Prima alegere: un nou tip de stat

Nota redacţiei:

Unde se află România ca model economic? Deocamdată, criza de identitate a rudimentarului capitalism românesc stă între două mari modele. Cel european şi cel american.Desigur, am vrea să luăm caimacul de pe amândouă. Ne iese o struţo-cămilă nerealistă, care nu ţine la drum.
Aceste întrebări formulează lapidar intriga analizei cursdeguvernare.ro – Eroarea modelului românesc de societate: Protecţie socială „europeană” cu fiscalitate „americană”. Articolul de mai jos este viziunea domnului Vasile Dâncu asupra acestei probleme.

România – mereu fără model de societate asumat, pare că nu este foarte periclitată major.La o primă vedere pentru Romania orice model este mai bun decat hibridul de astăzi. Am copiat mereu constitutii, coduri penale sau comerciale, programe politice in comunism, aquis comunitaire mai recent.  Am crezul parcă mereu în utopia că odată ce se face un document el va crea efecte imediate.

Dar criza de acum este o criză a tutruror  modelor de societate, este o criză structrurală a capitalismului financiar ca și stadiu suprem al capitalismului. Capitalismul financiar si bursier care a dominat ultimele trei decenii a produs a separare a economiei de societate, adică o ruptură între valorile economice dominante si valorile socității iar această criză nu este accedentală și nici temporară. S-a produs o ruptură a echilibrului între principiul liberei concurente si principiul cooperării solidare în profitul primului. Guvernanțele ultimilor decenii au rupt echilibrul dintre competitie si cooperare, intre piata si stat, initiativa privată si serviciul public.

E bine sau rau pentru România? Fiindcă nu eram prizonierii niciunui model de societate nu vom simti un mare impact. Ce-i drept trăim senzatia de criza continua, dar paote cu asta ne-am obisnuit. Totusi, tocmai ce am aderat la modelul de socitate european, am facut legi, coduri, am semnat tratatul, ne-am angajat să facem tot felul de lucruri. Dar mai ales am facut o colectie demagogică de posibile cadouri electorale sub formă de politici de protectie socială si politici de coeziune (culmea, dirijorii fiind liberalii!) peste ceea ce ne putem permite. Dar niciodată nu a fost vreun efort strategic de gandire colectivă privind viitorul, doar imaginația din perioada alegerilor a functionat.

1. Deci primul pas ar trebui să se adune toți destepții națiunii și să caute o cale, adică ce resurse ne-am mai rămas, ce probleme avem in viitor, ce pericole, ce dezechilibre si cum putem ajunge la echilibre dinamice. In acest moment nu avem o viziune despre aceste lucruri nici măcar cei care lucrăm în domenii specifice dion social sau economic.

2. Să iesim din logica austerității ca singură soluție de iesire din criză. Austeritatea nu este solutie mai ales ca ideologiile dreptei au folosit si mai folosesc consumul ca principală solutie de iesire din criză si de asigurare a dinamicii progresului.

3. Trebuie sa renuntam a face economii de peste tot pentru a oferi bani pentru un cerce restrînds de indivizi care castiga proiecte de investitii publice. Daca lucrurile merg tot asa vom avea peste 10 ani 100 de stadioane performante, dar o sa nse darame spitalele si nici echipe de fotbal nu vor mai fi.

4. Sa incercăm să ne decuplam de la psihologia progresului inevitabil si cresterii economice continue. Să gandim supravietuirea in conditiii de crestere negativă (vedeti ce splendid eufemism pot inventa preotii capitalismului financiar!). In fine, să nu mai asteptăm minuni pentru că degeaba spunem că modelul multiculturalism nu mai functioneaza, realitatea multiculturală nu va dispărea chiar dacă o spune Merkel. Degeaba se trezesc ideologii dreptei si spun că modelul social european este mort, milioanele de pensionari europeni sunt o realitate, trebuie gasite solutii.

5. Dar cel mai important lucru este adoptarea unui model de guvernantă modernă si ratională care să poată conduce apărarea colectivă în fața crizelor viitoare . Actualul model, daca poate fi numit asa, este un model haotic de a lua decizii sau a distribui resurse, politizat, clientelar si mafiot, creaza institutii si breguli pentru a poutea lua decizii politice si financiare care sunt fixate prin profgrame politice mai ales in scopuln de a servi o clientelă politica sau pentru a se permanentiza la putere.

6. Este nevoie de un efort de inginerie instritutioinală ( dar nu ca in cazul unor institutii facute doar de ochii lumii sau de frica Europei, cum este Agentia Nationala de Integritate) . Trebuie o altă filosofie si o logică care să asigure obiectivele dezvoltării sociale si crearea unei ideologii solide a serviciului public și nasterea unei culturi administrative. Institutiile prin forta legilor trebuie să fie cu adevarat insttitutionalizari pentru interesul colectiv.

7. In fine, este nevoie de o nouă conceptie despre stat. Astăzi putem spune că sunt in lume patru tipuri de state:

Sunt state dezvoltatoare care joaca rol major in dezvoltarea economica si sociala a țării; State gestionare care doar gestioneaza resursele publice si fixează reguli economice si sociale ; State rentiere sau clientelare, unde o elita ocupă statul din patru in patru ani si redistribuie clientelar resursele existente; Statul prădător unde conducatorii isi protejează doar interesele poarticulare ale unu clan sau falilie extinsă.

Suntem la stadiul al treilea, statul nostru este in mare măsură unul clientelar, doar din cand in cand este gestionar. cum facem să ajungem la un alt tip de stat, dezvoltator, pentru că noi nu avem tradiție economică sau socială ca să se ocupe altcineva de dezvoltare. Presiunbe apentru privatizare la care au fost supuse toate guvernele a distrus orice strategie comună de dezvoltare sau de a gestiona resursele strategice.

Noua guvernanta nu se reduce la servicii publice. Trebuie redefinite legaturile dintre economic si social, noi parteriate intre public si privat, sintetic, este nevoie de stat inteligent, care sa produca sinergii si resurse. Sa iesim din ideologiile unui neoliberalism care a esuat, dat a reusit globalizarea crizelor inclusiv prin distrugerea statelor integratre in noile sisteme sau aliante militare.

Si cred ca nu mai este cazul să insistam cu discursuri despre stanga si dreapta.

Sa fie clar, esecul mondial al neoliberalismului de dreapta nu este o victorie a stangii, stanga de toate formele este de mult resemnată, a fost redusa destul de semnificativ la tacere. Cei care ies azi in stradă in SUA, Marea Britanie sau Spania ies mai mult din disperare si lipsa de speranta, nu pentru ca au niste conducatori de stanga.

In ultima vreme cred ca si militantii de stanga credeau in sinea lor că dreapta este pragmatică se pricepe la economie, că nu se ocupa de filosofii egalitariste, că produce valoare etc., dar cu totii au ramas stupefiati cand au abservat observat un faliment generalizat, unde statul a fost pus sa asiste nu pe cei care stau cu mana intinsa (vorbă românească), ci pe marii bancheri.

In fine, daca vom reconstrui discursurile de stanga sau de dreapta ele trebuie sa renunte la metaforele afective de acum si sa aducă solutii si modele de dezvoltare care sa se confrunte si sa poate fundamenta măcar niste filosofii de constructie instituțională care sa reduca coruptia, politicianismul, haosul si ineficienta deciziilor publice ale modelelor statale de acum.