duminică

23 iunie, 2024

7 noiembrie, 2023

Și am ajuns la pagina ”Bugetul 2024”, după un an plin de controverse, presiuni dinspre guvern spre economie și invers, incertitudini și multe improvizații – cu următorul context:

  • fiscalitate mai mare + deficite mari + inflație încăpățânată + necesitatea de-a continua investițiile + caracterul electoral al anului
  • și necunoscutele: creșterea economică și scumpetea banilor pentru economia reală.

Stingem incendii, sau ne dezvoltăm? Cât putem aduna din economia românească și cât putem atrage din fondurile europene? Băltim în cheltuieli inutile, sau investim? Împărțim după priorități și stringențe, sau vom risipi după criteriile anului electoral?

La aceste întrebări au încercat să răspundă punctual – prin prezentări cu expertiză și informații de la prima mână – miniștri, experți și jucători din sectoarele vizate de ”tehnologia bugetării”, marți, la Conferința organizată de CursDeGuvernare.


Mai jos – prezentările și, mai ales, răspunsurile la întrebările venite de la cititori sau de la colegii de panel:

ele sunt puzzle-ul din care fiecare poate deduce încotro îndreptă guvernul țara prin instrumentul Bugetului și ce ne așteaptă pe noi: companii, cetățeni – contribuabili.

În zilele următoare vom reveni cu prezentările individuale în format text și video ale fiecărui speaker: până atunci, mai jos, ideile și controversele serioase și argumentate pe problema veniturilor și a alocărilor bugetare pe 2024.

Conferința a fost transmisă LIVE- Aici LINK.

***

Principalele declarații:

Marcel Boloș, Ministrul Finanțelor: ”Din 2025, odată cu Reforma fiscală, o să ducem dorul actualei legi privind măsurile fiscal-bugetare”


Ministrul Finanțelor afirmă că Bugetul 2024 va avea ca prioritate investițiile, care vor avea alocare mai mare decât cea din anul curent.

”Politica investițională pentru 2024 are ca prioritate fondurile europene, PNRR și resursele alocate din bugetul de stat pentru ceea ce înseamnă Programul Anghel Saligny”, spune Marcel Boloș.

Ca date mai exacte, Marcel Boloș a anunțat o creștere cu 57% a actualului buget al Educației, o alocare de 63 de miliarde de lei pentru CNAS și de aproximativ 25 de miliarde lei pentru Mnisterul Sănătății.

Ministrul Finanțelor a asigurat că în 2024 nu vor mai fi modificări ale Codului fiscal. După anul electoral însă, în 2025, se va opera o nouă reformă fiscală. ”Așa cum arată angajamentele luate prin PNRR cu privire la reforma fiscală, să știți că o să ducem dorul legii privind măsurile fiscal-bugetare”, a fost singurul indiciu oferit de Marcel Boloș.

Principalele declarații ale lui Marcel Boloș:

  • A avut loc o primă discuție în Coaliție despre bugetul pentru anul 2024 și au fost enunțate primele cinci principii ce vor sta la baza bugetului de anul viitor.
  • Primul principiu: Întâi de toate, bugetul este orientat spre investiții și cu investițiile pe care le realizăm în acest an, din fonduri europene, și eforturile pe care le facem pentru ca investițiile din fondurile europene să fie prioritare și să poată fi duse la bun sfârșit, așa cum sunt prevăzute în recomandările de închidere emise de către Comisie. Pornim la drum, în anul 2024 și cu un portofoliu de proiecte fazate care va asigura și o continuare a absorbției pentru anul 2024, dar și cu un buget consistent alocat în continuare investițiilor.
  • Bugetul orientativ pentru investițiile din 2024 este peste cel alocat în prezent. Să nu uităm că, în prezent, peste 110 miliarde au fost alocate în buget pentru investiții, respectiv 7,2% din PIB. În felul acesta, politica investițională pentru 2024 are ca prioritate fondurile europene, PNRR și resursele alocate din bugetul de stat pentru ceea ce înseamnă Programul Anghel Saligny, care în esență, este axat pe infrastructură, mai ales de drumuri, apă, canalizare și racordare la gaz în mediul rural. De aceea, considerăm că este o alocare importantă de resurse din bugetul de stat, mai ales pentru dezvoltarea comunităților rurale.
  • Al doilea mare principiu agreat în coaliția de guvernare este cel privind marile servicii publice, în special Educație și Sănătate. Educația are un buget record planificat și agreat – atât din perspectiva componentei de investiții, cât și a componentei de funcționare. Nu am să-l menționez acum, pentru că cifrele pot să mai suporte ajustări și modificări, dar, cu siguranță, investițiile din PNRR, împreună cu investițiile ce vin din politica de coeziune, plus creșterile salariale acordate deja, încă din luna iulie 2023, fac ca acest buget din 2024 să fie unul extrem de consistent, aproape cu 57% mai mare față de bugetul alocat în acest an. De asemenea, un buget consistent este alocat și Sănătății. Aici suntem în acea situație în care investițiile ce vin din PNRR, la care se adaugă  alocările din Programul Operațional de Sănătate, care sunt peste 3,6 miliarde de euro, vor face ca, alături de componenta de funcționare pentru Sănătate, să avem un buget ambițios pentru acest domeniu.
  • Al treilea principiu este cel al asigurării și creșterii încasărilor la bugetul de stat, precum și măsurile de combatere a evaziunii fiscale, care sunt cuprinse în Legea privind măsurile fiscal-bugetare și care vor intra în vigoare începând de sâmbătă. Toate aceste măsuri duc la o încasare suplimentară de venituri la bugetul de stat.
  • Al patrulea principiu este cel de utilizare rațională a cheltuielilor de funcționare a instituțiilor statului, demersuri pe care le-am realizat și până în prezent. Sunt trei seturi de măsuri ce au stat la baza acestei utilizări eficiente a fondurilor alocate serviciilor publice. Mă refer la pachetul de măsuri de pe vremea domnului ministru Câciu, pentru ceea ce înseamnă cheltuielile de funcționare a statului, din celebra Ordonanță 34. Avem, de asemenea, trei categorii de măsuri de reducere a cheltuielilor publice, în legea asumată prin răspundere guvernamentală în luna septembrie, și recenta măsură pentru reducerea și controlul cheltuielilor realizate de autoritățile publice locale. Încercăm, prin acestea, să ne încadrăm în țintele de deficit bugetar asumate de către România în relația cu Comisia Europeană.
  • Al cincilea principiu care stă la baza bugetului pentru 2024 este cel al alocărilor pentru drepturile de asistență socială. Aici discutăm de alocările pentru pensii și alocările ce țin de celelalte drepturi cu caracter social acordate populației, unde avem un buget de peste 200 de miliarde de lei care va fi alocat în 2024. Prin intermediul acestora respectăm și o serie de angajamente pe care le avem prin PNRR față de Comisia Europeană.
  • Acestea sunt cele cinci principii care stau la baza bugetului din 2024. Sigur, avem și contextul acesta macroeconomic în baza căruia elaborăm bugetul – respectiv această prognoză pentru PIB de anul viitor, la 1.746 de miliarde de lei, adică o creștere nominală de 9,8% a PIB -, precum, și ceilalți parametrii, care țin de ipotezele macroeconomice, care au în vedere angajamentele asumate față de Comisia Europeană.

****

Întrebare: Implementarea legii învățământului superior înseamnă dublarea bugetului. Știu că nu puteți da cifre, este greu în acest moment. Se va dubla bugetul pentru învățământul superior? Sau, o parte din măsurile din lege vor fi prorogate?

Răspuns: Deocamdată, am discutat și simulările s-au făcut grosier pentru alocările la Educație. Vă pot certifica faptul că există o creștere de 57% a bugetului Educației. Impactul măsurilor aprobate de guvern încă din vara acestui an sunt luate în considerare. Este prematur să spunem dacă prevederile din noua lege vor fi puse integral în aplicare, începând cu 2024, având în vedere că și Legea pensiilor publice intră în vigoare. Mai facem simulări, dar vă rog să rețineți creșterea de 57%, inclusiv din fondurile europene și PNRR.

Întrebare: Cam cât din PIB va reprezenta alocarea pentru Sănătate, anul viitor?

Răspuns: Procentul din PIB la Sănătate. Pentru Casa Națională de Sănătate, bugetul va crește cu aproximativ patru miliarde de lei, deci vom ajunge la o alocare de 63 de miliarde de lei pentru CNAS. Cu ceva mai există la Ministerul Sănătății, încă aproximativ 25 de miliarde, discutăm de aproape 90 de miliarde de lei alocarea pentru Sănătate propusă, în momentul de față, pentru anul viitor.

Întrebare: Vedem, în ultima vreme, că Executivul încearcă să reducă deficitul cash, masiv, ca să încheiem anul acesta în linie cu ceea ce ați agreat cu Comisia Europeană. O parte din această presiune înseamnă amânarea plății unor facturi, sau întinderea lor după 1 ianuarie 2024. Îmi imaginez că faceți asta în speranța că, la un moment dat, deficitul structural și cel cash se vor întâlni într-un punct mai jos, anul viitor. În primul rând, vă spun îngrijorarea noastră, a patronatelor. Mi se pare că împingem foarte tare în a reduce doar deficitul cash. Și vreau să vă întreb care sunt măsurile pe care le aveți în vedere, la construcția bugetului pe 2024, pentru a recupera acest decalaj cu care veți porni la 1 ianuarie 2024.

Răspuns: În ceea ce privește măsurile noastre care sunt luate în special pe zona cash și discuțiile referitoare la ce se va întâmpla cu deficitul ESA, să nu uităm că dacă legea cu măsurile fiscal-bugetare intra mai devreme în vigoare, nu eram atât de constrânși să luăm măsuri precum au fost și cele din ordonanța 90, ca să avem o bază de pornire corectă în negocierea cu Comisia Europeană pentru revizuirea țintei de deficit bugetar prin programul de convergență. Rămâne de văzut cum ne vom închide în anul bugetar 2023. Contează foarte mult și are influențe inclusiv asupra bugetului pe anul 2024.

Întrebare: Apropo de impozitul minim pe cifra de afaceri, pe care l-ați susținut foarte mult. România are o industrie extrem de importantă, automotive, iar pentru Dacia impozitul acesta va fi echivalent a 60% din profit, pe Ford îi pune în pierdere, restul companiilor, aproape toate, vor fi puse în pierdere. Cum vedeti dumneavoastră impactul impozitului minim pe cifra de afaceri asupra industriei din România în perioada următoare.

Răspuns: În ceea ce privește impactul impozitului pe cifra de afaceri asupra productivității muncii și asupra a ceea ce înseamnă activitatea de producție a firmelor românești, acest subiect l-am ridicat în discuțiile ce au avut loc la nivelul coaliției de guvernare. Există acest risc de a impacta asupra activității de producție. Sigur. Aici, mecanismele pe care le are această lege trebuie văzute ca mecanisme iterative, care se pot ajusta pe parcursul implementării acestor măsuri. De reținut că este un impozit, așa cum a spus domnul prim-ministru, pe perioada unui an de zile, până când trebuie să punem în aplicare reforma fiscală asumată de România prin PNRR. Să nu uităm că acolo avem, în jalonul 206, reforma fiscală asumată și, sigur, măsurile acestea sunt oarecum tranzitorii spre reforma fiscală adevărată pe care o vom avea probabil în anul 2025, cel mai probabil.

Întrebare: Prin legea de asumare au fost aduse foarte multe modificări Codului Fiscal. Puteți să ne promiteți că nu mai schimbați Codul Fiscal, măcar anul acesta?

Răspuns: Cu siguranță, modificări în anul 2024 nu se mai pun în discuție, cel puțin la momentul actual. În momentul de față nu există în discuție niciun fel de modificare, nici pentru ceea ce înseamnă anul 2023, și nici pentru anul 2024. Vor fi suficiente măsurile din 2025. Așa cum arată angajamentele luate prin PNRR cu privire la reforma fiscală, să știți că o să ducem dorul legii privind măsurile fiscal-bugetare.

Întrebare: Dacă economia României va înregistra scăderi și mai mari ale veniturilor, ca urmare a noilor taxe introduse, care este planul Guvernului pentru redresarea economiei?

Răspuns: Depinde cât de senzitive vor fi măsurile privind impactul lor asupra consumului. Sincer să fiu, dacă argumentele vor fi de genul că trebuie să se producă modificări de costuri în activitatea economică, doar pentru completarea de profit, deja este un argument care nu mai ține de zona de logică și de impactul acestor măsuri, fiindcă discutăm de situația în acre nu este profitul îndeajuns sau se generează pierderi prin măsurile pe care le avem în acest pachet.

Întrebare: Pentru anul viitor, ce proiecte de scheme de garantare a IMM-urilor sunt în analiză? Programul IMM Invest va fi replicat?

Răspuns: În ceea ce privește cadrul legal pentru garanții IMM, proiectul de OUG privind modificarea acestui plafon de garanții pentru IMM Invest Plus este pus în consultare publică. Și pregătim un pachet consistent pentru a susține dezvoltarea economică. Sigur, aici, complementar cu ceea ce avem pe fondurile europene, astfel încât, dacă am luat cu o mână, să dăm cu două, pe zona aceasta, de dezvoltare economică, și să putem să acoperim toate nevoile de dezvoltare și ținând cont și de importanta pe care o au dezvoltarea economică și Programul de dezvoltare economică asupra mediului de afaceri, prin crearea de locuri de muncă și atragerea de investiții.

Întrebare: Care este impactul bugetar pozitiv al impozitării cu 1% a companiilor, pe cifra de afaceri de peste 50 de milioane de euro?

Răspuns: Impactul impozitului minim pe cifra de afaceri este estimat undeva la aproape cinci miliarde de lei. Este o sumă importantă pentru bugetul de stat și, sigur, este un impozit tranzitoriu, pe o perioadă limitată de timp, așa cum am spus.

Adrian Câciu, Ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene: ”10 miliarde euro este ținta minimă de absorbție pentru 2024”

Ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene, Adrian Câciu, a anunțat că proiectul de buget pe 2024 se va baza pe fonduri europene în sumă estimată de 10 miliarde euro, ”fără banii din PNRR”.

Ministrul Câciu a prezentat marți, în cadrul conferinței ”Bugetul și finanțarea României în 2024”, organizată la ASE de CursDeGuvernare, structura fondurilor europene estimate să fie atrase anul viitor. E vorba de:

  • un rest de 5% din alocarea pe fostul exercițiu financiar 2014-2021,
  • parte din alocarea pe actualul exercițiu financiar- ”în prima jumătate a anului viitor vom lansa apeluri până la 49 miliarde euro, care vor începe și ele să producă cheltuieli și finanțări în a doua parte a anului”, spune Adrian Câciu

În ceea ce privește PNRR, ministrul spune că în 2024 se bazează pe sumele aferente cererilor 3 și 4, adică aproximativ 6 miliarde euro.

Principalele declarații ale lui Adrian Câciu:

  • Evident, nu o să discut prea mult despre partea de fiscalitate, dar fac față cu brio oricăror întrebări… Evident, provocarea pe care o avem împreună este Bugetul 2024. De altfel, toată dezbaterea din prima jumătate a acestui an într-o retorică, dacă vreți, de rotație, cred că s-a închis săptămâna trecută cu ultimele evaluări ale agențiilor de rating, iar discuția poate fi despre cum se închide bugetul 2023 și cum se formează bugetul din 2024.
  • Din punctul meu de vedere, finalul de an ne aduce, sau ne relevă faptul, că bugetul pe 2023 se închide pe investiții și pe fonduri europene, de altfel deficitul va fi format sută la sută, cel puțin august- septembrie- octombrie ne arată acest lucru, și cred că până la final ne va arăta acest lucru, deficitul se închide pe investiții.
  • Este pentru prima oară când România, ca și orice altă țară în curs de dezvoltare, realizează deficite pe formare brută de capital fix și nu pe consum. Este o schimbare, adevărat, nu a fost explicată la momentul respectiv, dar, dacă acest model se va menține și România își va construi bugetul axat pe obiective de dezvoltare este intrarea pe calea cea bună.
  • Vorbeați dvs. de, fac o paranteză, ne confruntăm cu deficite mari. Ne confruntăm cu deficite în scădere. Ne-am confruntat cu deficite mari. Dacă vrem să realizăm că a scădea deficitul de la 9,2% spre un 3% reprezintă un efort pe care trebuie să îl facem înțelept și să nu introducem austeritate, pentru că s-au mai făcut modele de redresare din perspectiva deficitului pe spinarea întregii societăți și, mai ales prin sacrificarea economiei… Putem să spunem: Deficitele sunt mari! Dar deficitele sunt în scădere, și deficitul de cont curent, și deficitul public e în scădere- e adevărat, suntem sub presiune.
  • România este un stat social, conceput pe model european, atunci presiunile asupra bugetului sunt destul de mari, dar nu înseamnă că nu există soluții de echilibrare.
  • Din perspectiva fondurilor europene, principala preocupare pe care o avem este închiderea exercițiului financiar 2014-2020. Parte din banii care sunt de închidere vor veni și în 2024 și vor ajuta, dacă vreți, la ceea ce înseamnă finanțarea pe 2024. Nu în mare măsură pentru că anul acesta vom atinge o absorbție de 95%, deci rămâne doar o diferență de 5% pentru anul 2024.
  • Dar deja am lansat apelurile pentru exercițiul 2021-2027. Sunt 18 miliarde euro deja lansate, până la final de an lansăm până la 21 miliarde euro. Aceste apeluri vor produce deja cheltuieli și finanțări în 2024. În partea de început a 2024, în prima jumătate, vom lansa apeluri până la 49 miliarde euro, care vor începe și ele să producă cheltuieli și finanțări în a doua parte a anului.
  • Pe scurt, 10 miliarde euro este ținta minimă de absorbție pentru 2024, țintă care se va regăsi în bugetul statului. Este o țintă care reprezintă păstrarea unei medii pe care am introdus-o începând cu anul 2022. România în primii ani de după aderare a avut o medie de absorbție de 4,5 – 5 miliarde euro. Din 2022 media este de 10 miliarde euro pe an. Ca să fim prudenți ne propunem 10 miliarde și în 2024, fără a adăuga aici banii din PNRR.
  • Banii din PNRR sunt ca un buffer pentru România, așa a fost construit PNRR, întâi primim mai mulți bani urmând ca ei să fie folosiți pe măsură ce investițiile sunt în execuție și în implementare. Acolo, din 9,1 miliarde pe care România deja îi are la dispoziție estimarea mea este că 4- 4,5 miliarde vor fi folosiți în 2024. Evident, în afară de aceste sume vor fi primite și sumele aferente cererii de plată 3 și vom face eforturi ca la final de an să avem și cererea de plată 4 încasată. Vor fi eforturi anul viitor cu privire la această cerere numărul 4.
  • Dar nu în ultimul rând, după cum știți, la PNRR se adaugă și planul RepowerEU, unde am introdus o finanțare de 1,4 miliarde euro. Setarea pe mecanismele RepowerEU este ca în 2024, cel puțin 40% din această sumă să fie folosită. Aici avem 2 măsuri care să fie importante pentru populație: eficiența energetică a gospodăriilor și panouri fotovoltaice și baterii.
  • Vom merge cu măsuri duale, am discutat și la nivelul guvernului despre ceea ce înseamnă noua viziune asupra energiei regenerabile. România a investit foarte mult în panouri, dar nu avem capacități de stocare. Atunci statul trebuie să vină cu o serie de programe în care atunci când instalezi panouri fotovoltaice să ai și un kit de stocare. Astfel încât să nu devii agresiv față de piață ci să poți să stochezi producția proprie. Cam acestea sunt lucrurile.
  • Este foarte importantă absorbția de fonduri europene, banii pe care România îi are la dispoziție sunt mulți. Capacitatea administrativă este îmbunătățită, dar mai trebuie îmbunătățită. O soluție, cred, aici lansez o provocare mediului de afaceri și sistemului bancar- aici nu m-am oprit la provocare ci avem o colaborare, în sensul ca până la 1 ianuarie să facem un parteneriat- opinia mea este că ar trebui să introducem mai puternic în sistemul bancar, în partea de finanțare a fondurilor europene.
  • În sensul în care ei să intre în finanțare de la momentul în care un proiect este considerat eligibil de către Autoritatea contractantă și să ofere finanțarea aceasta în numele statului, cu garanția statului, astfel încât beneficiarul să nu alerge individual după un credit pentru a-și finanța afacerea după care să vină spre decontare, ci să primească această finanțare direct de la instituția bancară care participă în procesul de evaluare și eligibilitate.

Întrebări:

Modificări la Codul fiscal, unele chiar periculoase… Senzația e că am ajuns nul acesta într-o criză bugetară care a trebui rezolvată cu măsuri extreme pentru că ceva s-a întâmplat anul trecut cu bugetul. Puteți explica de ce, cum s-a ajuns în situația de supraestimare atât de mare a veniturilor pentru bugetul 2023?

V-aș recomanda să citiți opiniile Consiliului fiscal din ultimii 4 ani, a fost cea mai mică supraestimare. În fiecare an, bugetul României se construiește și pe venituri din combaterea evaziunii fiscale și din colectare, știți. Acele venituri nicio agenție de rating, nici Comisia Europeană nu le ia, le ia sub rezervă, adică nu le consideră venituri structurale până când nu se întâmplă. Dar niciun buget nu se construiește fără dorința guvernului de a combate evaziunea fiscală și de a crește gradul de colectare. Aceasta este marea supraestimare. În toată această dezbatere se uită vara acestui an, care a adăugat la cheltuielile statului în jur de 6 miliarde lei- evident că acestea, fără venituri în spate practic, creează presiune pe deficit. Evident, eu am fost ministru de Finanțe, am avut discuții, știți că am avut probleme cu instituțiile de colectare unde am schimbat conducerile. Dacă nu ne luptăm cu evaziunea fiscală… bun, eu nu pot să comentez acum măsurile fiscale- dacă sunt bune sau puteau fi mai bune, nu știu…Totuși, România trebuie să lupte cu evaziunea fiscală. Bugetul nu e despre fiscalitate, vă rog să mă credeți, este despre macro, despre prognoze, preferați inflație de 2 cifre în acest moment? Haideți să ne bucurăm de ceea ce ni se întâmplă în acest moment, să luăm măsuri să combatem inflația chiar dacă presează asupra deficitului.

Inflația a fost ținută sus pentru a se face deficitul. Poate ar trebui clarificat, cine a ținut-o sus?

Este vorba de trecut, este peste 5 ani în urmă…

Există Program Operațional de Sănătate, s-a aprobat de curând Strategia Națională de Sănătate. Cum suntem cu programul, în termen cu ghidurile de aplicare?

În acest moment suntem în consultare publică, ar trebui să apară ghidurile pentru tot programul de Sănătate. Acolo avem niște ajustări în sensul în care am discutat cu Comisia Europeană să aducem mai mulți… Nu are legătură cu partea de Screening, am discutat cu Comisia să aducem mai mulți bani pe partea de spitale regionale- era o alocare destul de mică în programul inițial dar ghidurile sunt aproape de lansare. Acolo avem și investițiile în infrastructura spitalicească acolo unde discutăm o ajustare.

Sunt întârzieri substanțiale la proiectele pe POR și POIM aferente vechiului orizont de programare care ar trebui finalizate până la 31 decembrie 2023. În ceea ce privește plata cererilor de rambursare  iar în lipsa unui cash-flow previzibil este întârziată implementarea proiectelor. Suntem în situația în care statul are probleme de cash-flow pentru finanțarea proiectelor în implementare?

Atunci când am devenit ministru întârzierile aveau și un an. La acest moment întârzierile nu depășesc o lună. A fost un efort, sunt peste 18.800 de cereri de prefinanțare/ plată prelucrate, peste 5 miliarde euro în aceste 4 luni. Eu zic că s-a intrat în normal. Ce s-a întâmplat, să înțelegem și modul în care statul a intervenit. Foarte multe proiecte au fost ajustate ca preț, în sensul în care inflația a afectat din perspectiva costurilor la investiții. Ajustarea asta a prețurilor a condus la valori mai mari de rambursat. Atunci a trebuit să găsim resurse, am discutat cu dl. ministru Boloș suplimentare pentru a putea face plata integrală, pentru că puteam să facem plăți parțiale, dar nu servea nimănui… Din punctul meu de vedere, lucrurile astea nu mai sunt o problemă. Dar de fiecare dată oricine, orice beneficiar sesizează un lucru- sunt peste 94.000 de contracte – sunt dispus să vedem ce se întâmplă dacă sunt sesizat. Dar, în principiu, aceste întârzieri nu mai sunt de amploarea pe care am preluat-o.

Pe programele operaționale și pe Programul de tranziție justă se perpetuează ca criteriu de departajare sistemul primul venit-primul servit chiar dacă este un punctaj minim care trebuie atins. În majoritatea situațiilor cine e mai rapid va primi finanțare. Cum impactează acest criteriu, în ideea că ar trebui finanțate proiectele cu cel mai mare impact în dezvoltare regională, nu cele depuse mai rapid?

Da, sunt multe lucruri pe care le schimbăm. Acest principiu – primul venit-primul servit – nu cred că e benefic pentru proiecte de investiții, care au în spate obiective, indicatori care sunt total diferite de grabă nu au ce să caute în principiu. Am cerut colegilor ca aceste tipuri de apeluri să nu mai existe. Adevărat, avem 8 Autorități de Management noi și discutăm ca apelurile lor să nu mai conțină acest principiu.

Pentru digitalizarea Educației, de ce întârzie contractarea pentru proiectele Smart Lab?

Aici caut soluții. S-a dorit crearea unui nou sistem informatic al cărui modul de contractare de abia acum e dat în producție, în noiembrie. Au trecut 5 luni de când am preluat mandatul. Nu știu de ce s-a dorit un alt sistem informatic, se putea merge pe sistemul vechi, numai că acest sistem informatic nou a fost declarat la Comisie în program. Împreună cu cei de la STS căutăm o soluție ca partea de contractare să se realizeze mai rapid. Sunt încă lucruri de recuperat.

Lucian Croitoru, consilier pe probleme de politică monetară al guvernatorului BNR: ”Nu orice reducere de deficit este sănătoasă. Toate crizele ne-au prins pe picior greșit”

”Dacă deficitul bugetar este mare și apare un fenomen extern negativ, noi vom fi într-o poziție dificilă. Așa am fost aproape în toate cazurile: în 1996, în 2008, în pandemie. Sperăm că nu va fi din nou un eveniment extern negativ care să ne prindă pe picior greșit”, constată Lucian Croitoru, consilier al guvernatorului BNR.

”Noi tindem, prin modul în care acționăm, să demonstrăm că avem un mare respect pentru ceea ce se numește o rațiune a minții celor din birouri și tindem să negăm o rațiune cu mult superioară, rațiunea pieței. (,,,) În clipa în care reducerea deficitului bugetar devine scop cu orice preț, atunci, deja tindem să avem o problemă, pentru că orice dezechilibru dintre puterea economică și cea politică se transferă mai întâi în inflație, care izbucnește, și apoi urmează o serie de alte consecințe ce finalizează cu reducerea libertății economice, care este baza libertății politice. Sper ca România să nu ajungă din nou acolo”, a afirmat marți consilierul Lucian Croitoru.

Principalele declarații ale lui Lucian Croitoru:

  • Nu sunt aici în calitatea de consilier al guvernatorului BNR, ci ca economist.
  • Prezentarea mea va avea trei puncte asupra cărora mă voi concentra.
  • Primul punct îl pot sintetiza în ideea „Faceți loc sectorului privat. Deficitul bugetar nu este, în esența lui, nimic altceva decât un excedent de cerere al sectorului public în raport cu oferta din economie. Când acest deficit devine excesiv, prea mare, el, în mod inevitabil, utilizează resurse pe care altfel ar fi putut să le utilizeze sectorul privat, cel care dezvoltă economic țara și care produce cea mai mare parte din creșterea economică.
  • Am să vă dau un exemplu. Înainte de 2008, aveam un deficit al contului curent al balanței de plăți a României de aproximativ 11 – 12% din PIB, iar două treimi din el era produs de sectorul privat, cealaltă treime fiind generată de sectorul public. Una dintre căile pe care sectorul public ar fi putut atunci să o urmeze, pentru a sprijini și mai mult dezvoltarea economică fabuloasă ce a avut loc între 2004 – 2008, ar fi fost aceea ca sectorul public să se retragă. Guvernul să se retragă într-un deficit din ce în ce mai mic. De exemplu, Bulgaria a mers până acolo încât a produs surplusuri de 2 – 3% din PIB. Astăzi, vedem că aproape în întregime, deficitul de cont curent al României este dat de deficitul bugetar. Asta nu înseamnă că urmăm o politică neapărat înțeleaptă și, în orice caz, nu facem loc sectorului privat, atât cât ar trebui.
  • Vreau să spun de la început: faptul că Guvernul a venit cu un pachet fiscal care reduce deficitul bugetar cu aproximativ 0,1% în 2023 și cu un punct procentual în 2024 este în sine un lucru bun, exact din această perspectivă – reduce din acest excedent de cerere care se transferă, în foarte multe cazuri, în inflație. Problema este că, dacă deficitul bugetar este mare și apare un fenomen extern negativ, noi vom fi într-o poziție dificilă. Așa am fost aproape în toate cazurile: în 1996, la final, am avut un deficit mare, a fost criza asiatică și ne-a prins pe picior greșit; din nou, în 2008, am fost exact în această poziție, cu un deficit bugetar foarte mare, criza globală ne-a prins din nou pe picior greșit; la fel s-a întâmplat și în pandemie și faptul că reducem acum deficitul este un pas spre a ne poziționa corect. Și sperăm că nu va fi din nou un eveniment extern negativ care să ne prindă pe picior greșit. Dar, așa cum voi spune spre final, este departe acest program de a fi ceea ce este în totalitate necesar pentru a ajunge într-o poziție bună în cazul unui eveniment extern negativ.
  • A doua idee: Să reducem deficitul bugetar într-un mod înțelept. În timp ce reducem deficitul bugetar, nu orice reducere este una sănătoasă. În principiu, ar trebui urmate reguli fiscale bune, atunci când reducem deficitul, și ar trebui să avem ca obiectiv primordial să nu alterăm valori ce operează în societate și de a căror prezență depinde, în esență, democrația noastră. Vreau să dau ca exemplu două astfel de valori. Una dintre ele este libertatea de acțiune individuală, a fiecăruia dintre noi sau a unor firme. Cea de-a doua este rațiunea. Noi tindem, prin modul în care acționăm, să demonstrăm că avem un mare respect pentru ceea ce se numește o rațiune a minții celor din birouri și tindem să negăm o rațiune cu mult superioară, rațiunea pieței. Piață suntem noi toți, la un loc, firme sau persoane fizice. Când facem aceste lucruri, trebuie să avem grijă să nu afectăm acest echilibru, să nu alterăm acest echilibru foarte fin care se află între puterea economică a sectorului privat și puterea politică. În clipa în care reducerea deficitului bugetar devine cu orice preț, atunci, deja tindem să avem o problemă, pentru că orice dezechilibru dintre puterea economică și cea politică se transferă mai întâi în inflație, care izbucnește, și apoi urmează o serie de alte consecințe ce finalizează cu reducerea libertății economice, care este baza libertății politice. Sper ca România să nu ajungă din nou acolo. Dar, dacă nu se întrerupe acest lanț, un lanț imaginar, și nu spun că noi suntem pe acel lanț, dar un lanț care a fost de multe ori, în realitatea multor țări europene, am putea ajunge să avem probleme cu însăși libertatea politică.
  • A treia idee: Câteva referiri la riscurile pentru deficitul bugetar, legat de pachetul fiscal. El reduce deficitul, în teorie, cu un punct procentual, adică îl duce spre 4,7%, în anul 2024. Există câteva riscuri la acest scenariu. În primul rând, avem de implementat o lege a pensiilor. Ea este o condiție pentru a accesa plata a patra din PNRR. Condiționează însăși modificarea legii așa cum o vrem noi, pentru a elimina inegalitățile dintre cohortele de pensionari. Un impact ale acestei legi este undeva între 0,7 – 0,8 puncte procentuale din PIB. Acum știm că Guvernul intenționează să implementeze legea de la 1 septembrie 2024, ceea ce reduce cumva din riscuri. Aplicarea ei mai devreme ar fi fost o problemă. Nu putem exclude nici aplicarea ei mai târzie, pentru că s-ar putea, tehnic, să fie necesar acest lucru.
  • Al doilea risc vine de la Legea salarizării unitare. În primul rând, această lege nu este concepută, deocamdată nu știm cum arată, dar este clar că se intenționează să fie și probabil că va fi. Într-un an electoral, cum este anul 2024, riscul să crești salariile într-un domeniu, ați văzut că a existat o discuție despre factura ce va fi decontată de sectorul Educație. Bineînțeles că ar putea fi un efect în lanț și am putea, numai din acest derapaj, să anulăm  tot ceea ce face pachetul fiscal în prezent.
  • Mai menționez un singur risc. Cel referitor la o decizie privind acciza pe combustibil, pe carburant, și anume revenirea ei, în 2024, la formula normală de calcul, adică la o creștere de 34% față de anul trecut. Dacă se va prelungi această aplicare, iarăși, pachetul fiscal va deveni insuficient în 2024.

****

Întrebare: Poate fi cuantificat un raport între contribuția economiei antreprenoriale la buget și ce primește ea de la stat?

Răspuns: Răspunsul este sigur da. Nu am acum o cifră pregătită. Ea depinde foarte mult de ipotezele pe care le așezi în spatele calculului.

Întrebare: Credeți că România duce o politică prociclică în mod deliberat sau e doar un hazard sau o disperare când apar deficite foarte mari?

Răspuns: Referitor la prociclicitate, să știți că, în general, țările care nu sunt cu adevărat dezvoltate, iar România aspiră să fie o țară dezvoltată, au practicat politici fiscale prociclice. Dar, se poate întâmpla și la case mai bune. De exemplu, SUA au practicat în timpul administrației Donald Trump politici prociclice.

Noi, cred că le practicăm din două motive. Un motiv este faptul că politicienii nu înțeleg cu adevărat ce înseamnă această prociclicitate. Esența ei este că, odată ce o practici în timpuri bune devine inevitabilă în timpuri rele, când ai vrea să nu o mai practici. Cumva, este autoconstrângătoare. Al doilea motiv –  din populism. Chiar dacă politicienii înțeleg, suntem în acel stadiu de dezvoltare financiară la nivelul populației încât e mai convenabil să o utilizeze, decât să nu o utilizezi, deși are costuri pentru populație.

Ionuț Dumitru, economist-șef, Raiffeisen Bank: ”Creșterile de pensii recent anunțate vor dinamita orice construcție bugetară a anului 2024”

Analizând statistica demografică a României, economistul șef al Raiffeisen Bank, Ionuț Dumitru, afirmă că în România sunt foarte puțin contributori la bugetul public de pensii, dar și la bugetul de asigurări sociale de sănătate (5,6 milioane). ”Aș spune, fără să greșesc – România are cei mai puțini contribuabili la bugetul public de pensii, raportat la populația 15 – 64 de ani, și se pare că suntem complet diferiți de tot ce înseamnă state europene. Toate celelalte state UE sunt la peste 60%, noi suntem la 46%” spune Ionuț Dumitru.

Legat de recentele afirmații ale ministrului Muncii, Ionuț Dumitru este de părere că aceste creșteri anunțate vor dinamita orice construcție bugetară a anului 2024.

”Dacă ne uităm la decalajul bugetar pe care-l avem față de țintele asumate, noi discutăm de circa 3 puncte procentuale din PIB necesar de ajustare pentru anul viitor. Pachetul fiscal aduce 1% din PIB, dar cred că ar trebui să-și actualizeze estimarea cu privire la impactul reformei pensiilor publice. Ca să știm despre ce vorbim. Pensiile reprezintă azi peste 8% din PIB, deci 40% majorare înseamnă încă peste trei puncte procentuale din PIB pentru un an întreg. Sigur, vor intra în vigoare la 1 septembrie, o parte din creșteri, dar asta înseamnă, oricum, la un an întreg – peste 3% din PIB; ceea ce dinamitează tot ce înseamnă construcție bugetară”, a afirmat Ionuț Dumitru.

Principalele declarații ale lui Ionuț Dumitru:

  • O să mă refer la  o problemă din piața muncii pe care o avem de foarte mult timp și care are implicații foarte mari asupra bugetului public. Concluzia este că sunt foarte puțin contributori, în general, în particular la bugetul public de pensii, dar și la bugetul de asigurări sociale de sănătate.
  • O să plec de la câteva cifre demografice. Am pus într-un tabel câteva cifre comparative, între România și celelalte state din regiune și față de mediile europene. Avem o populație de 19 milioane, cifra de la ultimul recensământ, din care populație între 15 – 64 de ani, bazinul potențial de forță de muncă, avem 12,256 milioane. Dacă ne raportăm la total populație, undeva la 64% din populația noastră este în acest segment. Procentul este chiar un pic mai bun decât media europeană – media UE este 63,2%, Bulgaria – 63,4%, Cehia – 63,3%, Ungaria – 63,7, Polonia – 60,7%.
  • Din aceste 12,2 milioane, o să vedem că persoanele aflate în piața muncii sunt doar 8,191 milioane. Lucrul acesta este complet diferit, dacă ne raportăm la totalul populației de 15 – 64 de ani: 66,8% din această categorie se află în piața muncii din România, spre deosebire de situația din celelalte state europene.
  • Dacă mergem puțin mai departe, avem circa patru milioane de oameni acre nu sunt deloc în piața muncii, adică sunt inactivi, cum sunt denumiți din punct de vedere statistic. Majoritatea nici nu vor să revină în piața muncii. Sunt o parte destul de mică de persoane care ar dori să intre în piața muncii, dar marea parte a lor nu vor acest lucru.
  • Ceea ce înseamnă că avem o populație ocupată, să o numim, între 15 și 64 de ani, de 7,7 milioane și mai adăugam peste 400 de mii de șomeri. Din acești 7,7 milioane, doar 5,6 milioane sunt contribuabili la sistemul public de pensii. Mare parte a lor sunt salariați, dar și alte persoane, ceea ce înseamnă că, din total populație 15 – 64 de ani, doar 46% contribuie la bugetul public de pensii.
  • Acest 46% de populație de vârstă activă ce contribuie la bugetul pensiilor publice, ne distanțează major față de Europa, în general. Media UE este pe la 70%, iar România are cel mai mic nivel, ignorând Danemarca, întrucât ea are un sistem special, în care salariații nu au contribuții, dar au un impozit pe venit foarte mare, care merge până la 65%. Aș spune, fără să greșesc – România are cei mai puțini contribuabili la bugetul public de pensii, raportat la populația 15 – 64 de ani, și se pare că suntem complet diferiți de tot ce înseamnă state europene. Toate celelalte state UE sunt la peste 60%, noi suntem la 46%. Evident că diferența între cei care plătesc taxe și impozite și bazinul potențial de forță de muncă este explicată de diverse probleme structurale, inclusiv de probleme care țin de motivațiile fiscale foarte nepotrivite, care fac atractive alte forme de venit, cu taxare mult mai prietenoasă, și fac inatractiv contractul de muncă.
  • Dacă ne uităm la rata de inactivitate, pe grupa de vârstă 15 – 64 de ani, România are a doua cea mai mare rată de inactivitate din Europa, după Italia, iar pe segmente de vârstă, o să vedem că între 15 și 24 de ani avem a treia cea mai mare rată de inactivitate din UE. Mare parte din cei de 15 – 24 de ani te-ai aștepta să fie în educație dar, din păcate, avem o participare destul de scăzută și în sistemul terțiar de educație, și lucrul acesta înseamnă că sunt mulți tineri nu sunt nici în educație și nici în piața muncii și nu știm cu ce se ocupă.
  • Avem cea mai mare rată de inactivitate din UE pentru segmentul 15 – 64 ani, de 51,6%. Mai mult de unul din doi oameni din acest segment de vârstă nu este în piața muncii.

****

Întrebare: Din estimările pe care le aveți, dacă am veni și noi la media din regiune a ponderii contribuabililor, s-ar rezolva, cel puțin parțial, problema bugetară pe care o avem acum? Ar fi suficient?

Răspuns: Probabil că nu. Dacă ne uităm la decalajul bugetar pe care-l avem față de țintele asumate, noi discutăm de circa 3 puncte procentuale din PIB necesar de ajustare pentru anul viitor. Pachetul fiscal aduce 1% din PIB, însă vă mai supun atenției un lucru pe care l-a amintit și Lucian Croitoru, dar cred că ar trebui să-și actualizeze estimarea cu privire la impactul reformei pensiilor publice. Nu știu dacă ați văzut declarațiile de ieri ale ministrului Muncii, care a spus că această reformă a pensiilor va aduce o creștere medie a pensiilor de 40%. Ca să știm despre ce vorbim. Pensiile reprezintă azi peste 8% din PIB, deci 40% majorare înseamnă încă peste trei puncte procentuale din PIB pentru un an întreg. Sigur, vor intra în vigoare la 1 septembrie, o parte din creșteri, dar asta înseamnă, oricum, la un an întreg – peste 3% din PIB; ceea ce dinamitează tot ce înseamnă construcție bugetară.

Întrebare: Am mai avut acest lucru la precedenta lege și aceeași discuție a fost și atunci. Probabil mizează pe faptul că  nu vor intra în vigoare și le vor proroga.

Răspuns: Am avut atunci, aceeași impresie că eliminarea inechităților din sistemul de pensii va avea un efect minor. Cea mai mare parte a impactului de anul viitor va veni din indexarea normală a pensiilor, care înseamnă rata inflației plus jumătate din creșterea salariului mediu pe economie. Înțeleg că sunt 13 – 14 puncte procentuale, majorare. Dar, mare parte din efectul acela de 40% este adus de o modificare a schemei de calcul a punctajului – nu mai împărțim la 30 de ani, ci la 25 de ani, care aduce, practic, o creștere de 20%. Așa am văzut în forma aceasta de proiect de lege care a apărut zilele trecute. E un subiect pe care ar trebui să-l discutăm cu mai multă atenție. Își permite România să crească pensiile cu 40%, într-un an, în condițiile în care are, oricum, un decalaj de recuperat?

Întrebare: România nu poate implementa o formă de selecție a celor care beneficiază de servicii publice în funcție de numărul de locuri de muncă pe care le refuză?

Răspuns: Evident, noi avem un contract social, serviciile publice sunt pentru toată lumea – servicii de sănătate, educație etc. Nu știu dacă se poate face un sistem în care să refuzi accesul la serviciile publice pentru cei care refuză locuri de muncă. Nu cred că putem face așa ceva.

Întrebare: În România, o foarte mare parte a activității economice nefiscalizate, servicii de tot felul prestate de meseriași din piață. Cum poate fi controlat acest fenomen?

Răspuns: Avem un studiu și știu că Gabi Biriș o să se refere în detaliu la acest subiect al Comisiei Europene care ne spune că avem cel mai mare decalaj de TVA. Adică, noi răscolim o țară întreagă pentru un impact de cinci miliarde de lei, și introducem o chestiune antieconomică – acest impozit pe cifra de afaceri a companiilor, care este împotriva oricărui principiu de economie de piață. Fundamentul economiei de piață înseamnă profit și impozitarea profitului, la companii, nu a cifrei de afaceri. Răscolim țara pentru cinci miliarde de lei, dar, în același timp, ne scapă printre degete nouă miliarde de euro din TVA, evaziune fiscală la TVA.

Victor Negrescu, membru în Comisia pentru bugete și în Comisia pentru control bugetar din Parlamentul European: ”Trebuie să ne susținem bugetul în negocierile cu Comisia Europeană, dar în același timp să ne raportăm la realitățile europene”

De la Bruxelles, europarlamentarul Victor Negrescu spune: ”Trebuie să reușim să avem un buget care se bazează în urma reformei fiscale pe resursele proprii, iar fondurile europene să fie acel plus care ne poate permite nouă să reducem decalajele cu statele europene”.

Mesajul principal transmis de europarlamentarul PSD la conferința organizată marți la ASE: ”Ce vreau să subliniez este că, fie că ne dorim sau nu acest lucru, există o corelare între dimensiunea națională și dimensiunea europeană. E nevoie să ne susținem bugetul în negocierile cu Comisia Europeană, dar în același timp să ne raportăm la realitățile europene, să înțelegem necesitatea absorbției acestor fonduri europene puse la dispoziția țării noastre, dar și folosirea lor eficientă, adică scala resurselor europene să genereze un efect multiplicator în economie”.

Principalele declarații ale lui Victor Negrescu:

  • Este momentul oportun să discutăm despre bugetul României pe anul 2024 dar să ne și raportăm la cerințele europene. Ceea ce facem la nivel național se raportează și la ceea ce gândim la nivel european, prin prisma mai multor cerințe, obligații, sau condiționalități. Acum lucrăm pentru  bugetul european pe anul viitor – sunt eurodeputat și membru în Comisia pentru buget a Parlamentului European.
  • Pe de o parte România trebuie să îndeplinească țintele de deficit asumate – e adevărat, asumate de fostele guverne într-un context în care poate nu existau provocările de acum. Dacă anul acesta ținta de deficit era de 4,4%, anul viitor toate statele membre trebuie să ajungă la o țintă de deficit de 3%. Or, vedem că aproximativ jumătate din statele membre ar fi în dificultate în atingerea acestui obiectiv. De asemenea am văzut o colectare mai bună a tot ce înseamnă taxe legate de elemente de poluare, taxe de carbon și nu numai.
  • În contextul acesta trebuie să regândim modul în care structurăm bugetul european, trebuie să protejăm banii pentru dezvoltarea regională, politica de coeziune. Fondurile pe care le primește România – fondurile structurale,  sunt sume importante, nu le putem pierde.
  • De asemenea, trebuie să păstrăm banii pentru sectorul agricol, poate să suplimentăm aceste sume – și eu am fost aici autorul mai multor amendamente, prin care, din perspectiva Parlamentului European, reușim practic să avem o solicitare comună, prin care cerem fonduri mai multe pentru agricultură, subvenționarea agriculturii, dezvoltarea mediului rural.
  • Am fost autorul unor amendamente pentru creșterea sumelor pentru IMM-uri și, în ultimi ani, am obținut fonduri suplimentare pentru IMM-uri, însă sperăm ca, cu ocazia acestei revizuiri a bugetului european pe termen lung, să avem o suplimentare a acestor resurse.
  • Sunt multe nevoi de finanțare, în mod special în România, care are nevoie de un suport consistent, în contextul aparte pe care îl traversăm. De aceea noi ne-am dori ca acele fonduri dezvoltate pentru Ucraina să aibă și o componentă pentru statele aflate în prima linie.
  • Ceea ce vreau să subliniez este că, fie că ne dorim sau nu acest lucru, există o corelare între dimensiunea națională și dimensiunea europeană. E nevoie să ne susținem bugetul în negocierile cu Comisia Europeană, dar în același timp să ne raportăm la realitățile europene, să înțelegem necesitatea absorbției acestor fonduri europene puse la dispoziția țării noastre, dar și folosirea lor eficientă, adică scala resurselor europene să genereze un efect multiplicator în economie. Și aici știu că, împreună cu ministrul investițiilor și proiectelor europene, discutăm pentru a gândi cum putem să ne asigurăm ca banii care intră la noi în țară produc pe termen lung un surplus pentru economia națională.
  • Trebuie să vă spun că, pe lângă discuțiile care se poartă la nivel național, să fim mai vocali în dezbaterile care au loc privind bugetul la nivel european.
  • Ușor – ușor nu o să mai fim net beneficiari și automat discuțiile vor fi extrem de pragmatice, extrem de dure și de clare.
  • Este evident pentru toată lumea că, începând cu anul 2027, vom avea un alt  mod de a gândi bugetul european.
  • Ne vom raporta la competiții europene, la competiții bazate pe excelență, vom vedea o competiție tot mai mare între statele membre, vom vedea noi dimensiuni care sunt finanțate.
  • Or, noi, din nefericire în multe zone din România, avem nevoie de finanțare de bază, de la infrastructura de bază până la alte tipuri de proiecte, programe pe zona de sănătate sau de educație. România trebuie să folosească aceste peste 70 de miliarde de euro disponibile pentru țara noastră în perioada următoare, pentru  a face un salt înainte, consistent, și a putea să raportăm la aceste noi soluții de finanțare pe termen lung, ce vor fi disponibile la nivel european.
  • Dacă nu vom face asta, vom avea o discrepanță pe care o întâmpinăm, din nefericire astăzi, vom avea comunități și beneficiari care au putut să meargă înainte și care pot să treacă la noile categorii de finanțări și beneficiari care vor rămâne în urmă, pe care trebuie să-i sprijinim din programe naționale.
  • Asta înseamnă costuri suplimentare la bugetul de stat, înseamnă ca , uneori, să nu putem să suplinim aceste nevoi de finanțare pentru nevoile de bază. Înseamnă că trebuie să conlucrăm mai mult cu autoritățile locale, cu beneficiarii și să ne asigurăm că reușim într-un mod accelerat să recuperăm decalajele și să fim pregătiți pentru noua perioadă de finanțare.
  • În sensul acesta, trebuie evident să folosim în mod consistent resursele existente – s-au făcut foarte multe pe zona de infrastructură, pe zona de transport în mod special, și este salutară această dinamică din transporturi, trebuie s-o avem în toate domeniile, de exemplu, pe zona de cercetare sunt multe lucruri care trebuie făcute, pe zona de energie. Însă, conferințe precum cea organizată de dumneavoastră astăzi ne permit sper eu să creăm acea comunitate, acel ecosistem absolut necesar pentru a reuși să avem performanță în acest domeniu. Așa că eu mă bazez pe dumneavoastră, puteți conta și pe sprijinul meu, pe participarea mea activă la toate demersurile care vin să sprijine  gândirea și bugetarea pentru anul viitor, să ne consolidăm din punct de vedere fiscal pentru noile provocări și să ne asigurăm că avem o perspectivă bugetară pozitivă.
  • Să reușim să avem un buget care se bazează în urma reformei fiscale pe resursele proprii, iar fondurile europene să fie acel plus care ne poate permite nouă să reducem decalajele despre care vorbeam mai devreme.

Ioana Bianchi, External Affairs Director, Asociația Română a Producătorilor Internaționali de Medicamente (ARPIM): ”Pentru industria farmaceutică, taxa de 1% este, de fapt, taxă la taxă”

Ioana Bianchi, reprezentant ARPIM, transmite guvernanților că Sănătatea nu trebuie considerată o cheltuială, ci o investiție. Potrivit statisticilor ARPIM, medicamentele inovatoare au contribuit cu mai mult de 70% din creșterea speranței de viață, cu aproximativ 20 de milioane de vieți salvate global doar în timpul pandemiei.

Chiar și așa, industria se confruntă cu probleme în România: Bugetul CNAS a intrat încă de la începutul anului cu plăți restante de 1,4 miliarde lei, din iunie nu au mai fost negociate contracte noi cost-volum și cost-volum-rezultat, pentru cele în curs nu s-a mai făcut actualizarea populațiilor eligibile, pentru contractele care au fost respinse din lipsa fondurilor ar fi necesare 274 milioane lei, alte 47 de medicamente și indicații noi așteaptă actualizarea listei de medicamente rambursate, iar pentru anumite tipuri de medicamente, care nu au alternativă terapeutică și adresează nevoi medicale nesatisfăcute, se așteaptă de mai bine de 470 de zile.

În ceea ce privește măsurile fiscale, Ioana Bianchi a explicat: ”această taxă de 1% pentru industria farmaceutică este, de fapt, taxă la taxă. În cifra de afaceri a companiilor sunt incluse și sumele pentru plata clawback și a contribuțiilor cost-volum și cost-volum-rezultat”.

Principalele declarații ale Ioanei Bianchi:

  • Vreau să vorbesc despre Sănătate ca investiție pentru că de cele mai multe ori, inclusiv din partea MFP, Sănătatea este văzută ca o gaură neagră în care orice buget ar fi alocat este absorbit. ARPIM, asociația pe care o reprezint, are 28 de membri care ca valoare a pieței farmaceutice reprezintă 70% iar ca volum aproximativ 30%.
  • Pentru că vorbim de medicamente inovatoare în primul rând, acestea sunt medicamentele pentru care se desfășoară studii clinice. Este o industrie cu un mare grad de incertitudine, în care investiția este frontală și majoră- ajunge până la 2 miliarde euro cost de investiție, iar recuperarea destul de incertă în anumite patologii.
  • Spuneam că inovația salvează vieți sau le prelungește, iar în România ne confruntăm cu o durată a vieții sănătoase care este inferioară mediei europene. Această diferență s-a mărit în ultimii ani. De asemenea ne situăm și pe neinvidiatul loc fruntaș pentru mortalitatea prin patologii ce pot fi tratate.
  • Ce se poate face din punct de vedere economic și fiscal? Dacă, conform unui raport PwC pentru finanțarea sistemelor de Sănătate din țările central și est europene în 2021, dacă reducerea inactivității cauzate de boală sau de dizabilitate s-ar face cu doar 10%, am avea un potențial câștig economic și fiscal de 982 milioane euro în prețuri curente la nivel 2017. Iar aducerea în câmpul muncii a aproximativ 10% din membrii familiei care sunt îngrijitori informali, care sunt inactivi pentru că se ocupă de persoanele bolnave, ar aduce la buget aproximativ 2 miliarde euro.
  • O să vă întrebați care este rolul medicamentelor inovatoare în acest tablou. În primul rând, medicamentele inovatoare au contribuit cu mai mult de 70% din creșterea speranței de viață, cu aproximativ 20 de milioane de vieți salvate global doar în timpul pandemiei, cu 1,2 milioane de ani salvați doar pentru cancer de sân.
  • Avem câteva date referitoare la recuperarea investiției și modul în care un medicament inovator considerat scump- mă refer aici în special la hemofilia B, unde o terapie genică considerată cea mai scumpă terapie din lume, costă 3,5 milioane dolari, este contrabalansat de costul pentru sistem al bolii, care este de 20 milioane dolari.
  • Cu cât contribuie industria farmaceutică inovatoare în România la economie: peste 1 miliard euro pe an, cu o valoare adăugată brută de aproximativ 400 milioane și cu taxe specifice, dintre care faimoasa taxă clawback și contribuțiile pentru contractele cost-volum și cost-volum-rezultat, contracte în care riscul financiar se partajează între producători și autorități între 600 și 700 milioane euro.
  • Vorbim de medicamente inovatoare, suntem țara pe care o mai salvează încă 2 ca să nu fim în zona roșie- suntem în zona portocalie. Din medicamentele aprobate în perioada 2018- 2021 la nivel european, unul din trei sunt rambursate în România- datele erau corecte la începutul acestui an- în mai bine de 2 ani și jumătate.
  • Pentru medicamentele care adresează cancerul ne apropiem vioi de 1.00 de zile de la aprobarea europeană până  când ele pot ajunge la pacienții din România. Tot timpul avem impresia că plătim foarte mult pe medicamente și în loc să vorbim de medicamente inovatoare vorbim de medicamente scumpe, vă prezint și cheltuielile nete pe cap de locuitor cu medicamentele: România este situată la nivelul cel mai de jos, cu aproximativ  101 euro pe cap de locuitor.
  • Ce trebuie reținut referitor la bugetul Fondului Național de Asigurări de Sănătate: față de anul trecut se înregistrează scăderi în special pe partea de programe naționale de Sănătate. Este acea parte unde au fost înregistrate dificultăți și întârzieri la plată care au determinat recurgerea la Fondul de rezervă.
  • Nivelul brut al cheltuielilor cu medicamentele din cheltuielile de Sănătate se poziționează la 26-27% dacă ne uităm la credite angajament și bugetare. Dar, dacă luăm în considerare ceea ce dă înapoi industria farmaceutică vedem că suntem la 19%, scăzând încasările din taxa de clawback și cele din contribuțiile de cost-volum și cost-volum-rezultat. În cele mai mari 5 piețe acest nivel este de 15%.
  • Câteva comentarii. Bugetul CNAS a intrat încă de la începutul anului cu plăți restante de 1,4 miliarde lei, translatate de anul trecut. Întârzierile de plată pentru programele naționale de Sănătate au impact și asupra evoluției patologiei și a rezultatelor pe care medicamentele le pot avea. Din iunie nu au mai fost negociate aceste contracte noi cost-volum și cost-volum-rezultat, pentru cele în curs nu s-a mai făcut actualizarea populațiilor eligibile.
  • Am primit o informație de ultimă oră că pentru contractele care au fost respinse din lipsa fondurilor ar fi necesare 274 milioane lei. Mai așteaptă încă 47 de medicamente și indicații noi actualizarea listei de medicamente rambursate, iar pentru anumite tipuri de medicamente, care nu au alternativă terapeutică și adresează nevoi medicale nesatisfăcute, acestea așteaptă de mai bine de 470 de zile. Deci, blocarea actualizării listei nu e cea mai bună idee, se va reflecta în cheltuielile de spitalizare.
  • În ceea ce privește măsurile fiscale, această taxă de 1% pentru industria farmaceutică este, de fapt, taxă la taxă. În cifra de afaceri a companiilor sunt incluse și sumele pentru plata clawback și a contribuțiilor cost-volum și cost-volum-rezultat. Prețurile medicamentelor inovatoare, care sunt prin excelență cu prescriere, sunt reglementate în România de către Ministerul Sănătății, la nivelul celui mai mic preț din 12 țări, adaosurile comerciale ale distribuitorilor și farmaciilor sunt reglementate și plafonate. La medicamentele care costă mai mult de 300 de lei plafonul este de 30 lei pentru distribuitor și 35 lei pentru farmacie.
  • Deci, dificultățile întâmpinate de producător se vor rostogoli pe lanț, către distribuitor și farmacii. Aproximativ 75% dintre companiile ARPIM vor fi impactate de această taxă, iar aproximativ o treime previzionează și un impact asupra disponibilității medicamentelor.
  • Propunerile pentru sustenabilitatea finanțării medicamentelor cred că le putem discuta prin întrebări.

Întrebări:

Unde este bugetul pentru invalizi? Cum plătește statul căruciorul rulant al unui infirm?

Căruciorul este dispozitiv medical, deci este plăit de către CNAS la dispozitive medicale.

Care sunt problemele nerezolvate privind accesul la tratamente de ultimă generație?

Problema cea mai mare este circuitul birocratic la nivelul Ministerului Sănătății și ping-pong-ul care se face între MS, MFP și Casa Națională de Asigurări de Sănătate privind impactul actualizării listei.

Există vreo analiză care să reflecte raportul dintre investițiile în Sănătate și efectul asupra productivității muncii?

Există, demonstrează că rezultatele mai bune de sănătate impactează productivitatea.

Gilda Lazăr, Director Corporate Affairs & Communications, JTI Romania, Moldova si Bulgaria: ”Noi plătim într-un an la buget echivalentul a 14% din întreg PNRR și nu cerem decât predictibilitate fiscală și stabilitate legislativă”

”Am făcut o estimare, cât plătim noi într-un an la buget este echivalent cu vreo 14% din PNRR, cu împrumuturi cu tot. Ce spunea dl Câciu mai devreme- pentru anul viitor se așteaptă o încasare de vreo 4 miliarde din PNRR, deci contribuția industriei tutunului este egală”, afirmă Gilda Lazăr, oficial al JTI.

În schimbul acestor contribuții, industria dorește ”predictibilitate fiscală, stabilitate legislativă, dialog și consultare pentru orice inițiativă ca să putem da bani la buget, să investim mai mult”.

Iar dacă acastă predictibilitate nu există, rezultatul unui studiu dezvoltat de JTI împreună cu ASE arată, în funcțiile de scenariile aplicate: ”Putem scădea cu peste 2 miliarde euro contribuția la buget, putem crește cu peste 4,5 sau putem crește până la 5,7 miliarde euro dacă suntem tratați normal”.

Principalele declarații ale Gildei Lazăr:

  • Prezentarea mea e un pic mai veselă, cu veselia tristă a românului-  uite cine vorbește!  Păi, vorbește cine plătește. Am făcut o estimare, cât plătim noi într-un an la buget este echivalent cu vreo 14% din PNRR, cu împrumuturi cu tot. Ce spunea dl Câciu mai devreme- pentru anul viitor se așteaptă o încasare de vreo 4 miliarde din PNRR, deci contribuția industriei tutunului este egală.
  • Industria plătește peste 45% din accizele colectate la buget, accizele și TVA sunt 75% din cifra noastră de afaceri. Pe scurt, peste 4 miliarde euro plătiți în fiecare an la buget. Pe lângă asta, suntem o industrie care produce în România, angajează în România. Avem 3 fabrici, suntem în top-ul producătorilor de țigarete alături de Germania pe locul al doilea și după Polonia. Exporturile de țigarete sunt foarte importante- nu numai de țigarete, ci și de noi produse din tutun, tutun încălzit, contribuind la echilibrarea balanței României cu exporturi.
  • Dar, aici începe dar-ul, avem parte de schimbarea modificării de fiecare dată. Spuneam anul trecut la aceeași conferință că, pentru noi, dl ministru al Finanțelor Câciu a fost o surpriză plăcută pentru că am reușit să negociem un calendar de accizare până în 2026, nu doar pentru țigarete, ci și pentru produse din tutun și produse cu nicotină. Și dl ministru Boloș, actualul ministru al Finanțelor, a fost o surpriză, în sensul că acel calendar, negociat anul trecut și devenit anexă la Codul fiscal, a fost modificat.
  • A fost modificat doar cu 16 lei, dar de la 1 ianuarie. Aici m-aș lega puțin de ceea ce spunea dl Croitoru mai devreme- produsul acesta are o pondere destul de mare în coșul de consum, alături de alcool, motiv pentru care ianuarie este ”roșu”. Accizele creșteau înainte în iulie pentru a nu influența foarte tare inflația, apoi s-a devansat pentru aprilie. Acum asistăm la devansarea devansării, va fi în ianuarie. S-ar putea să avem o surpriză și în ianuarie dinspre tutun.
  • Deja asistăm la o creștere, nu semnificativă, deocamdată, a contrabandei, dar e în pregătire. Avem cea mai mare acciză din zonă, motiv pentru care nici bulgarii nu ne mai sut prieteni, adică se face contrabandă și cu țigarete din Bulgaria- micul trafic de frontieră a început să crească și pe sud în ultima vreme.
  • Ni s-a promis că în 2025 și 2026 ne întoarcem la calendar. Sperăm. Dar, după cum spunea dl Boloș mai devreme, s-ar putea ca la anul să avem ajustări, iar din 2025 de-a dreptul reforme.
  • Am vorbit de schimbarea modificării, uitați ce a însemnat modificarea schimbării: un simplu exemplu de incertitudine legislativă. Pentru noi contează foarte tare accizarea, pe de altă parte ne afectează foarte tare instabilitatea legislativă. Aici ne așteptam să se transpună în termen o directivă europeană. Care nu s-a transpus în termen, a întârziat 6 luni. Totul a fost dat peste cap- exporturile au scăzut, veniturile din acciză au scăzut, ba, mai mult, am și luat o parte din acciză înapoi pentru că a trebuit să retragem produse din piață. A fost un zel anti-tutun la nivelul guvernului de atunci și s-a văzut, adică statul a plătit. Și noi am plătit.
  • Zece întâmplări ciudate și-o minune. Asta se întâmplă acum. Ați văzut efectul unei legi întârziate, aici avem 10 propuneri legislative aflate în prezent în circuit parlamentar. Este an preelectoral, urmează un an electoral. De ce o minune? Dintre toate aceste 10 inițiative doar una este în regulă, adică transpune o directivă europeană.
  • O alta ar putea fi neutră și benefică dacă nu va fi modificată- e vorba de interzicerea vânzării prin automate a țigaretelor electronice și interzicerea vânzărilor către minori.
  • Restul sunt tot felul de ciudățenii, toate exced cadrul european de reglementare și, mai mult, există o vedetă: un proiect respins de Parlament în 2020 care a fost redepus anul acesta de 3 ori- depus-retras-depus-retras-depus. Acum e în circuit. Vom vedea ce se întâmplă, dar toată povestea asta ne ține extrem de ocupați.
  • Să se revizuiască, primesc, dar să știm și noi înainte și să aibă o rațiune acea revizuire, pentru că altfel contribuția aceea de 4 miliarde, adică 1,77% din PIB, s-ar putea modifica. Anul ceasta, veniturile din accize au crescut, septembrie la septembrie, veniturile din acciza la tutun 7,5 %, deci dublu față de media încasărilor din accize.
  • Rezultatul unui studiu dezvoltat împreună cu ASE arată ce înseamnă un scenariu de scădere accentuată pe ambele domenii, în fiscalitate  și pe supra reglementare, un alt scenariu de creștere moderată și unul de creștere susținută. Putem scădea cu peste 2 miliarde euro contribuția la buget, putem crește cu peste 4,5 sau putem crește până la 5,7 miliarde euro dacă suntem tratați normal.
  • Dacă nu se înțelege, repetăm: dorim predictibilitate fiscală, stabilitate legislativă, dialog și consultare pentru orice inițiativă ca să putem da bani la buget, să investim mai mult.

Intrebări:

Care este piața neagră a țigaretelor în România și în ce măsură deschiderea traficului de mărfuri cu Ucraina a crescut această piață?

Traficul  cu țigarete a crescut față de media anului trecut, când a fost 7,1, cel mai jos din ultimii 15 ani. Acum este 8,3, deși lumea s-ar fi așteptat să crească traficul din Ucraina nu s-a întâmplat asta. Probabil că din Ucraina vin alte produse pe rutele deschise pe vremuri de contrabandiștii cu țigarete. Cel mai mult a crescut micul trafic de frontieră pe Bulgaria din cauza diferențelor de taxe și de prețuri. E un du-te-vino cum era pe vremuri la Porțile de Fier când se cumpăra din acea zonă.

Există comparații România – alte state în ceea ce privește contrabanda cu țigări?

Față de alte state stăm încă foarte bine, tot ce este sub 10% contrabandă e sub media europeană. Sperăm să nu depășim acest 10%, noi facem toate eforturile necesare. Chiar săptămâna trecută am semnat donația pentru încă 22 de câini pentru Vama română. Împrospătăm echipele, sunt 62 acum în toate punctele de intrare în țară. Sunt cei mai eficienți, în lipsa scannere-lor sunt chiar extrem de  eficienți. Tot săptămâna trecută am lansat în parteneriat cu organele de aplicare a legii din R. Moldova și din România o campanie anti contrabandă ”Legea e bună”

Gabriel Biriș – Biriș Goran SPARL: România, singurul stat UE în care gap-ul de TVA crește: lupii sunt paznici la stână

Fost secretar de stat în Ministerul de Finanțe, avocatul Gabriel Biriș, actual partener al Biriș Goral SPARL, afirmă că România ar putea scăpa de deficitul bugetar dacă ar reuși să elimine gap-ul de TVA, adică ce nu se colectează din ceea ce ar trebui colectat la buget.

Gabriel Biriș a studiat setul de date Eurostat privind gap-ul de TVA din toate statele membre UE constatând nu doar că România are cel mai gap, ci și faptul că este singura țară din UE în care acest gap crește.

Alte state fost comuniste- Polonia, Ungaria, Bulgaria, au reușit să scadă acest gap de TVA cu măsuri similare celor adoptate de România. ”Dar motivele pentru care la noi nu funcționează, sincer, nu pot să găsesc decât o singură explicație: sistemul de colectare este ultra corupt, există protecție de la nivel local, central, nu știu. România ar trebui să aibă câini de pază, nu funcționează. Tare îmi e, uitându-mă la faptul că am avut șefi de ANAF acuzați de contrabandă, avem doi miniștri de finanțe în închisoare acum, când vorbim, tare îmi e problema noastră e că lupii sunt paznici la stână. Mai mult, România are inclusă, după o campanie la care am contribuit și eu atunci, acum îmi pare rău, evaziunea în lista de amenințări la siguranța națională. Asta e problemă de CSAT, deci, și nu se face nimic”, a afirmat Gabriel Biriș.

Principalele declarații ale lui Gabriel Biriș:

  • Ne spunea dl ministru al Finanțelor că speră ca din impozitul minim pe cifra de afaceri, care are un potențial extrem de distructiv- cum arăta mai devreme și dna Bianchi-, să încaseze 5 miliarde de lei. Ne uităm pe acest garfic care arată evoluția gap-ului de TVA, adică ce nu colectează România din ce ar trebui colectat, și vedem că în 2021 avem 9 miliarde euro. Ținând cont că în 2022 inflația a fost semnificativ mai mare în România decât în zona euro și că leul nu s-a depreciat, eu mă aștept ca în 2022 gap-ul, când o să fie calculat, să treacă de 11 miliarde.
  • 11 miliarde euro. Dar hai să zicem 9, cât e calculat deja. Asta înseamnă 45 miliarde lei, adică de nouă ori mai mult decât vrea să strângă guvernul la buget din acest dezastru de impozit minim pe cifra de afaceri. Ca să înțelegem cât de important este pentru România reducerea gap-ului de TVA: Este fundamental!
  • Pe lângă ce a spus Ionuț Dumitru mai devreme, cu normalizarea pieței muncii și creșterea gradului de ocupare, gap-ul de TVA, singur, 9% din 9 miliarde înseamnă cam 4% din PIB-ul din 2021. Adică înseamnă cam tot deficitul bugetar. Despre asta vorbim.
  • Ce a făcut România tot timpul? Astea sunt cifre relative, cum ne comparăm cu alte state. Am avut curiozitatea să văd gap-ul de TVA – adică ce nu se colectează din ceea ce teoretic ar trebui colectat și, să ne înțelegem, aici nu intră cotele reduse de TVA – în restul statelor UE din ultimii 20 de ani. Vedem în toată această perioadă de 20 de ani cum România se detașează în lider absolut al fraudei cu TVA.
  • În toți anii ăștia, o singură țărișoară, Lituania, a avut într-un an un gap mai mare decât noi. Și vedem că trendul în ultimii ani este crescător, pe când trendul în întreaga UE este descrescător. Media gap-ului de TVA în Uniune în 2021 aproape s-a înjumătățit.
  • Sub noi sunt Polonia, Ungaria și Bulgaria, care au și ei autoconsum. Uitați-vă la trendul nostru și unde suntem. Vedem în ultimii ani cât de abrupt descrescător este trendul de reducere a gap-ului de TVA atât în Polonia, cât și în Ungaria și Bulgaria. Noi ne detașăm, suntem campioni absoluți. La noi crește gap-ul de TVA. De ce?
  • Am făcut ceva? Sigur că am făcut, am luat multe măsuri de combatere a fraudei cu TVA și de reducere a gap-ului. De la scoaterea din UE a tuturor companiilor românești anulându-se codul de TVA și obligându-le să se reînregistreze în Registrul operatorilor comunitari în 2010, măsuri care au blocat piața de M&A tot în 2010.
  • A fost Armaghedonul pornit împotriva companiilor românești cu acea nefericită interpretare că un contribuabil ”știa sau ar fi trebuit să știe că furnizorul furnizorului ar fi furat TVA”, de aici decizii de impunere pe sume mari, unele ducând companii în faliment- unele au început să câștige în instanță, dar ce folos…
  • Am introdus Declarația 088, acum limitarea plăților cash, am introdus taxare inversă pentru telefonie mobilă, real estate, energie…
  • Am schimbat casele de marcat în 2017-2018 și abia după 3 ani le-am conectat la serverele ANAF. Ro e-factura, SAF-T, acum vorbim de viitorul digital al TVA… Deci, am făcut lucruri, mai mult sau mai puțin ce au făcut și alte state. Cu toate astea, ce se întâmplă? Nu ne putem întrebarea: de ce la noi nu funcționează ceea ce la alții funcționează?
  • Nu cumva vorbim de o protejare masivă a fraudei medii și mari? Altfel nu se poate explica… Datorită modului în care funcționează TVA, prin plăți fracționate, datorită regimului tranzitoriu de TVA se creează oportunități de fraudă. Legislația europeană în materia TVA, o spun de ani de zile și continui să o spun, este o veritabilă invitație la fraudă. Ca să compensezi asta ai nevoie de determinare la nivel de administrație. Ori pare că la noi asta nu există.
  • Ce e absolut șocant este că toată lumea, inclusiv la Comisie, dar în România se știe de foarte mult timp, dovadă că am introdus măsura pentru anumite produse în momentul în care frauda a crescut, este că există soluție. Cum e posibil ca atâția bani să fie furați? E simplu, TVA circulă precum apa în natură în mediul B2B. De la cumpărător, la vânzător, la buget și înapoi la cumpărător. E un cashflow permanent.
  • De ce nu au mai limbat oamenii banii cu diligența? Ca să nu mai fie furați. Ei, taxarea inversă scoate banii din conducta la care s-au mufat hoții. Noi nu vrem să o facem, de fiecare dată când s-a pus problema să acționăm în sensul ăsta auzim: da, dar există riscuri, dar nu ne lasă Comisia… Dar am cerut serios la Comisie? Că nu există niciun motiv să susții că noi nu îndeplinim condițiile Directivei 1695/2018, care este rezultatul efortului unui ministru de finanțe dintr-un stat membru, Cehia, ca să putem să cerem derogare. Ne ducem, aruncăm cu vorbele, ni se spune că nu oferim suficiente informații, ne întoarcem aici și spunem nu ne lasă Comisia.
  • Revin și închid: 9 miliarde euro în condițiile în care dacă am fi avut gap-ul pe medie acest 9 miliarde ar fi fost 500 de milioane. Dacă noi am fi avut același gap ca bulgarii, am fi avut în 2021 8,5 miliarde  euro în plus. Probabil că în 2022 gap-ul va crește în România la 10 miliarde și mai vedem în 2023….

Întrebări:

Modificarea TVA de la 5 la 9%. Este normal ca cineva care a semnat un precontract în 2023 să beneficieze de TVA redus și în 2024, iar cineva care a semnat o promisiune în 2022 sau înainte să nu beneficieze de același nivel de TVA?

Nu are nicio noimă prevederea din legislație cu TVA la locuințe. Este clar discriminare, o perturbare a activității companiilor dar și a vieții oamenilor care au semnat antecontracte.

Ce măsuri concrete au luat alte state comuniste de au rezolvat problema gap-ului de TVA?

Cam tot ce am făcut și noi. Dar motivele pentru care la noi nu funcționează, sincer, nu pot să găsesc decât o singură explicație: sistemul de colectare este ultra corupt, există protecție de la nivel local, central, nu știu. România ar trebui să aibă câini de pază, nu funcționează. Tare îmi e, uitându-mă la faptul că am avut șefi de ANAF acuzați de contrabandă, avem doi miniștri de finanțe în închisoare acum, când vorbim, tare îmi e problema noastră e că lupii sunt paznici la stână. Mai mult, România are inclusă, după o campanie la care am contribuit și eu atunci, acum îmi pare rău, evaziunea în lista de amenințări la siguranța națională. Asta e problemă de CSAT, deci, și nu se face nimic.

Nu poate fi gândit la nivel UE un sistem unic de gestionare a TVA, astfel încât să nu mai avem această problemă?

Există acum discuții la Comisie, sunt membru în ”VAT expert group”, particip, nu doar urmăresc discuțiile astea privind viitorul digital al TVA. Se va introduce o administrare unitară folosind sisteme IT, dar atâta timp – și acolo e o ipocrizie imensă – cât noi vorbim de soluții de reducere a unei fraude care este generată prin legislația europeană, prin Directiva TVA, mă refer la regimul tranzitoriu al TVA, nu ne hotărâm dacă mergem pe plăți fracționate – ar fi o imensă sarcină administrativă care ar fi plătită de contribuabilul european – sau mergem pe taxare inversă, adică pe măsuri simplificate. Gândiți-vă la un lucru, apropo de costurile de administrare: taxarea inversă, pe lângă faptul că elimină frauda mare, mai face ceva- elimină majoritatea cererilor de rambursare de TVA. Ori noi avem acum 50% din forța de inspecție, aia care nu e suficientă, ocupată cu rambursări de TVA. Am creat un sistem care nu doar ne face să pierdem bani prin furt, dar ne și costă mulți bani să îl administrăm.

***

Dan Bădin, Partener servicii Fiscale, Deloitte România: ”De ce ne concentrăm pe cei care plătesc și nu ne ducem la cei care ar trebui să plătească?”

Dan Bădin, partener Deloitte România, afirmă că impozitul pe cifra de afaceri din România – unic în Uniunea Europeană – are o problemă puțin sesizată: ”Vine impozitul minim global de la 1 ianuarie. Care și cum se vor cupla cele două legi, impozitul pe cifra de afaceri și impozitul minim global? Cum? Companiile nu știu  ce se va întâmplă și cum se va aplica.”

Ca reprezentant al unei companii care lucrează direct cu mari actori economici, Dan Bădin explică: ”Există foarte mult stres asupra sistemului. Este aproape imposibilitate să se facă planuri de afaceri stabile. Și nu-mi rămâne decât să repet, vrem stabilitate, predictibilitate, aliniere cu standardele europene și ale OECD, acolo unde vrem să fim. Și pe de altă parte, de ce să ne concentrăm pe cei care plătesc și să nu ne ducem la cei care ar trebui să plătească pe legislația actuală, fără să o modificăm”.

Principalele declarații ale lui Dan Bădin:

  • Se observă în ultimi ani că se întâmplă ce spune o vorbă veche că se dă tot în boul care trage. C am asta se întâmplă cu contribuabilii mari în România, care sunt sub un asediu de câțiva ani. O să și explic de ce.
  • În primul rând, circa 3.000 de companii dintr-un total de peste un milion de companii din România plătesc 51% din taxele colectate la bugetul de stat, conform datelor ANAF de anul trecut.  3.000 de companii înseamnă sub 3 la mie din numărul de companii românești.
  • Nu mai zic că aici sunt și principalii angajatori din România, unde media salarială este peste media pe economie, ceea ce înseamnă că salariile sunt plătite corect, cu taxele plătite corect la stat. Nu mai vorbesc de faptul că aici sunt și principalii colectori de accize și așa mai departe.
  • Este evident că un număr foarte mic de contribuabili duce greul bugetului.
  • Pe de altă parte, vedem că în ultima vreme au fost luate multe măsuri de administrare care s-au dus tot în zona contribuabililor mari și i-au pus sub foarte mare presiune administrativă fără ca aceștia să vadă neapărat niște beneficii din acestea. Vorbim despre SAF-T, care ar fi trebuit să fie o informație dată la Fisc ca să se facă ușor un control fiscal – ăsta era tot sensul acestui sistem și nu se întâmplă acest lucru, iar companiile mari deja au implementat SAF-T.
  • A mai fost e-transport, acum e-factura, de care se ocupă aceeași oameni la companii, deci de trei ani de zile IT-ul, financiarul lucrează din greu la aceste sisteme fără să vadă un avantaj. Mai mult – o paranteză cu privire la e-factura: companiile nu știu ce să facă la anul. Pentru că, dacă sunt obligate să-și înregistreze facturile de vânzare, de achiziție, numai cele care sunt în sistemul ANAF, companiile nu sunt sigure că sistemul ANAF va fi așa de bun, astfel încât să se bazeze pe in formațiile din acel sistem în contabilitatea proprie și în relațiile comerciale cu terții. Ce se întâmplă dacă nu sun aduse la zi? Pentru că eu trebuie să-mi plătesc furnizorii.
  • Există o presiune foarte mare, inclusiv administrativă.
  • Tot la contribuabilii mari apar și noi modificări legislative și din zona europeană. Și pentru anul viitor ar trebui să se includă impozitul minim global, ca directivă europeană, inclusiv în România.
  • Și, în plus, bomboana de pe tort, s-a introdus de curând impozitul pe cifra de afaceri, un impozit unic în Uniunea Europeană. Suntem membri în Uniunea Europeană, vrem să aderăm la OECD, dar o luăm pe o potecă diferită în ceea ce privește impozitarea.
  • Venim cu un impozit pe cifra de afaceri, care – pe lângă faptul că în sine impozitul este o problemă, nu au existat nici un fel de consultări – bineînțeles, și apar foarte multe probleme datorită modului în care a fost gândită această lege.
  • Aș vrea să subliniez un fapt pe care mediul de afaceri îl tot subliniază în mod constant, consecvent: nevoia de consultații, nevoia de predictibilitate și așa mai departe. Ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi existat consultații? Poate ne dădeam seama că acest impozit nu are un impact unitar asupra tuturor contribuabililor. Pentru ar putea să fie 10%, pentru alții 30%, pentru alții 50%, iar pe alții s-ar putea să-i bage în pierdere. Asta înseamnă că trebuie să vină cu bani de acasă ca să plătească acest impozit la stat.
  • O altă problemă pe care o are acest impozit pe cifra de afaceri: unele industrii sunt mult mai afectate decât altele, pentru că acolo rata de profitabilitate este în general mult mai mică. Și atunci avem industrii precum automotive, farma, chiar retail-ul, unde impozitul ajunge la circa 30% din profiturile societății. Bineînțeles, o medie de 30% înseamnă la unii mai mult și la alții mai puțin.
  • Nu mai vorbesc de corelarea cu celelalte legi. Vine impozitul minim global de la 1 ianuarie. Care și cum se vor cupla cele două legi, impozitul pe cifra de afaceri și impozitul minim global? Cum?  Poate, eventual, ar fi mai ușor dacă ne gândim la impozitul pe cifra de faceri clasic, ăsta, prevederea generală pentru mai toate industriile, dar ce se întâmplă cu impozitul pentru domeniul de petrol și gaze și pentru bănci, unde se vorbește că acolo este un impozit suplimentar și nu mai este oarecum asimilat impozitului pe profit.
  • Deci nu a fost făcută o aliniere între două legi care trebuie să intre în vigoare la același moment, 1 ianuarie 2024. Companiile nu știu  ce se va întâmplă și cum se va aplica.
  • Încă o problemă pe care o are acest impozit pe cifra de afaceri, spre deosebire de TVA. TVA-ul, așa cum îi spune numele este o taxă pe valoare adăugată. Dacă am un lanț comercial, taxa vine și se adaugă numai pe valoarea adăugată pusă în economie de fiecare contributor. Pe când impozitul pe cifra de afaceri nu vine decât să adauge de la unul la celălalt, pun impozit și la primul și la următorul.
  • Unul dintre efectele pe care îl are această impozitare în lanț este pur și simplu inflația. Nu ai cum să suporți un lanț întreg de jucători economic, o astfel de cifră, fără să nu se ducă într-o creștere de prețuri.
  • Și mai sunt și o serie de probleme privind aplicarea legii legate de declarare, calcul, plată și așa mai departe.
  • O întrebare majoră se referă la perioada pentru care ar trebui să se aplice legea. Auzim de perioada de un an, dar am o întrebare. Două – care derivă din alocuțiunea domnului ministru de aici, care zicea că este o taxă excepțională. Se vorbește de o reformă fiscală care ar trebui să fie în 2025.  Poate să intre în vigoare în 2025 la jumătatea anului, dacă nu probabil din 2026. Dacă aceste modificări se vor aplica până la aceste date, ar însemna că taxa are fi în vigoare cel puțin un an jumătate.
  • La bănci se vorbește de o cotă de 2%, care începând cu 2026 va fi 1%. Dacă va fi din 2026 de 1%, cum se va aplica această lege doar un an de zile? Cum se va aplica această lege este un mare semn de întrebare pentru tot mediul de business.
  • La Uniunea Europeană a apărut o nouă directivă care vorbește de un impozit european pe profit, o aliniere, s-a mai încercat de câteva ori și nu s-a reușit. Presupunând că se va dori de către statele membre de data aceasta să fie de acord, din 2028 acest nou impozit european pe profit ar trebui să intre  în vigoare. În principiu, se va aplica tot începând cu companiile mari.
  • Există foarte mult stres asupra sistemului. Este aproape imposibilitate să se facă planuri de afaceri stabile. Și nu-mi rămâne decât să repet, vrem stabilitate, predictibilitate, aliniere cu standardele europene și ale OECD, acolo unde vrem să fim. Și pe de altă parte, de ce să ne concentrăm pe cei care plătesc și să nu ne ducem la cei care ar trebui să plătească pe legislația actuală, fără să o modificăm.

Întrebări

La ce fel de soluții vor apela firmele care sunt expuse la riscul de a înregistra pierderi din cauza acestui impozit pe cifra de afaceri?

La prima întrebare, problema este dacă și permite să facă acest lucru. Am un cost suplimentar pentru un an de zile, trebuie să plătesc această taxă și atunci probabil mă gândesc, domnule,  eu încerc să cresc prețurile dar s-ar putea să  scadă vânzările dacă îmi cresc prețurile, s-ar putea să fie nevoie de finanțare suplimentară. Deci pur și simplu, fiecare companie va trebui să-și regândească politicile proprii și de prețuri și de finanțare, ca să vadă dacă își poate permite. S-ar putea să auzim să auzim de unii care se supără, își iau jucăriile și pleacă. Sper să nu ajungem până acolo, dar și aceasta este o foarte mare posibilitate. Sătui de impredictibiltatea românească, acționarii să zică de ce n u ne mutăm în vecina Bulgaria unde legislația fiscală nu este modificată cam de când au aderat la UE. Nu știu.

Există forme de optimizare fiscale prin care companiile să încerce să minimizeze efectul taxării pe cifra de afaceri?

Cât privește modalitățile de diminuare a taxelor – bănuiesc că este un comportament rațional să-și diminueze costurile și bineînțeles toată lumea va încerca să facă acest lucru în mod legal. Primul impact pe care îl vom vedea va fi asupra prețurilor.

Că potențial, unele companii ar putea să se divizeze, ca să nu mai treacă de 50 de milioane  ca să nu aplice taxa, sau eventual grupurile vor zice de ce lăsăm atâtea profituri și venituri în România și nu le ducem în altă parte, schimbăm modelul de business și un lohn în Român ia și nu mai lăsăm un producător cu funcții și riscuri mari –  e o modalitate de a diminua impozitul respectiv.

Sunt modalități legale, pentru că un cost este un  cost și vrei să ai un profit.

Radu Burnete, director executiv, Confederația Patronală Concordia: ”Nu vom avea cu ce să ne susținem cheltuielile dacă nu stimulăm economia, producția și investițiile”

Radu Burnete, director executiv Concordia, este convins că impozitul pe cifra de afaceri va fi o tentativă eșuată. De ce? ”Nu prea mai avem țări cu impozitare pe cifra de afaceri, decât foarte rar, în caz excepțional, în caz de război. Pentru cei care sunt mai atenți la istoria economică, în trecut ăsta era un mod predominant de taxare în Europa. Și există motive foarte întemeiate pentru care Europa a renunțat la taxarea cifrei de afaceri și a trecut la taxarea profitului sau la TVA. Noi ținem neapărat să descoperim de ce s-a renunțat, se pare. Și o să descoperim!”, explică Radu Burnete.

Mesajul principal al oficialului Concordia: ”Dacă dezbaterile vor fi doar despre cine și cât plătește și cum plătim mai mult, nu cred că vom ieși din dilema asta care ni se așterne în față. Dacă reușim să desenăm o politică fiscală care să stimuleze mai mult producția și economia, vom avea de unde să facem toate aceste cheltuieli. Eu cred că aici este cheia.”

Principalele declarații ale lui Radu Burnete:

  • În primul rând, e clar că nu o să facem nicio reformă fiscală anul viitor. Va fi an electoral. Asta înseamnă că în 2025, după aceste alegeri, va trebui să plecăm la o reformă fiscală, pentru că actualul Cod Fiscal nu ne mai prea încape. Actuala filosofie bugetară e clar deficitară. Și o să pornim la acest drum, în 2025, cu: 1.  bagajul pe care îl acumulăm acum, și cred că va fi unul destul de complicat; 2. cu câteva lucruri care ni se aștern în față.
  • Dintre lucrurile care ni se aștern în față: În primul rând, uitându-ne în jurul nostru, în lume, e clar că cheltuielile de securitate și apărare vor crește și România va trebui să cheltuiască mult în zona asta; în al doilea rând, cei care se uită la situația bugetară pe termen mediu și lung știu că, din 2029 încolo, avem o problemă mare de sustenabilitate a sistemului public de pensii; în al treilea rând, trebuie să investim în Educație și Sănătate. Despre asta vorbim tot timpul.
  • Iată că, în 2025 intrăm cu un handicap și avem de rezolvat o problemă imensă. În același timp, cred că n-ar trebui să discutăm mereu despre cum facem să plătim mai multe taxe.
  • Întrebarea este: putem ieși cumva din ecuația asta? Răspunsul este DA. Trebuie să ne uităm, mai degrabă, nu la cum plătim, ci la cât plătim și la cine plătește. Singurul mod în care putem rezolva această ecuație complicată este ca economia noastră să crească, să devină mai productivă, să producem mai multă valoare adăugată, pentru că dintr-o plăcintă mult mai mare vom putea acoperi toate aceste lucruri. Dacă o să ne certăm doar pe cine plătește mai mult sau cum redistribuim ce avem acum, nu cred că vom rezolva ceva, ci vom avea niște probleme foarte, foarte mari.
  • Răspunsul este: ne trebuie un Cod Fiscal mai suplu, mai simplu. El trebuie să stimuleze producția și investițiile. Mai mult, cred că am învățat câteva lecții:

1. Dacă vrem să subvenționăm o industrie – nu e ceea ce încurajăm; în principiu, industriile trebuie să crească pe picioarele lor – dar, dacă o facem, hai să nu mai subvenționăm oamenii din acea industrie și salariile lor. Pentru că asta am făcut.

2. Dacă trebuie să o facem, hai să facem niște pachete de subvenție limitate în timp, pentru că, altfel, vedeți cât de complicată e discuția politică atunci când ai o subvenție ce se extinde la infinit – nu mai poți să o scoți.

3. Trebuie mai multă echitate în sistemul fiscal. Gabi Biriș este aici, lângă mine, și el îmi spune mereu că trebuie să plătești în funcție de cât câștigi, nu de felul în care câștigi.

4. Revin la ceea ce spunea domnul Ionuț Dumitru: Este nevoie de mai mulți contribuabili. Există această problemă, că avem foarte puțini plătitori de taxe și impozite, iar dacă creștem numărul lor putem să scădem povara pe medie și cred că trebuie să ne propunem asta. Repet: nu cred că obiectivul trebuie să fie mereu cum facem să plătim mai mulți bani, pentru că aici mă întorc la ce spunea domnul Croitoru – cu cât creștem taxele și impozitele, scoatem bani din economia productivă, deci potențialul nostru de creștere scade. Sigur, acum pare că avem mai multe de împărțit, dar în viitor vom avea tot mai puține lucruri.

Nu în ultimul rând, revin la ce spunea Gabi Biriș – nu se mai poate cu nivelul ăsta de evaziune fiscală și de economie gri. Dacă se poate și ăsta e genul de economie care dorim să fim, atunci va trebui să ne reducem așteptările pe care le avem de la serviciile publice. Nu putem să avem gap de TVA de 9 miliarde și un Cod Fiscal ciur, și, în același timp, să așteptăm servicii publice ca în Danemarca. Și aici, cred că avem nevoie de o dezbatere: ce poate statul? Putem să avem genul de economie nordică sau servicii publice pe care le vedem în țările nordice? Sau ne îndreptăm spre altă filosofie, în care lăsăm mai mult spațiu zonei private. Cu ideea asta vreau să vă las: Dacă dezbaterile vor fi doar despre cine și cât plătește și cum plătim mai mult, nu cred că vom ieși din dilema asta care ni se așterne în față. Dacă reușim să desenăm o politică fiscală care să stimuleze mai mult producția și economia, vom avea de unde să facem toate aceste cheltuieli. Eu cred că aci este cheia.

Întrebări și răspunsuri

Întrebare: Există vreun studiu de impact, la Concordia, cu efecte reale, cifre, simulări ale măsurilor fiscale anunțate pentru anul 2024?

Răspuns: Deocamdată, nu avem un studiu de impact pe ce se va întâmpla cu această taxare a cifrei de afaceri. Noi am făcut o analiză destul de amplă, pe care am și publicat-o, cu ce ne așteptăm sau care sunt posibilele efecte. În unele industrii ava fi relocare a producției în alte țări, în distribuția de medicamente ne așteptăm să dispară medicamente de pe piață… efectele vor fi multiple, diverse și destul de neplăcute. Cu siguranță, de la începutul anului viitor ne voi uita cu atenție la aceste industrii să vedem ce se întâmplă în fapt.

Întrebare: Ce state mai au taxare pe cifra de afaceri la companiile mari și care este efectul în acele state?

E foarte greu să te inspiri din alte țări, pentru că nu prea mai avem țări cu impozitare pe cifra de afaceri, decât foarte rar, în caz excepțional, în caz de război. Pentru cei care sunt mai atenți la istoria economică, în trecut ăsta era un mod predominant de taxare în Europa. Și există motive foarte întemeiate pentru care Europa a renunțat la taxarea cifrei de afaceri și a trecut la taxarea profitului sau la TVA. Noi ținem neapărat să descoperim de ce s-a renunțat, se pare. Și o să descoperim!

Întrebare: Din punct de vedere al echității taxării, care sunt măsurile prin care statul trebuie să asigure egalitatea competiției?

Răspuns: Cred că-i foarte important să nu mai existe aceste dezechilibre – dacă ești un angajat, trebuie să plătești ca un angajat; dacă îți câștigi din capital, ok, acceptăm că există o zonă de risc, poate să existe o zonă de impozitare preferențială, dar trebuie să existe riscul ăla. Dacă ne prefacem că suntem investitori, dar, de fapt, noi suntem salariați, avem o problemă. Cred că există foarte multe dezechilibrele de genul ăsta în fiscalitatea românească și cred că trebuie să discutăm deschis despre ele. Noi suntem, deocamdată, prinși în acest cerc în care serviciile publice sunt proaste, deci, de multe ori ne justificăm de ce găsim căi de a nu plăti.

Prof. univ. dr. Nicolae ISTUDOR, rector, Academia de Studii Economice București – Cuvântul de pornire a dezbaterilor: ”Ne-am propus să fim o Universitate deschisă”

Cuvântul de deschidere al rectorului ASE Nicolae Istudor:

  • Așa cum mare parte dintre noi știm, anul acesta, pe 6 aprilie, ASE a împlinit 110 ani de la înființare, prin Decret Regal. O parte dintre noi am fost prezenți, la festivitate, îi mulțumesc domnului ministru Adrian Câciu, care a transmis un mesaj frumos…
  • În cuvântul de deschidere pentru prima generație de studenți a Universității noastre, care a avut loc pe 1 noiembrie 1913, primul rector al Academiei noastre, prof. Anton Davidoglu, matematician de reputație internațională, spunea: Această Academie trebuie să devină un focar în jurul căreia să se concentreze și de care să depindă întreaga activitate economică.
  • Încercăm, dragi invitați, să ținem cont de cuvântul primului nostru rector și să deschidem porțile noastre pentru dezbateri pe teme economice. Așa cum știți, avem un parteneriat cu CDG de 6-7 ani, încă de la preluarea mandatului ne-am propus să fim o Universitate deschisă, unde să găzduim astfel de conferințe și să dezbatem, împreună cu reprezentanții mediului de afaceri și cu decidenții politici problemele cu care se confruntă economia țării noastre.
  • ASE este dispusă să participe la proiecte prin care să analizăm problemele economice și să participăm și la fundamentarea unor soluții care să ducă la bunul mers al economiei. Așteptăm din partea partenerilor noștri să fim chemați la astfel de proiecte. Doresc succes lucrărilor conferinței.

***

Articole recomandate:

citește și

lasă un comentariu

2 răspunsuri

  1. Catre cursdeguvernare,ro ,
    Nu este o abordare profesionistă o discutie sau pdv despre buget cu domnii: Bolos, Câciu ori Negrescu.
    Merci,

  2. Bugetul este doar raportul dintre banii adunati ca taxe si impozite si modul in care se cheltuie la nivel national.De unde bani in plus, fara dezvoltare industriala rapida?De la impozitarea inca odata a intreprinderilor, dupa impozitarea profitului?
    El n-are legatura cu DEZVOLTAREA ECONOMICA-INDUSTRIALA, astfel ca intrebarea din titlu n-are nici un sens.
    Singura legatura cu dezvoltarea o are un ,,proiect de tara” cu obiectivul reindustrializarii, care rezolva organic toate problemele fara solutie ale domeniilor bugetare!
    In rest, totul este un amalgam de solutii care se bat cap in cap, adica perena cirpeala caracteristica Romaniei esuate economic si social, totul fiind incremenit in stagnare, cu modelul economic pasiv, bugetar!
    Acest model economic creaza anual o agitatie generala fara egal, care nu duce la nimic bun pentru Romania, fiindca n-are la ce sa duca……

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

toate comentariile

2 răspunsuri

  1. Catre cursdeguvernare,ro ,
    Nu este o abordare profesionistă o discutie sau pdv despre buget cu domnii: Bolos, Câciu ori Negrescu.
    Merci,

  2. Bugetul este doar raportul dintre banii adunati ca taxe si impozite si modul in care se cheltuie la nivel national.De unde bani in plus, fara dezvoltare industriala rapida?De la impozitarea inca odata a intreprinderilor, dupa impozitarea profitului?
    El n-are legatura cu DEZVOLTAREA ECONOMICA-INDUSTRIALA, astfel ca intrebarea din titlu n-are nici un sens.
    Singura legatura cu dezvoltarea o are un ,,proiect de tara” cu obiectivul reindustrializarii, care rezolva organic toate problemele fara solutie ale domeniilor bugetare!
    In rest, totul este un amalgam de solutii care se bat cap in cap, adica perena cirpeala caracteristica Romaniei esuate economic si social, totul fiind incremenit in stagnare, cu modelul economic pasiv, bugetar!
    Acest model economic creaza anual o agitatie generala fara egal, care nu duce la nimic bun pentru Romania, fiindca n-are la ce sa duca……

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

articole categorie

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: