Potrivit raportului pe anul 2014 privind tendințele de taxare în țările UE, decalajul dintre impozitele colectate de România și media UE 28 a fost de peste 11 puncte procentuale ( 28,3% din PIB față de 39,4% din PIB pentru UE 28, date definitive prelucrate pentru 2012. România se plasează astfel pe locul patru, la un nivel comparabil cu Bulgaria și Letonia (fiecare cu câte 27,9%).
În structură, prin comparație cu distribuția relativ echilibrată pe media UE 28, taxele aplicate la noi sunt puternic concentrate pe partea de taxe indirecte ( accize și TVA) și semnificativ mai mici pe zona de impozite directe ( pe venit, pe profit, pe avere etc.), în timp ce la contribuții sociale valorile sunt comparabile (de unde și un argument în favoarea neaplicării reducerii taxelor aferente).
(Citiți și: ”Repartizarea reducerii CAS – angajator/angajat – din perspectiva evoluțiilor europene”)
Dacă facem ajustarea structurii cu nivelul absolut al taxelor colectate, se poate observa că taxele indirecte colectate nu sunt, însă, prea ridicate ci ar mai fi nevoie de o creștere suplimentară de un procent și jumătate pentru a prinde din urmă media europeană. De reținut că datele prezentate de Eurostat se referă la rezultatul final efectiv pentru visteria statului, nu la nivelul de taxare impus prin lege și afectat de gradul (la noi, redus) de colectare.
Foarte interesant, dacă vrem să ne înscriem pe coordonate bugetare europene, ar trebui să creștem taxele directe colectate la un nivel mai mult decât dublu. Total contrar celor vehiculate mediatic și intrate pe post de clișeu în conștiința publică. Argumentul împotriva reacțiilor negative ar fi simplu: de unde nu-s ( venituri), nici Dumnezeu nu cere (cheltuieli).
(Citiți și: ”Dinspre Bismarck spre Bevridge: Reducerea CAS, efectul asupra pensiilor și comparația cu Europa”)
Afirmația rezonabilă că statul nu ia nimic să se afle în treabă ci redistribuie de la unii la alții, întâmpină două probleme. O problemă este că s-a perpetuat deja ideea că s-ar putea face cheltuieli sociale de nivel francez sau german cu venituri de tip americano-irlandez. A doua problemă este neîncrederea în capacitatea statului de a folosi eficient pe căi legale fondurile mai mari colectate.
În acest context, pentru edificare, să vedem ce coincidență interesantă conțin cifrele furnizate de studiul publicat pe site-ul Eurostat. Dacă se face trimitere la fondurile alocate pentru protecție socială ca procentaj în PIB, se poate observa: 1. Ar trebui să crească cu aproape 40% pentru a respecta uzanțele europene; 2.gradul real de acoperire al necesarului ”european” este de 72%, exact cât acoperă în prezent veniturile din CAS necesarul pentru plata pensiilor.
Din concluziile pe care autorii studiului le trag referitor la România, se poate observa și un paradox. Rata implicită de taxare în România comparativ cu media UE 28 este mai mare pe consum și mai mică pe muncă. Dacă am vrea să ne aliniem la media europeană ar trebui să reducem TVA și să creștem taxarea muncii.
De altfel, ar trebui, în aceeași idee de ”europenizare” a impozitării, să majorăm semnificativ mai multe taxe ( ca să ne iasă la final același procentaj de venituri în PIB din care să putem face și protecție socială, și sănătate și învățămînt și investiții etc. la valori comparabile – fie și doar ca pondere în PIB – cu cele din UE) , după cum urmează:
Deocamdată, însă, vrem să trăim și să beneficiem de servicii din partea statului ca și cum am fi în Franța sau Germania ( păstrând proporțiile de dezvoltare) dar să plătim doar 72% ( coincidență prin raportarea ponderii veniturilor în PIB prezentate la început) din factură. Adică unii 100%, prin nivelurile teoretic mari de impozitare, iar alții vreo 40% sau deloc, prin practicile de evaziune, evitare fiscală sau orice nu ne scoate bani din buzunare.
Este un reflex moștenit din vremea marilor raportări de succese în edificarea societății socialiste (acum, desigur, capitaliste) multilateral dezvoltate. Parafrazându-l pe academicianul N.N. Constantinescu într-o zicere referitoare la PIB, noi ne facem că plătim impozite și apoi ele se fac că vin, prin serviciile asigurate de stat, către noi. Rămâne de văzut ce politicieni se încumetă să explice de ce două paie nu ajung la trei măgari.
Urmărește-ne pe Google News
8 răspunsuri
În sfârșit, adevărul!
Poate că autorul nu se supără dacă ofer aici adresa la care poate fi citit studiul.
http://ec.europa.eu/taxation_customs/resources/documents/taxation/gen_info/economic_analysis/tax_structures/2014/report.pdf
Este absolut adevărată concluzia dumneavoastră, domnule Pană. Și este revoltător că exact cei cu cumportamentele evazioniste cele mai nerușinate sunt cei mai guralivi.
O singură mențiune aș face: chiar dacă taxarea muncii nu pare excesiv de mare la noi, dacă o raportăm la faptul că cheltuielile salariale totale reprezintă doar 34% din PIB, reiese că impozitarea muncii este dificil de suportat. căci, la salariile nete trebuie să aplicăm și taxa pe consum, ca să vedem că din munca salariată nu rămâne mare lucru la final.
Putin mai detaliat: la 1000 lei salariu brut, se plateste statului circa 250-300 lei total impozit( contributiile la sanatate si asigurari sociale NU SUNT contributii, ci impozite, deoarece nu se evalueaza pe fiecare persoana si perioada de timp). Deci din 1000 raman 750-700. Mai scadem un sfert care este TVA-ul, ca orice ai cumpara, un sfert asta este, si ce ramane? 600 din 1000, adica la un salariu de supravietuire, statul ia 40%! Daca esti unicul salariat si mai ai si o sotie si un singur copil, esti sub limita supravietuirii. Sa ne miram ca in 2060, gratie calauzirii luminoase a partidului(PCR-FSN-PDSR-PSD-USL-USD-ETC) Romania va avea o populatie cu 25% mai mica?
https://cursdeguvernare.ro/cine-si-cum-va-plati-pensiile-decreteilor-cum-pregateste-guvernul-tara-pentru-anul-in-care-35-la-suta-din-populatie-vor-fi-pensionari.html
Uhhh, si cand vedem la TV sau media atatea sfaturi de la oamenii nostri de afaceri, politicieni, slugi ale unor politicieni care ne arata ce nivel ridicat avem de fiscalitate.
De ani de zile ma chinui sa explic prietenilor ca in ROmania sunt conditii prielnice de afaceri. Problema o reprezinta anumite autoritati care sufoca comerciantii de buna credinta (controale, amenzi pt. cea mai mica greseala, etc.) si nu penalizeaza pe cei fara de lege/evazionisti care isi construiesc averi fara sa fie deranjati in niciun fel, nici chiar atunci cand au fost prinsi in flagrant delict. Sper ca directiva la care dna Macovei a avut o contributie majora (ref. confiscarea extinsa a averilor dobandite din infractiuni) sa fie implementata cat mai curand in Romania, inclusiv pe partea de aplicare….de fapt aici este problema majora ->aplicarea legii, si modul in care isi fac treaba autoritatile statului!
Raportul acesta trebuie coroborat cu un raport care sa indice nivelul de taxare la nivelul unui venit mediu pe economie. Pentru ca degeaba e loc si se doreste sa se creasca nivelul taxarii. Vom avea taxe europene, preturi europene si venituri romanesti.
Cresterea taxelor se poate face numai daca cetateanul are bunastarea necesara astfel incat aceste cresteri sa nu fie privite ca noi impovarari fiscale.
Nu m-ar deranja sa platesc taxe mai mari daca as vedea ca banii colectati sunt investiti cu cap si rezultatele sunt vizibile.
Este corecta ideea ca ar trebui modificata proportia dintre impozitarea muncii si impozitarea rezultatelor acesteia dar…daca nu se va umbla in jos la impozitarea muncii (in special a celei inalt calificate) si vom continua sa ne raportam steril la sisteme fiscale din economii consolidate o sa vedem in continuare cum pierdem forta de munca inalt calificata in favoarea altor tari si implicit principalii creatori de plusvaloare. Cred ca anumite domenii merita un regim fiscal modificat, pentru o perioada de 5-10 ani, in sectoarele economice sau sociale considerate strategice.
In alta ordine de idei, ar fi interesant de vazut si structura cheltuielior bugetare in tarile UE.
Puteți găsi date despre strucutura cheltuielilor bugetare la următoarea adresă:
http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/statistics/themes
multumim