România s-a plasat anul trecut pe locul 7 în Uniunea Europeană în ceea ce privește cheltuielile cu forța de muncă față de suma netă încasată de un angajat.
Calculele făcute de Molinari Economic Institute privind povara fiscală pentru un lucrător în țările membre UE au arătat că pentru fiecare euro ajuns la acesta patronul are cheltuieli de 1,83 euro dacă achită întocmai toate taxele și impozitele prevăzute de lege.
Înaintea nostră în topul încărcării fiscale a forței de muncă se află trei din cele patru mari puteri occidentale, Franța (2,16 euro), Germania (2 euro) și Italia (1,94 euro).
Dintre fostele țări din blocul estic ce au intrat în UE, doar Ungaria are un nivel mai mare al acestor cheltuieli, cu 1,97 euro pentru fiecare euro încasat de angajat.
(Citiți și: Conferință cursdeguvernare.ro / Nu mai păcălim pe nimeni cu cota unică de 16%. Povara fiscală totală este printre cele mai mari”)
Dilema reducerii CAS la angajator
Reducerea cu cinci puncte procentuale a contribuțiilor de asigurări sociale din partea angajatorului, de la 20,8% la 15,8%, ar avea ca efect doar diminuarea de la 1,83 euro la 1,76 euro a cheltuielilor pentru plata unui euro către angajat. Ceea ce ne-ar păstra pe locul nouă între statele UE și peste media europeană. Și la mare distanță de vecinii bulgari ( cu doar 1,50 euro, ei se află pe locul 23 la fiscalitatea aplicată pe forța de muncă).
De reținut, aplicarea succesivă a cotelor de 16,5% ( sumă a contribuțiilor pentru pensii, sănătate și șomaj) și 16% impozit pe venit, duce din start costul achitat pentru salariul net la 1,40 euro chiar și fără ca angajatorul să achite nimic. Chiar și în acest caz ne-am situa cu costul forței de muncă peste Malta, Irlanda și Cipru.
Prin urmare, ar fi de luat în calcul ori diminuarea simultană a impozitelor ce figurează în sarcina angajatului, ori o aplicare uniformă a unor deduceri (personale și pentru persoanele aflate în întreținere) semnificativ mai mari. Ideea de protecție socială care să stimuleze munca ar fi ca statul să nu ia din banii celor cu obligații familiale în loc să le dea după ce i-a taxat exagerat și aproape uniform.
O mențiune aparte se cuvine pentru finanțarea sistemului de asigurări sociale. Respectiv a plății pensiilor din taxele aplicate pe salarii, atât pe partea angajatului cât și pe partea angajatorului.
Simplificat, reducerea de cinci puncte procentuale a taxelor la angajator ar însemna o diminuare de la 26,8% din salarii la 21,8% din salarii pentru anul 2014.
(Citiți și: ”Costul forței de muncă în țările UE – comparații utile pentru o Românie (din nou) originală”)
Din contribuția de 10,5% din salariul brut a angajatului, doar șase procente se duc la Bugetul asigurărilor sociale, în timp ce 4,5% se duc la alimentarea pensiilor obligatorii administrate privat. Dacă și cele 20,8% achitate de angajator se vor reduce la 15,8%, atunci gradul de acoperire al cheltuielilor bugetului de pensii, situat în prezent la circa 75% se va duce spre 60%.
Din moment ce acest buget este prevăzut a fi echilibrat prin lege, diferența va fi suportată obligatoriu de la bugetul de stat. Concret, va trebui găsită o altă sursă de finanțare din impozite și taxe de tipul impozitului pe venit, accizelor sau TVA pentru achitarea unei părți de 15% din valoarea fiecărei pensii achitate în România.
De aici și dilema în care ne găsim:
Pe de o parte, ar trebui să reducem taxarea forței de muncă pentru a creea noi locuri de muncă și a scoate o parte din cele existente din economia neagră. Ceea ce ar fi și în spiritul uzanțelor europene.
Pe de alta, pe această cale crește deficitul veniturilor aferente bugetului de pensii, care nu va putea fi acoperit decât prin alte taxe și impozite.
Urmărește-ne pe Google News
7 răspunsuri
Onest ar fi să vedem un tablou complet al remunerării muncii. Comparativ cu media UE, nu-i aşa?
1. Din valorea adăugată brută (VAB) creată într-un an în economie, ca rod al activităţii capitalului şi forţei de muncă, o parte revine forţei de muncă sub forma complexă a remunerării (conţine salariile ente, cotnribuţiile sociale plătite de angajat şi angajator, impozitul reţinut la sursă pe vneitul de salarii, costuri de recrutare şi formare profesională, etc). În UE28, „remunerarea salariaţilor” reprezintă 49.4% din PIB. În România, 33,2% din PIB. Despre o parte a acestei remunerări se plânge autorul în articol. Probabil că, dacă remunerarea salariaţilro ar fi mai generoasă, cotele de contribuţii sociale ar putea să scadă.
2. Partea de VAB pe care capitalul şi-o rezervă în România este de55,1% din PIB, conform Eurostat. In UE28 media acestui indicator este de 38,6% din PIB.
Este de o ipocrizie fără margini şi fără ruşine să deplângem costurile cu 1 euro de salariu net – ştiind că aceste costuri se raportează tot la indicatorul numit „remunerarea salariaţilor”, şi să nu privim spre cota nesimţită de remunerare a cpaitalului sub forma execedentului brut de exploatare. În fond, din contribuţiile sociale se plătesc pensiile şi procedurile medicale de care au nevoie copiii şi părinţii pensionari ai salariaţilor. Nu este timpul cumva să mai scadă un pic execedentul brut de explaotare, mai mare în România decât media UE? Am observa atunci că este posibilă reducerea cotelor de contribuţii sociale şi nişte deduceri personale mai serioase.
Să ne atingem de „vaca sacră” a remuenrării capitalului, oricum la cote prea mari la noi. Nu s epoate? Ba se poate, dar într-o schemă fiscală modificată şi adaptată libertăţilor pe care globalizarea le-a dăruit capitalului.
Da, problema e complexa.
Polonia si Slovacia au remunerarea salariatilor si mai mica.
„Cum se distribuie veniturile? Din PIB, adica tot ce se produce in economie intr-un an, putin peste o treime (37%) merge la forta de munca (salarii, indemnizatii si contributii in seama angajatorului), jumatate reprezinta excedentul brut de exploatare (51%) deci merge la patroni si ceea ce ramane, o pondere de 12% merge la stat (taxe pe productie si importuri minus subventii).”
vzei articol Cristian Socol ZF 18 noiembrie 2013
Datele corecte si la zi sunt la Eurostat.
http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/national_accounts/data/main_tables
Remunerarea salariatilor a reprezentat in 2013, in romania, 33,2% din PIB. In Polonia, 36,1% din PIB. In slovacia, 37,4% din PIB.
Domnul Socol a utilizat date pe care oficiul de statistica al UE nu le recunoaste. realitatea este mult mai jalnica decat in articolul dlui Socol.
procentul pib redus ce revine salariatilor este rezultatul unei economii slab concurentiale, paradoxal pentru cresterea acestui procent este necesara reducerea tva-ului si nu a taxarii muncii (nu implic ca nu ar fi mare impozitarea) daca exista concurenta, preturile se stabilizeaza si salariile cresc, in acelasi timp trebuie redusa masiv birocratia pt immuri multa lume nu intelege ca pt o firma mica angajarea unui contabil plata a n impozite de n ori pe an e o corvoada imensa si de multe ori cei care se gandesc sa inceapa o afacere renunta rapid dupa ce pun pe hartie planul real sau la scurt timp dupa pornire ( max 6 luni), deci cum sa nu plateasca prost putinii antrepronori care reusesc sa treaca peste acest hopuri?
Doar dupa ce aceste lucruri sunt rezolvate putem vb de reducerea taxelor pe munca, sa nu uitam ca romanul se descurca cu taxele pe munca luand banii in plic cu tva-ul si birocratia e mai greu insa, de fapt tinand cont de nivelul de dezv a ec romanesti nici nu ar trebui sa avem tva mai ales ca UE ne impune accize si deci consumul daunator este deja taxat.
o solutie ar fi impozitarea tuturor activelor pers fizice si juridice cu 2% pe an sa spunem si eliminarea in intregime a tva-ului eventual si o reducere a cotei unice la 15% sa nu aiba motive inv straini sa se ingrijoreze daca experimentul nu merge
iar daca experimentul merge si incasarea acestui impozit este de peste 90% e inevitabila scaderea impozitarii muncii de preferat la angajat pt ca acesta sa redirectioneze banii catre economia reala si nu la angajator cum propune actual psd-ul ceea ce ajuta in aceeasi masura si companiile de stat si cele care fac afaceri cu statul si cele paravan pe care se spala banii mafiotilor etc
„impozitarea tuturor activelor pers fizice si juridice cu 2% pe an” 🙂
ar fi senzational, cu alte cuvinte platesti chirie pe locuinta proprietate personala, pe masina, pe frigider
geniala idee!!
si mai geniala e ideea tva-ului sa dai statului ditamai coltu dintr-o paine sau dintr-un salam, asa e mai bine nu? adik daca n-ai dai da daca ai sa nu dai :))
Costul unui angajator vizavi de un angajat in Romania la ora actuala 2014 este de 80% fata de salarul net ! Romania are printre cele mai ridicate costuri salariale din lume !!!