Tribunalul de la Washington – Motivarea deciziei în dosarul Roșia Montană în favoarea României: ”Dosar influențat de politică”

Tribunalul Internaţional de arbitraj de la Washington (ICSID), instituţie aflată în subordinea Băncii Mondiale, a publicat motivarea deciziei care a dat câştig de cauză României în procesul deschis de compania canadiană Gabriel Resources cu privire la proiectul de exploatare a aurului din Roşia Montană.

Potrivit documentului, Tribunalul consideră că nu a existat o conspiraţie prin care autorităţile române au dorit să obţină control asupra investiţiei, așa cum a reclamat Gabriel Resources.

(Descărcați AICI motivarea publicată de ICSID)

ICSID: Nu a existat un abuz de putere sau de o conspiraţie pentru a submina investiţiile reclamanţilor

”Nu e nicio îndoială că acest proiect a fost influenţat de „politică” sau că o decizie de a accepta sau de a respinge proiectul de lege a fost ghidată de considerente „politice”. Cu toate acestea, acest lucru nu înseamnă că procesul a fost influenţat „politic” în modul pretins de reclamanţi, şi anume, prin încălcarea noţiunilor fundamentale de justiţie şi cu încălcarea procesului echitabil şi a drepturilor reclamanţilor. Politica a fost implicată aici, fiind un proiect complex, cu implicaţii naţionale şi transfrontaliere, care atinge probleme de mediu, sociale, juridice şi economice”, se arată în raport. 

”În plus, nu există nicio dovadă că întregul proces care a dus la respingerea Proiectului a fost viciat de un abuz de putere sau de o conspiraţie pentru a submina investiţiile reclamanţilor. Politicienii spun ceea ce vor să spună în interviurile cu mass-media; ceea ce este mai important este modul în care statul, în diversele sale manifestări, de fapt a tratat Proiectul”.

România a câștigat procesul cu Gabriel Resources în dosarul Roșia Montana, în care reclamanții solicitau despăgubiri de 6,7 mld. dolari, verdictul fiind anunțat în martie anul acesta. România are de primit de la companie, drept cheltuieli de judecată și alte despăgubiri, sume totalizând aproximativ 9,4 milioane de euro (46,75 milioane lei).

Decizia – definitivă și executorie – a venit la capătul a aproape nouă ani de proces

Decizia a fost anunțată inițial de către premierul Ciolacu, după săptămâni întregi în care din partea Guvernului au fost transmise semnale cum că România ar putea să piardă procesul și să fie obligată la penalități uriașe.

Conform documentului prin care s-a comunicat hotărârea, decizia a fost luată cu majoritate de 2 la 1 și stabilește inclusiv o serie de daune pe care compania Gabriel Resources va trebui să le plătească României, reprezentând cheltuielile de judecată. În total este vorba de circa 1,1 milioane de euro, 30,3 milioane de lei și 0,928 milioane de dolari.

Totodată, conform deciziei, Gabriel Resources trebuie să mai plătească circa 1,4 milioane de dolari pentru costurile procesului de arbitraj.

Acuzațiile judecate la ICSID

Cele două companii au acuzat la ICSID că „acest diferend a fost determinat de modul de implementare a aşa-numitului ”Proiect minier aurifer de la Roşia Montană” și a susținut că i-a fost expropriată investiția din România prin mai multe acte ale autorităților statului, inclusiv prin politizarea procedurii de autorizare a proiectului minier Roșia Montană:

• Guvernul a inclus în mod necorespunzător şi apoi a menţinut o zonă a proiectului minier aurifer de la Roşia Montană pe o Listă a Monumentelor Istorice începând cu anul 2010. Organismul competent român (Comisia de specialitate constituită în cadrul Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor) nu a emis o recomandare cu privire la evaluarea impactului Proiectului minier aurifer de la Roşia Montană asupra mediului timp de aproximativ nouă ani (2006-2015). Ulterior, s-a susţinut că nici până în prezent nu este emis un astfel de acord de mediu.

• În anul 2013, „Parlamentul a iniţiat o lege care nu era necesară şi, ulterior, a respins proiectul de lege care ar fi permis implementarea Proiectului minier aurifer de la Roşia Montană”.

• În privinţa listării zonei Roşia Montană în Patrimoniul Mondial UNESCO, s-a susţinut că: nominalizarea şi Listarea UNESCO a făcut implementarea proiectului minier imposibilă din punct de vedere legal, deoarece, din punct de vedere al legislaţiei române, planurile de urbanism trebuie să prioritizeze protejarea moştenirii culturale în dauna drepturilor miniere şi trebuie să reflecte ‘măsurile de protecţie speciale’ care se aplică monumentelor istorice care fac obiectul Listării UNESCO; nominalizarea şi Listarea UNESCO este fundamentată pe moştenirea culturală a zonei (evaluată ca peisaj) şi, prin urmare, peisajul trebuie să fie subiectul unui plan de urbanism care să conţină măsuri speciale de protecţie a lui (o noţiune care este incompatibilă cu implementarea proiectului minier); planurile de urbanism în cauză trebuie să prioritizeze protejarea moştenirii culturale în dauna drepturilor miniere şi, prin urmare, este imposibil pentru aceştia să obţină autorizaţia de construire pentru proiectul minier; întrucât subiectul moştenirii culturale este ‘Peisajul minier Roşia Montană’, în conformitate cu Convenţia UNESCO, România şi-a asumat obligaţii care sunt incompatibile cu a permite ulterior implementarea proiectului minier; deşi UNESCO a recomandat în anul 2018 ca România să îşi restrângă nominalizarea la lucrările miniere din perioada romană şi site-urile arheologice aferente (observând că proprietatea în sine nu constituie peisaj cultural), România nu a urmat această recomandare- care ar fi putut fi compatibilă cu Proiectul minier- şi a menţinut nominalizarea cu titlul ‘Peisajul minier Roşia Montană’ tocmai pentru că Listarea UNESCO a fost mereu dorită în scopul de a nu permite ulterior implementarea proiectului minier; faptul că „Peisajul minier Roşia Montană” a fost simultan înscris şi pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO în pericol „până la îndepărtarea pericolelor asupra integrităţii sale datorate unor posibile activităţi extractive miniere” demonstrează şi mai mult că a permite ulterior implementarea proiectului minier ar fi incompatibilă cu Listarea UNESCO.

Apărarea și reprezentarea României

Reprezentarea României în faţa Curţii de arbitraj Internaţionale a fost realizată de către Ministerul Finanţelor, în conformitate cu dispoziţiile OUG nr.126/2005.

Reprezentarea juridică a României în acest dosar a fost asigurată de consorţiul format din societăţile de avocatură Lalive Avocats (Elveţia) şi SCA Leaua, Damcali, Deaconu, Păunescu (România).

(Citiți și: ”România câștigă procesul cu Gabriel Resources în dosarul Roșia Montana în care se solicitau despăgubiri de 6,7 mld. dolari. Istoria unei afaceri politico-economice de 27 de ani”)

***