Peste 46% din Contractele Individuale de Muncă (CIM) aveau salariul de bază la un nivel echivalent sau sub nivelul salariului minim, în ianuarie anul acesta (datele includ și contractele cu normă parțială), potrivit unui analize Syndex.
Distribuția salarială rămâne puternic distorsionată, iar creșterea salariilor bugetarilor a împins la șase puncte procentuale peste medie ponderea angajaților din privat remunerați la nivel minim (52%, față de media națională de 46%), în contextul în care economia reală nu a reușit să țină pasul majorărilor pentru restul grilei.
Ponderea salariilor minime a fost în ianuarie 2019 în scădere față de anul trecut (când reprezentau 50,4% din totalul CIM cu normă întreagă), dar este o reducere aparentă, atrag atenția autorii studiului.
Cel mai probabil, diminuarea este efectul salariului minim diferențiat, dovadă fiind extinderea ponderii categoriei care include salariile cu 200 de lei peste nivelul salariului minim (segmentul cuprins între 2.300 și 2.600 lei, în graficul de mai sus) a urcat de la 8,4% la 9,7%:
Strategia guvernamentală, în care creșterea este bazată pe salarii (wage-led growth) generează și probleme majore, pe care creșterile salariale induse prin politici guvernamentale nu le pot rezolva, avertizează studiul:
Creșterea inegalităților de venit
Dacă diferența dintre salariul mediu și salariul median (nivelul de la mijlocul distribuției salariale, sub și peste care se regăsesc 50% din salariați) este pozitivă și tinde să crească, înseamnă că veniturile mari tind să crească mai rapid decât cele mici și invers).
(Citiți și: ”Analiză Daniel David / Munca la români: de la mit la abordarea psihoculturală”)
În România, salariul mediu este mai mare decât salariul median din cauza numărului mare de angajați cu salarii la baza piramidei salariale, iar datele OECD indică o creștere continuă a diferenței (din cauza apropierii mai rapide a salariului minim de salariul median, decât de salariul mediu), ceea ce înseamnă că inegalitățile salariale își păstrează și ele trendul crescător:
Dinamica ocupării și salarizării în 2018
Ocuparea
- În 2018, numărul mediu al salariaților a depășit cinci milioane pentru prima oară după 2008.
- Cele mai recente date INS arată o creștere a ponderii salariaților în sectoarele neagricole până la 79% din populația ocupată, în 2017. Este o pondere în continuare sub nivelul pre-criză, însă semnificativ peste anii 2010-2013.
- Creșterea ocupării se observă nu doar în scăderea numărului șomerilor, ci și în scăderea semnificativă a numărului celor încadrați ca lucrători neremunerați (a căror ocupare este cel puțin parțial fictivă). Numărul lucrătorilor remunerați pe cont propriu a crescut cu peste un sfert din 2008 până în prezent. Numărul și ponderea rămân ridicate și par a fi devenit trăsături structurale ale pieței muncii de după criză.
Proasta calitate a locurilor de muncă noi
Deși au apărut mai multe noi locuri de muncă, acestea sunt în mare parte precare:
- Cel puțin o cincime din angajările făcute anual sunt cu contracte cu normă parțială și la fel de multe sunt angajările cu contracte pe durată determinată.
- La sfârșitul lui 2018, diferența dintre numărul contractelor și numărul salariaților era de 844 mii (15,3% din totalul contractelor), față de 751 mii (13,6%) la sfârșitul lui 2017 și 377 mii (7,6%) la începutul lui 2012.
Evoluții pe industrii:
- a scăzut cu 4,6% numărul de salariați din industria auto, care înregistrase anterior o creștere fulminantă, în special pe componente (parțial din cauza încetinirii industriei auto germane).
Deficitul de forță de muncă
- Gradul de „tensionare” a pieței muncii este la un nivel similar cu perioada 2007-2008, arată studiul.
- La nivel regional, deficitul de forță de muncă ieftină este chiar mai acut astăzi decât în 2007-2008 în regiunea de vest și posibil în nord-vest și centru.
- În toate celelalte regiuni, inclusiv în București-Ilfov, situația din punct de vedere al angajatorilor era sensibil mai proastă în urmă cu un deceniu, decât în 2018.
- Sectorial, potrivit datelor de sondaj, deficitul de forță de muncă din construcții a ajuns la începutul lui 2019 la un nivel similar cu perioada de vârf anterioară crizei.
- Aproape 60% din locurile de muncă vacante din România vizează ocupații elementare, lucrătorii din servicii, muncitorii calificați și operatorii industriali, în timp ce locurile vacante pentru specialiști nu constituie nici 20%, față de aproape 30% în 2013.
- La nivel sectorial, rata locurilor de muncă vacante este relativ mare în sectorul IT (1,7%), dar și în transport și depozitare sau activități de spectacole, culturale și recreative, pentru care lipsa calificărilor sau neajunsurile sistemului educațional existent nu pot fi explicații majore.
- Cele mai mari rate ale locurilor de muncă vacante se regăsesc în administrația publică și apărare, în sănătate și asistență socială și în sectorul „alte servicii”.
Studiul a fost realizat pentru cartel Alfa de Syndex România, membră a grupului Syndex, ai căror experți calificați (auditori, economiști, sociologi) lucrează de peste 40 de ani cu organizații sindicale importante din Europa (precum Confederația Europeană a Sindicatelor, CFDT în Franța sau Solidarnosc în Polonia etc.)
Urmărește-ne pe Google News
