Taxa pe activele băncilor anunțată de ministrul Orlando Teodorovici, nu este, în alte ţări din UE, o metodă de acoperire a deficitului bugetar, ci instrument de politică economică și de prevenire a riscurilor eventualelor crize.
Astfel este şi definită de Fondul Monetar Internațional:
„Contribuții de stabilitate financiară” (Financial Stability Contribution – FSC) pentru un eventual suport financiar guvernamental pentru sistemul financiar.
„Scopul FSC este de a asigura stabilitatea financiară și a reduce riscul unei eventuale crize”, spune un studiu KPMG.
Mai mult, măsurile similare întroduse în Austria, Franța, Germania, Marea Britanie, Suedia și chiar în Ungaria şi Polonia au survenit după lungi perioade de dezbatere publică și, în unele cazuri, au fost ameliorate după trecerea crizei.
Astfel, Franța, Germania și Suedia strâng banii de pe taxa pe activele bancare în fonduri cu care să întervină în cazul în care o bancă aflată în dificultate pune în pericol suistemul.
Marea Britanie folosește o taxă pe cifra de afaceri pentru a descuraja apetitul pentru risc al băncilor, de pildă prin atragerea de depozite la dobânzi prea mari.
În schimb, Ungaria – exemplul unic de introducere a taxei pe activele bancare pentru acoperirea deficitului bugetar, până la apariția taxei românești, avea și cea mai mare taxă: 0,53% din active, pe cale de a fi depășită în România (0,9%).
Alte exemple:
- Austria: taxează băncile în funcție de mărimea lor, cu 0,024 pâbă la 0,029% pentru active mai mari de 300 de milioane de euro. După introducerea în 2011, a fost redusă.
- Marea Britanie: Taxa pe cifra de afaceri a fost introdusă în 2011
- Islanda are de asemeni o taxă de 0,376% pe pasivele bancare care depășesc o anumită sumă
- Suedia: taxa de 0,036% pe activele bancare a fost introdusă după ce măsura a fost discutată inclusiv într-o sesiune specială a Grupului G20. Anual se strâng peste 250 de milioane de euro într-un fond de siguranţă pentru băncile în dificultate.
- Polonia: taxa este de 0,44% pe active și a fost impusă în 2016 in ciuda avertismentelor băncii centrale și ale agențiilor de rating.
În ciuda avantajului pe termen mediu de creștere a încasărilor la buget băncile vor transfera costurile către clienți și vor cere dobânzi și mai mari statului la împrumuturile pe care le cere.
Fondul Monetar Internațional plasează astfel de taxe în categoria „Contribuții de stabilitate financiară” (Financial Stability Contribution – FSC) și le definește ca o datorie fiscală pentru eventualul suport financiar guvernamental pentru sistemul financiar.
