VIDEO – Gilda Lazăr, JTI: Impredictibilitatea fiscalității dăunează nu doar companiilor, ci și statului

19 octombrie, 2022

”Noi nu cerem nimic de la stat, nici bani, nici investiții, nu cerem facilități, nu cerem absolut nimic în afară de două chestii generale: predictibilitate fiscală și stabilitate legislativă. Noțiuni aproape golite de conținut la cât se repetă”, afirmă Gilda Lazăr.

Iar predictibilitatea fiscală și stabilitatea legislativă înseamnă predictibilitate și pentru bugetul de stat – a demonstrat Gilda Lazăr cu exemple și cifre din industrie.

Am dezbătut la Conferința CDG de marți, 18 octombrie, cum se poate descurca România. Îți prezentăm mai jos cele mai importante declarații făcute în discuție de către Gilda Lazăr, Head of Corporate Affairs & Communications, JTI Romania, Moldova & Bulgaria.

Cele mai importante declarații:

Aceasta este o conferință pe care JTI o susține încă de la început. Îmi place să fim parteneri tradiționali pentru evenimente de succes și de substanța. Pentru cei care mă cunosc, surpriza este că discursul meu de astăzi va fi unul pozitiv. Pentru simplul fapt că ați reușit să puneți la aceeași masă pharma și tutunul, conferința este un succes.
Am să încep cu o mică recapitulare. Totul crește: deficitul, inflația, datoria externă, prețurile la energie cresc, costurile de producție, costurile finanțării. Am zis că vorbesc la modul pozitiv, dar este ca în pandemie, când pozitivul este negativ. Și din tot acest pozitivism nu poate să rezulte decât o recesiune.
În contextul acesta este nevoie de siguranță și sigure, după cum se știe, sunt moartea și taxele. Reprezint un sector care plătește taxe foarte mari. Ilustrez cu un grafic ca să vedeți cum merg liniile acestea ca pe un seismograf: avem la mijloc linia veniturilor la buget din acciza la tutun. Linia de sus este creșterea accizei. Iar în partea de jos este contrabanda cu țigarete.
Industria tutunului plătește taxe cât 1,7% din PIB, sau peste 45% din veniturilor din accize. Anul trecut industria tutunului a plătit la Buget circa 4 miliarde de euro.
Și, ca să compar cu ce am auzit aici, 4 miliarde de euro raportat la 6 miliarde așteptate din PNRR, și raportat la 170 de milioane de euro plătite de membri ARPIM (ce au plătit dânșii într-un an noi am plătit în mai puțin de o lună) – vă puteți da seama de ce o industrie atât de urâtă, atât de ne – „la modă” și de demonizată, este totuși atât de importantă.
Pentru că și în pandemie și în război noi ne-am dovedit rezilienți. E un cuvânt la modă, nu-mi place dar așa e, adică am rezistat. Și nu numai că am rezistat dar, mai mult decât atât, am performant. Și de la un an la altul am plătit mai mult. Ar trebui să explic liniile de pe grafic măcar în mare.
Noi nu cerem nimic de la stat, nici bani, nici investiții, nu cerem facilități, nu cerem absolut nimic în afară de două chestii generale: predictibilitate fiscală și stabilitate legislativă. Noțiuni aproape golite de conținut la cât se repetă. Toată lumea cere acest lucru, iar la noi înseamnă ceva și pentru noi și pentru veniturile bugetare. De aceea mi-am intitulat această intervenție „Predictibilitatea ca necesitate înțeleasă”. Și am să mă raportez la Codul Fiscal, la principiile de bază. Care spun: orice modificare care se face cu 6 luni înainte intră în vigoare la 1 ianuarie. În teorie, frumos. Dar până și Guvernul, pe vremea d-lui Tănăsescu, și-a dat seama că este nevoie de predictibilitate. Pentru că ai nevoie să-ți previzionezi veniturile. Free cash-flow-ul de care se vorbea mai devreme. De la teorie la practică e mare diferență și, în toată această ecuație, intră politicul. Și de foarte multe ori ne trezim cu urgențe. Peste noapte apare o urgență, vine ordonanța și se întâmplă lucruri. Cred că a fost o singură dată din 2003 și până acum, când s-au respectat principiile din Codul Fiscal, și a fost modificat cu 6 luni înainte, intrare în vigoare la 1 ianuarie, pentru că noi, industria tutunului am făcut scandal. În 2005, 2005 – 2006, pe vremea d-lui Vlădescu.
Vedeți pe grafic un vârf pe linia contrabandei și unul la acciză. 2009 – 2010. Schimbare de guvern, 3 creșteri de taxe într-un singur an, au crescut prețurile pe piața legală cu 50%, a crescut contrabanda la 36%, s-au prăbușit veniturilor din acciză. Deci, legătură directă.
Apoi, mai vedeți o zonă în care, după o inovație fiscală (s-a stabilit un curs oficial), a crescut acciza, dar veniturile la buget nu au crescut la fel de mult. Deci ce e pe hârtie nu se transpune neapărat în viață și atunci avem nevoie de predictibilitate.
Mai vedeți că în 2017 – 2018 veniturile au stagnat. Ce s-a întâmplat atunci – am avut instabilitate legislativă. Trebuia transpusă o directivă europeană care schimba cu totul pachetele, punerea pe piață, rețetele și așa mai departe… S-a întârziat transpunerea în mod voit, pentru că aveam atunci niște prieteni la Ministerul Sănătății, care au zis că trebuie să ne facă rău, că, industria asta trebuie să dispară, și atunci să vedem cum facem să fie rău. Nu ne-a fost ușor dar nici bugetului nu i-am fost ușor. Pentru că s-a amânat transpunerea, dar nu și intrarea în vigoare, a trebuit să curățăm produsele din piață și am cerut următorului ministru de finanțe banii din acciză înapoi. Și asta s-a văzut la buget.
Și mai vedeți coloana aceea mare verde în ultima perioadă, care înseamnă niște perspective luminoase. Vezi cum crește acciza frumos și lent, cum scade contrabanda frumos și lent și cum cresc veniturile bugetare în linie cu acciza. De ce? Pentru că anul acesta am reușit să negociem un nou calendar de accizare. Adică, teoretic, să asigurăm predictibilitate. Știm cum o să crească acciza până în 2025, ne putem face planurile, știm cum o să creștem prețurile astfel încât să fie asimilate de consumatori.
Trebuie să spun că pentru mine dl. Câciu a fost o surpriză foarte plăcută. Este unul dintre puținii miniștri de Finanțe cu care s-a putut negocia. A fost un dialog constructiv din februarie până în mai. Știam în mai cum va crește acciza. N-a crescut în iulie, cum trebuia, că a fost o decizie politică, dar a crescut în august.
Mai vin cu un grafic. Ce înseamnă instabilitate legislativă. Tot în perioada în care prietenii noștri de la Ministerul Sănătății au întârziat transpunerea directivei europene, din cauza incertitudinilor au scăzut exporturile. Industria tutunului este un exportator principal și contribuim pozitiv la balanța de plăți. Au scăzut atunci exporturile cu 50%. Între timp, exporturile și-au reluat exporturile și România a devenit al doilea exportator de produse in tutun în Europa, la același nivel cu Germania și după Polonia. Industria tutunului a plătit cu 9,4% mai multe accize decât în 2020.
Ce s-a întâmplat la începutul acestui an: Am văzut că Ministerul Finanțelor anunța din două în două luni că a scăzut acciza la tutun. Era un bec roșu. Cum s-a întâmplat de au scăzut încasările din acciza la tutun. Pentru că se vinde în continuare și piața merge bine. Păi au scăzut comparativ cu anul trecut. Pentru că și anul trecut trebuia transpusă o directivă europeană. Acum – există acest obicei, că directivele au o dată de implementare. Fixă. Indiferent de data transpunerii în legislația națională, implementarea e la data aia. A întârziat Comisia cu actele secundare, nu se știa cum se aplică, a întârziat România transpunerea și trebuia să intre în vigoare în iulie, deși a fost adoptată în august în legislația românească. Prin urmare, noi a trebuit să punem stocuri pe piață din pachetele anterioare (din alea fără broscuța referitoare la reciclare). Și a fost o problemă de free cash flow. Încasările din acciză au scăzut până în iunie și a trebuit să explicăm la Direcția Mari Contribuabili. Deci iată de ce și bugetul statului are nevoie de predictibilitate. Perspectivele sunt și bune și mai puțin bune.
Nici acum, în octombrie, nu știm cum se va aplica răspunderea extinsă a producătorilor derivată din directiva plasticului. Știți că există tot felul de sisteme de reciclare și, în cazul mucurilor de țigară, care nu sunt reciclabile, nu se știe cum plătim, unde plătim. Dar trebuie să plătim din 5 ianuarie. Și urmează revizuirea directive tutunului, care nu știm când se va face, cum se va face și ce va însemna asta ca impact pe termen scurt și lung.
Partea pozitivă este că avem calendare pentru acciză și că până în 2025 știm, teoretic, ce se va întâmpla. Dar urmează revizuirea directivei privind accizele la tutun, unde probabil că vom avea surprize foarte mari. Dar dl. Câciu a promis că acele calendare vor reprezenta poziția de țară a României în negocierile de la Bruxelles. Și ne așteptă, să-și țină această promisiune. Sper că nu v-am dezamăgit, am fost pozitivă.