marți

23 aprilie, 2024

9 martie, 2024

România a câștigat procesul cu Gabriel Resources în dosarul Roșia Montană, în care compania solicita despăgubiri de 6,7 miliarde dolari pentru că i s-a interzis să exploateze zăcământul de aur din zonă.

România are de primit de la companie, drept cheltuieli de judecată și alte despăgubiri, sume totalizând aproximativ 9,4 milioane de euro (46,75 milioane lei).

Acesta este verdictul comunicat vineri seară Guvernului României de către Centrului Internațional pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investiții al Băncii Mondiale (ICSID).


Decizia – definitivă și executorie – vine la capătul a aproape nouă ani de proces.

Decizia a fost anunțată inițial vineri seara de către premierul Ciolacu, după săptămâni întregi în care din partea Guvernului au fost transmise semnale cum că România ar putea să piardă procesul și să fie obligată la penalități uriașe.

„Am câștigat procesul Roșia Montană!!! Ne-am luptat pentru România pentru că era nedrept ca fiecare salariat și pensionar al acestei țări să fie penalizat pentru ticăloșia unor antiromâni!”, a transmis premierul vineri seară.

Ministrul Finanțelor Marcel Boloș a explicat pașii următori: „Sunt 20 de zile în care decizia și motivele care au stat la bază nu se pot comunica, pentru că fiecare dintre părți solicită ca anumite date să nu fie făcute publice. Instanța va publica pe pagina sa decizia după cele 20 de zile. După aceea, sunt 4 luni la dispoziție pentru a putea ataca decizia”, a declarat el imediat după comunicarea deciziei.


Conform documentului prin care s-a comunicat hotărârea, decizia a fost luată cu majoritate de 2 la 1 și stabilește inclusiv o serie de daune pe care compania Gabriel Resources va trebui să le plătească României, reprezentând cheltuielile de judecată. În total este vorba de circa 1,1 milioane de euro, 30,3 milioane de lei și 0,928 milioane de dolari.

Totodată, conform deciziei, Gabriel Resources trebuie să mai plătească circa 1,4 milioane de dolari pentru costurile procesului de arbitraj.

Comunicatul oficial al Guvernului

„România a câștigat acțiunea arbitrală în dosarul Roșia Montană, decizia Curţii de arbitraj Internaţionale a Centrului Internaţional pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investiţii a fost comunicata în această seară Guvernului României.

Potrivit Hotărârii Tribunalului Arbitral, România primește câștig de cauză la acuzațiile adresate de Gabriel Resources Ltd. şi Gabriel Resources (Jersey).

Mai mult, reclamanții sunt obligați să ramburseze României cheltuielile de judecată aferente procedurii de arbitraj.

În următoarele 20 de zile urmează să fie publicată motivarea deciziei ICSID.

Guvernul României salută această decizie și mulțumește tuturor celor implicați în apărarea intereselor statului român.

«Ne-am luptat pentru România pentru că era nedrept ca fiecare salariat și pensionar al acestei țări să fie penalizat pentru greșelile unor oameni politici care au acționat împotriva intereselor României. Mulțumesc echipei de avocați care a reprezentat România cu profesionalism, cinste și onoare! Românii nu trebuie să sufere din cauza deciziilor unor premieri care au pus interesele personale mai presus decât interesele naționale», a afirmat premierul Marcel Ciolacu.

Acțiunea arbitrală internațională a fost inițiată în anul 2015 împotriva României de către doi investitori străini, respectiv Gabriel Resources Ltd. şi Gabriel Resources (Jersey) și a fost întemeiată pe Acordurile cu privire la promovarea și garantarea reciprocă a investițiilor încheiate de România cu Guvernul Canadei (ratificat prin Legea nr.356/2009) și Guvernul Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (ratificat prin Legea nr.109/1995).

România dorește publicarea integrală a hotărârii arbitrale. Prin urmare, dacă tribunalul arbitral va redacta hotărârea arbitrală fără a face trimitere la informațiile confidențiale aflate în posesia sa, atunci hotărârea arbitrală va deveni publică în întregime și se va publica pe site-ul Centrului Internaţional pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investiţii (https://icsid.worldbank.org).”

Acuzațiile celor două companii

Cele două companii au acuzat la ICSID că „acest diferend a fost determinat de modul de implementare a aşa-numitului ‘Proiect minier aurifer de la Roşia Montană” și a susținut că i-a fost expropriată investiția din România prin mai multe acte ale autorităților statului, inclusiv prin politizarea procedurii de autorizare a proiectului minier Roșia Montană:

  • Guvernul a inclus în mod necorespunzător şi apoi a menţinut o zonă a proiectului minier aurifer de la Roşia Montană pe o Listă a Monumentelor Istorice începând cu anul 2010. Organismul competent român (Comisia de specialitate constituită în cadrul Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor) nu a emis o recomandare cu privire la evaluarea impactului Proiectului minier aurifer de la Roşia Montană asupra mediului timp de aproximativ nouă ani (2006-2015). Ulterior, s-a susţinut că nici până în prezent nu este emis un astfel de acord de mediu.

  • În anul 2013, „Parlamentul a iniţiat o lege care nu era necesară şi, ulterior, a respins proiectul de lege care ar fi permis implementarea Proiectului minier aurifer de la Roşia Montană”.

  • În privinţa listării zonei Roşia Montană în Patrimoniul Mondial UNESCO, s-a susţinut că: nominalizarea şi Listarea UNESCO a făcut implementarea proiectului minier imposibilă din punct de vedere legal, deoarece, din punct de vedere al legislaţiei române, planurile de urbanism trebuie să prioritizeze protejarea moştenirii culturale în dauna drepturilor miniere şi trebuie să reflecte ‘măsurile de protecţie speciale’ care se aplică monumentelor istorice care fac obiectul Listării UNESCO; nominalizarea şi Listarea UNESCO este fundamentată pe moştenirea culturală a zonei (evaluată ca peisaj) şi, prin urmare, peisajul trebuie să fie subiectul unui plan de urbanism care să conţină măsuri speciale de protecţie a lui (o noţiune care este incompatibilă cu implementarea proiectului minier); planurile de urbanism în cauză trebuie să prioritizeze protejarea moştenirii culturale în dauna drepturilor miniere şi, prin urmare, este imposibil pentru aceştia să obţină autorizaţia de construire pentru proiectul minier; întrucât subiectul moştenirii culturale este ‘Peisajul minier Roşia Montană’, în conformitate cu Convenţia UNESCO, România şi-a asumat obligaţii care sunt incompatibile cu a permite ulterior implementarea proiectului minier; deşi UNESCO a recomandat în anul 2018 ca România să îşi restrângă nominalizarea la lucrările miniere din perioada romană şi site-urile arheologice aferente (observând că proprietatea în sine nu constituie peisaj cultural), România nu a urmat această recomandare- care ar fi putut fi compatibilă cu Proiectul minier- şi a menţinut nominalizarea cu titlul ‘Peisajul minier Roşia Montană’ tocmai pentru că Listarea UNESCO a fost mereu dorită în scopul de a nu permite ulterior implementarea proiectului minier; faptul că „Peisajul minier Roşia Montană” a fost simultan înscris şi pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO în pericol „până la îndepărtarea pericolelor asupra integrităţii sale datorate unor posibile activităţi extractive miniere” demonstrează şi mai mult că a permite ulterior implementarea proiectului minier ar fi incompatibilă cu Listarea UNESCO.

Apărarea și reprezentarea României

Reprezentarea României în faţa Curţii de arbitraj Internaţionale a fost realizată de către Ministerul Finanţelor, în conformitate cu dispoziţiile OUG nr.126/2005.

Reprezentarea juridică a României în acest dosar a fost asigurată de consorţiul format din societăţile de avocatură Lalive Avocats (Elveţia) şi SCA Leaua, Damcali, Deaconu, Păunescu (România).

Cum a încercat România să contracareze acuzațiile

  • În apărările sale scrise „România a respins acuzaţiile reclamanţilor privind încălcarea acordurilor internaţionale (…) şi a prezentat tribunalului arbitral argumentaţia sa privind culpa proprie a reclamanţilor pentru faptul că nu au reuşit să obţină avizele prevăzute de legislaţia naţională pentru construirea facilităţilor necesare exploatării miniere din localitatea Roşia Montană şi pentru exploatarea minieră propriu-zisă”, conform Ministerul Finanțelor.

  • România a mai arătat că reclamanţii sunt „singurii responsabili” pentru starea în care se găsesc astăzi, deoarece „nu au reuşit să obţină nici măcar licenţa socială pentru exploatarea minieră”.

  • „Sintagma ‘licenţă socială’ este în mod uzual utilizată în industria minieră pentru a exprima suportul pe care companiile, care doresc să exploateze într-o anumită zonă, trebuie să îl obţină din partea comunităţilor locale şi a altor persoane interesate. Faptul că reclamanţii nu au obţinut licenţa socială şi că aceştia, prin intermediul societăţii române care deţine licenţa de exploatare, au eşuat în obţinerea avizelor necesare pentru implementarea proiectului minier nu poate constitui o culpă a României”.

  • Totodată, în privinţa listării zonei Roşia Montană în Patrimoniul Mondial UNESCO, pentru a apăra deciziile deja luate de unele autorităţi publice naţionale, avocaţii României au susţinut că „înscrierea la UNESCO nu aduce atingere dreptului investitorilor să solicite obţinerea permiselor necesare pentru realizarea proiectului minier”. S-a invocat şi că „decizia de înscriere nu reprezintă o acţiune a României, ci a UNESCO”.

Cronologia afacerii Roșia Montană

În 1997 – În timpul Guvernului Victor Ciorbea, compania încheie un contract cu Regia Autonomă a Cuprului Deva și alte două companii de stat prin care a fost înființată compania mixtă Euro Gold Resources (devenită ulterior Roșia Montană Gold Corporation S.A. – RMGC). În proiectul inițial, statul român avea o participație de aproximativ 20%, iar compania canadiană deținea 80%.

1999 –  Licenta de exploatare a fost acordată de către autoritățile române, fără licitație, companiei de stat Minvest, după care, în urma constituirii RMGC, licența a fost transferată acestei companii la care Minvest deținea circa 20% din acțiuni. Roșia Montana Gold Corporation devine astfel deținătoarea licenței de exploatare a aurului și începe demersurile repetate pentru avizele de mediu necesare exploatării zăcămintelor.

2004 – 2009: Conform Rise Project, statul ajunge să fie dator RMGC cu aproape 40 milioane de euro, după ce s-a împrumutat de la această companie ca să-şi poată păstra participaţia de 19,31% în compania Gold Corporation la majorările de capital din 2004 şi 2009.

2005 – RMGC depune Studiul de Evaluare a Impactului asupra Mediului (EIM).

2007 – Ministrul Mediului de la acea vreme, Attila Korodi, a suspendat procedura de emitere a acordului sau autorizației de mediu pentru proiect.

2013, Guvernul Victor Ponta a trimis Parlamentului un proiect de lege prin care dădea undă verde expropierilor și exploatării de la Roșia Montana. Sub presiunea protestelor uriașe de stradă la care au participat zeci de mii de oameni în București și în mai multe orașe, proiectul a fost respins în Parlament.

2015 – Gabriel Resources Ltd. şi Gabriel Resources dau în judecată România, la Curtea de arbitraj Internaţională a Centrului Internaţional pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investiţii (ICSID), invocând pierderi de 4,4 miliarde de dolari generate de decizia executivului de la Bucureşti de a nu aproba exploatarea de la Roşia Montană.

2017 – Guvernul Dacian Cioloș depune dosarul pentru înscrierea sitului Roșia Montană în patrimoniul UNESCO.

2020 – Guvernul Ludovic Orban reia procedurile de la UNESCO, iar un an mai târziu, Roşia Montană a fost înscrisă oficial în patrimoniul internațional. Exploatarea auriferă devine interzisă.

Speculații profitabile în așteptarea anunțului ICSID – acțiunile aproape că și-au dublat valoarea

Acțiunile Gabriel Resources aproape că s-au dublat începând cu februarie anul acesta – când au părut primele știri pe surse privind pierderea procesului de la ICSID, urmate de declarațiile unor oficiali români pe acest subiect. Listate la bursa TSX Venture din Toronto, Canada, acestea au urcat de 0,43 de dolari canadieni, la începutul lui februarie, la 0,80 dolari, ceea ce înseamnă un câștig de peste 300 de milioaane de dolari americani.

Avansul a fost continuu, din momentul în care premierul Marcel Ciolacu a confirmat faptul că în ședința de guvern din 1 februarie despre iminenta pronunțare a deciziei referitoare la despăgubiri de două miliarde de dolari. În acea zi, la bursa din Toronto au fost tranzacționate 800.000 de acțiuni, la o valoare cu aproximativ 20% mai mare față de cea inițială.

În martie, valoarea s-a stabilizat la 0,80 dolari canadieni pentru o acțiune, capitalizarea companiei ajungând în prezent la peste 600 de milioane de dolari americani.

Jongleriile pe bursă determinate de intervențiile publice ale politicienilor români, o afacere veche

Exploatarea de la Roșia Montană a fost întotdeauna un proiect în care deciziile și intervențiile politice din România au influențat cotațiile la bursele internationale:

o declarație care sugera aprobarea proiectului creștea valoarea actiunilor, pentru ca, mai apoi, o alta care sugera blocarea exploatării să scadă aceste actiuni, după care ”ciclul” se relua, în beneficiul speculatorilor. Toate aceste variații legate de declarațiile și deciziile politice au creat suspiciunea că unii politicieni sunt implicați indirect în câștigurile de la bursă.

Fenomenul a început încă din guvernările din mandatele de președinte ale lui Tran Băsescu, a fost apoi rostogolit în deciziile premierului Ponta, până a ajuns în mandatul lui Dacian Ciolos, care a cerut introducerea zonei în Patrimoniul Unesco.

Controversatul om de afaceri Vasile Frank Timiș

În spatele acestei afaceri se află Vasile Frank Timiș, un român născut în Borșa, Maramureș, emigrat în Australia, unde a fost arestat de două ori pentru posesie de droguri, înainte de a intra în afaceri.

În 1996, acesta a înființat Regal Petroleum, listată pe AIM, bursă alternativa de la Londra, devenită celebră în 2003, când a achiziționat 60% din exploatarea de la Kavala, Grecia, despre care se spunea că ar putea să fie unul dintre cele mai importante zăcăminte de petrol din Europa.

Anunțarea faptului că petrolul din acel perimetru era sub atât de multă presiune încât aproape că a distrus platforma de foraj, acțiunile au crescut spectaculos în martie 2005. Instituții financiare respectabile, precum Merrill Lynch, Commerzbank și Artemis au investit aproape 45 de milioane de lire sterline în companie.

La câteva zile după acest salt, Vasile Frank Timiș și-a vândut în secret acțiunile.

La mijlocul anului 2005 a devenit clar că rezervele nu erau nici pe departe în cantități importante, iar acțiunile au căzut cu peste 60%.

În 2009, compania a fost amendată cu 600.000 de lire sterline pentru inducerea în eroare a investitorilor în legătură cu rezervele de pe coasta Greciei. Regal a dat dovadă de o „nerespectare nesăbuită” a regulilor AIM, timp de doi ani, provocând astfel „daune considerabile” integrității și reputației AIM.

Cum s-au poziţionat guvernele României faţă de proiect

  • Guvernul Tăriceanu a avut o poziţie neutră faţă de acest subiect. Călin Popescu Tăriceanu: “Când eram prim-ministru, n-aş putea spune că m-am opus, dar nici nu aş putea spune că am făcut eforturi să promovez acest proiect fără să ţin cont de necesitatea ca un astfel de proiect să parcurgă etapele prevăzute de lege. Acesta este motivul pentru care am lăsat proiectul, fără să intervin, nici să pun obstacole, dar nici să arăt că am vreun interes particular, pentru că nu am, am lăsat proiectul să evolueze.”

  • Guvernele Boc. Emil Boc nu a privit favorabil proiectul RMGC. Emil Boc: “Nu sunt un fan al acestui proiect şi sunt două observaţii majore: una ce ţine de mediu, şi aştept ca specialiştii naţionali şi internaţionali să se pronunţe, şi, în al doile rând beneficiul pentru statul român. Cred că actuala formă a contractului nu este cea mai favorabilă pentru statul român.” August 2011, la TVR.

  • Guvernul Ungureanu. Mihai Răzvan Ungureanu a fost un promotor al proiectului, foarte probabil durata scurtă a mandatului a împiedicat demararea exploatării. Mihai Răzvan Ungureanu: “Roşia Montană înseamnă locuri de muncă, e o prioritate. Sunt dispus să merg cu oricine la Roşia Montană şi la Roşia Poieni, să vadă cum arată nişte răni ale pâmântului.  Eu nu sunt adeptul niciunui proiect, sunt adeptul unor rezultate. Am avut discuţii cu miniştrii responsabili şi am cerut foarte clar: Spuneţi-mi unde s-a blocat, şi unde e un aviz negativ, de ce e negativ, şi închidem totul.” aprilie 2012, la B1TV.

  • Victor Ponta, în 2015 a generat o creștere a acțiunilor Gold Corporation, după ce a declarat: „Cu siguranță vor cere despăgubiri, nu știu cât. Ținând cont de faptul că există o majoritate parlamentară împotrivă, proiectul se va respinge. Probabil că o să plătim toți și cred că e corect să spunem acest lucru”.

****

Articole recomandate:

citește și

lasă un comentariu

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

toate comentariile

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

articole categorie

Citește și:

Acest text se adresează în primul rând tinerilor, adică celor

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: