențial de forță de muncă, avem 12,256 milioane. Dacă ne raportăm la total populație, undeva la 64% din populația noastră este în acest segment. Procentul este chiar un pic mai bun decât media europeană – media UE este 63,2%, Bulgaria – 63,4%, Cehia – 63,3%, Ungaria – 63,7, Polonia – 60,7%.
Din aceste 12,2 milioane, o să vedem că persoanele aflate în piața muncii sunt doar 8,191 milioane. Lucrul acesta este complet diferit, dacă ne raportăm la totalul populației de 15 – 64 de ani: 66,8% din această categorie se află în piața muncii din România, spre deosebire de situația din celelalte state europene.
Dacă mergem puțin mai departe, avem circa patru milioane de oameni acre nu sunt deloc în piața muncii, adică sunt inactivi, cum sunt denumiți din punct de vedere statistic. Majoritatea nici nu vor să revină în piața muncii. Sunt o parte destul de mică de persoane care ar dori să intre în piața muncii, dar marea parte a lor nu vor acest lucru.
Ceea ce înseamnă că avem o populație ocupată, să o numim, între 15 și 64 de ani, de 7,7 milioane și mai adăugam peste 400 de mii de șomeri. Din acești 7,7 milioane, doar 5,6 milioane sunt contribuabili la sistemul public de pensii. Mare parte a lor sunt salariați, dar și alte persoane, ceea ce înseamnă că, din total populație 15 – 64 de ani, doar 46% contribuie la bugetul public de pensii.
Acest 46% de populație de vârstă activă ce contribuie la bugetul pensiilor publice, ne distanțează major față de Europa, în general. Media UE este pe la 70%, iar România are cel mai mic nivel, ignorând Danemarca, întrucât ea are un sistem special, în care salariații nu au contribuții, dar au un impozit pe venit foarte mare, care merge până la 65%. Aș spune, fără să greșesc – România are cei mai puțini contribuabili la bugetul public de pensii, raportat la populația 15 – 64 de ani, și se pare că suntem complet diferiți de tot ce înseamnă state europene. Toate celelalte state UE sunt la peste 60%, noi suntem la 46%. Evident că diferența între cei care plătesc taxe și impozite și bazinul potențial de forță de muncă este explicată de diverse probleme structurale, inclusiv de probleme care țin de motivațiile fiscale foarte nepotrivite, care fac atractive alte forme de venit, cu taxare mult mai prietenoasă, și fac inatractiv contractul de muncă.
Dacă ne uităm la rata de inactivitate, pe grupa de vârstă 15 – 64 de ani, România are a doua cea mai mare rată de inactivitate din Europa, după Italia, iar pe segmente de vârstă, o să vedem că între 15 și 24 de ani avem a treia cea mai mare rată de inactivitate din UE. Mare parte din cei de 15 – 24 de ani te-ai aștepta să fie în educație dar, din păcate, avem o participare destul de scăzută și în sistemul terțiar de educație, și lucrul acesta înseamnă că sunt mulți tineri nu sunt nici în educație și nici în piața muncii și nu știm cu ce se ocupă.
Avem cea mai mare rată de inactivitate din UE pentru segmentul 15 – 64 ani, de 51,6%. Mai mult de unul din doi oameni din acest segment de vârstă nu este în piața muncii.

Sesiunea de Q&A:

Întrebare: Din estimările pe care le aveți, dacă am veni și noi la media din regiune a ponderii contribuabililor, s-ar rezolva, cel puțin parțial, problema bugetară pe care o avem acum? Ar fi suficient?

Răspuns: Probabil că nu. Dacă ne uităm la decalajul bugetar pe care-l avem față de țintele asumate, noi discutăm de circa 3 puncte procentuale din PIB necesar de ajustare pentru anul viitor. Pachetul fiscal aduce 1% din PIB, însă vă mai supun atenției un lucru pe care l-a amintit și Lucian Croitoru, dar cred că ar trebui să-și actualizeze estimarea cu privire la impactul reformei pensiilor publice. Nu știu dacă ați văzut declarațiile de ieri ale ministrului Muncii, care a spus că această reformă a pensiilor va aduce o creștere medie a pensiilor de 40%. Ca să știm despre ce vorbim. Pensiile reprezintă azi peste 8% din PIB, deci 40% majorare înseamnă încă peste trei puncte procentuale din PIB pentru un an întreg. Sigur, vor intra în vigoare la 1 septembrie, o parte din creșteri, dar asta înseamnă, oricum, la un an întreg – peste 3% din PIB; ceea ce dinamitează tot ce înseamnă construcție bugetară.

Întrebare: Am mai avut acest lucru la precedenta lege și aceeași discuție a fost și atunci. Probabil mizează pe faptul că nu vor intra în vigoare și le vor proroga.

Răspuns: Am avut atunci, aceeași impresie că eliminarea inechităților din sistemul de pensii va avea un efect minor. Cea mai mare parte a impactului de anul viitor va veni din indexarea normală a pensiilor, care înseamnă rata inflației plus jumătate din creșterea salariului mediu pe economie. Înțeleg că sunt 13 – 14 puncte procentuale, majorare. Dar, mare parte din efectul acela de 40% este adus de o modificare a schemei de calcul a punctajului – nu mai împărțim la 30 de ani, ci la 25 de ani, care aduce, practic, o creștere de 20%. Așa am văzut în forma aceasta de proiect de lege care a apărut zilele trecute. E un subiect pe care ar trebui să-l discutăm cu mai multă atenție. Își permite România să crească pensiile cu 40%, într-un an, în condițiile în care are, oricum, un decalaj de recuperat?

Întrebare: România nu poate implementa o formă de selecție a celor care beneficiază de servicii publice în funcție de numărul de locuri de muncă pe care le refuză?

Răspuns: Evident, noi avem un contract social, serviciile publice sunt pentru toată lumea – servicii de sănătate, educație etc. Nu știu dacă se poate face un sistem în care să refuzi accesul la serviciile publice pentru cei care refuză locuri de muncă. Nu cred că putem face așa ceva.

Întrebare: În România, o foarte mare parte a activității economice nefiscalizate, servicii de tot felul prestate de meseriași din piață. Cum poate fi controlat acest fenomen?

Răspuns: Avem un studiu și știu că Gabi Biriș o să se refere în detaliu la acest subiect al Comisiei Europene care ne spune că avem cel mai mare decalaj de TVA. Adică, noi răscolim o țară întreagă pentru un impact de cinci miliarde de lei, și introducem o chestiune antieconomică – acest impozit pe cifra de afaceri a companiilor, care este împotriva oricărui principiu de economie de piață. Fundamentul economiei de piață înseamnă profit și impozitarea profitului, la companii, nu a cifrei de afaceri. Răscolim țara pentru cinci miliarde de lei, dar, în același timp, ne scapă printre degete nouă miliarde de euro din TVA, evaziune fiscală la TVA.

***

Citește și prezentarea scrisă AICI.