Uniunea Europeană s-a angajat să elimine toate importurile rusești de combustibili fosili până în 2027. Au fost înregistrate progrese, cu sancțiunile pentru petrol și cărbune deja introduse. Excepția flagrantă o reprezintă gazele naturale, față de care UE s-a abținut până acum de la a impune limitări, din cauza dependenței mari de Rusia.
Chiar și așa, importurile de gaze din conducte au scăzut cu patru cincimi după ce Rusia a început să folosească gazul ca armă împotriva UE.
Există însă o situație particulară care ridică semne de întrebare: exporturile Rusiei de gaz natural lichefiat (GNL) către UE au crescut de la invazia Ucrainei.
O analiză Bruegel arată că UE se poate despărți fără probleme de absolut toți combustibilii fosili din Rusia.
Reducerea dependenței de energie rusă funcționează. Singurul neatins e GNL
Uniunea Europeană are obiectivul de a elimina toate importurile rusești de combustibili fosili până în 2027. S-au înregistrat progrese rapide în decuplarea de energie din Rusia, sprijinite de decizia Kremlin de a reduce exporturile de gaze naturale către UE.
Cu toate acestea, importurile UE de gaze naturale lichefiate din Rusia au rămas remarcabil de stabile- vezi tabelul de mai jos. Pănă acum, acest tip de combustibili nu a fost supus restricțiilor, dar au început discuțiile cu privire la adăugarea GNL rusesc pe lista produselor interzise de import în UE.
Pe parcursul anului 2022, Rusia a redus în mod constant exporturile de gaze naturale către UE, dar nu a redus exporturile de GNL 1, care fuseseră relativ mici ca volum. În anul de după invazia rusă din Ucraina, exporturile de GNL către UE au fost evaluate la 12 miliarde de euro. Dacă nu există o schimbare decisivă față de situația actuală, UE ar putea plăti până la alte 9 miliarde euro Rusiei în al doilea an de război.
În consecință, în martie 2023, Uniunea Europeană a început să dezvolte un mecanism care să permită statelor membre să blocheze importurile rusești de GNL.
(Citește și: ”Germania se pregătește să iasă din frenezia GNL”)
Acest lucru s-ar face prin acordarea permisiunii țărilor UE de a bloca companiile din Rusia să rezerve infrastructura de import de GNL. Este o abordare similară cu cea în care companiile ruse au fost împiedicate să rezerve capacități de stocare a gazului în UE pe care apoi o lăsau goală în mod intenționat.
În acest moment, propunerea UE nu este finalizată și nu este clar cum ar afecta companiile non-ruse care doresc să rezerve capacitățit în scopul importului de GNL din Rusia.
Patru scenarii legate de viitorul GNL rusesc în Europa
În acest context, Bruegel prezintă patru scenarii de acțiune a UE.
Într-un scenariu ”așteaptă să vezi ce se întâmplă”, UE ar continua să importe GNL rusesc și ar aștepta până în a doua jumătate a acestui deceniu, când piețele vor fi mai relaxate, ca să introducă sancțiuni asupra importurilor de GNL rusesc.
A doua variantă, cea a „sancțiunilor blânde”, ar presupune un efort parțial de reducere a importurilor de GNL rusesc, fără un impact dramatic asupra contractelor pe termen lung care stau la baza comerțului cu GNL dintre UE și Rusia.
Într-un scenariu de „embargo UE”, sancțiunile aplicate GNL rusesc ar obliga clienții europeni să denunțe contractele în derulare invocând forța. În această situație, GNL rusesc nu ar mai intra în UE.
În fine, a patra abordare: „embargo UE și achiziții prin platforma energetică a UE”. Asta ar însemna ca Uniunea să distrugă structura comercială existentă (bazată pe contracte individuale ale statelor membre) și să revină la masa de negocieri ca entitate unică. Această abordare ar putea fi completată cu introducerea unui plafon de preț pentru importurile rusești de GNL.
Importanța GNL în mixul european de energie
Înainte de evaluarea opțiunilor, Bruegel oferă o privire de ansamblu asupra rolului în creștere pe care îl joacă GNL (inclusiv din Rusia) în mixul de gaze din Europa.
(Citește și: ”Casa Albă dă vina pe intermediarii europeni pentru prețurile mari ale GNL în Europa”)
Creșterea importurilor de GNL, alături de reducerea cererii interne de gaze naturale, au făcut ca UE să evite o criză a gazelor în perioada de vârf a crizei energetice din 2022.
Împreună, aceste tendințe au permis o îndepărtare remarcabil de lină de la cel mai mare furnizor istoric al UE – Rusia. Exporturile rusești prin conducte reprezentau aproximativ 40% din totalul aprovizionării cu gaze a UE înainte de invazia Ucrainei, dar astăzi reprezintă mai puțin de 10%.
Între 1 aprilie 2022 și 31 martie 2023, UE a importat cu 950 de terawatt-oră (TWh) mai puțin de gaz rusesc prin conducte decât în perioada anterioară de 12 luni. UE a compensat deficitul prin stimularea importurilor din alte surse și reducerea cererii.
În 2022, importurile UE de GNL au crescut cu 66 la sută de la an la an.
Cea mai mare proporție a acestei creșteri a venit din Statele Unite, în timp ce Rusia este în prezent al doilea cel mai mare furnizor de GNL în UE, deși cu mult în urma SUA.
Porturile din Peninsula Iberică, destinație preferată a LNG rusesc
În primul trimestru al anului 2023, exporturile rusești de GNL către UE au fost de 51 TWh, reprezentând 16% din furnizarea de GNL și 7% din totalul importurilor de gaze naturale.
Cea mai mare pondere a GNL rusesc este importată prin porturile spaniole, în timp ce porturile belgiene, olandeze și franceze reprezintă majoritatea volumelor rămase. În primul trimestru al anului 2023, Peninsula Iberică a importat 17 TWh de GNL rusesc, sau un sfert din totalul furnizării de GNL și 20% din totalul importurilor de gaze naturale în Spania și Portugalia.
(Citește și: ”Zeci de nave care transportă GNL sunt blocate în largul coastelor Spaniei, din cauza capacității reduse de regazificare”)
Figura de mai jos prezintă importurile UE de GNL în funcție de furnizor. Panoul din stânga arată UE fără Spania și Portugalia, iar panoul din dreapta arată separat Peninsula Iberică.
Natura importurilor de GNL înseamnă că acestea trec prin porturi înainte de a fi distribuite în întreaga rețea europeană de gaze. Importurile de GNL ale unei țări nu rămân neapărat acolo, ci pot tranzita către țările vecine.
Informațiile contractuale despre aceste fluxuri nu sunt disponibile publicului, dar Bruegel estimează importanța relativă a GNL rusesc în funcție de țară.
Figura de mai jos prezintă aceste rezultate pentru iarna 2022-2023: GNL rusesc a reprezentat 18% din gazele din Spania, 15% din gazele Franței și 10% din gazele Belgiei.
Balanța gazelor UE fără GNL rusesc
În scenariul embargoului UE, tot GNL rusesc ar înceta să mai circule către UE. Impactul unei opriri imediate a intrărilor de GNL rusesc nu este unul major. Analiza impactului este făcută din nou separat pentru UE 25 și pentru Spania plus Portugalia.
Figura de mai sus arată că UE25 va putea să își umple instalațiile de depozitare în lunile de vară fără GNL rusesc, singura consecință fiind o uşoară amânare a momentului în care stocarea atinge capacitatea maximă.
Deși volumele stocate se vor epuiza într-un ritm puțin mai rapid, UE25 nu se va confrunta cu provocări substanțiale în a gestiona iarna 2023-2024. În ambele scenarii, stocarea ar atinge capacitatea maximă înainte ca lunile de iarnă să înceapă să înregistreze retrageri de stocare.
(Citește și: ”Liderii UE se vor angaja ca statele lor să umple „de urgență” depozitele europene de gaze”)
UE s-ar putea pregăti mai bine pentru iarna 2023-2024 dacă ar avea o capacitate de stocare mai mare. O variantă de urmărit este măsura în care siturile de stocare a gazelor din vestul Ucrainei ar putea fi utilizate pentru stocarea gazelor europene.
În timp ce UE25 s-ar descurca destul de simplu fără GNL rusesc, situația din Peninsula Iberică (vezi tabelul de mai jos) ar depinde de capacitatea de a găsi surse alternative de aprovizionare cu GNL.
Exporturi rusești de GNL, cu și fără UE
În orice scenariu în care GNL rusesc încetează să mai circule către UE, impactul asupra piețelor globale și a veniturilor rusești va depinde de capacitatea Rusiei de a redirecționa exporturile. Dacă Rusia nu este capabilă să redirecționeze GNL, cererea suplimentară din partea UE pe piață va determina o creștere globală a prețurilor GNL și o competiție acerbă pentru aprovizionare imediată.
În 2022, exporturile rusești de GNL către UE s-au ridicat la 197 TWh, sau 44% din exporturile totale de GNL ale Rusiei. Exporturile către China au reprezentat încă 20 la sută, iar restul lumii 36 la sută.
Figura de mai jos prezintă evoluția acestor cote în ultimii trei ani.
În acest moment, piața GNL este destul de ”strânsă”, deci este probabil să existe cerere pentru GNL rusesc, mai ales dacă acesta poate fi contractat cu o reducere față de prețurile globale. Experiența embargoului pe țiței al UE arată că Rusia a reușit să găsească noi cumpărători fără dificultate, chiar dacă i-a dispărut cererea din UE și G7.
***
Urmărește-ne pe Google News
