Stocul de aur al României. Dimensiunea optimă, evoluția în timp, poziția în lume

România se situa la finele lunii mai 2014 pe locul 35 în lume din punct de vedere al rezervelor în aur cu 103,7 tone. Înaintea noastră se situa Coreea de Sud, cu 104,4 tone, și după noi figura Polonia, cu 102,9 tone aur. Ca pondere în rezervele externe totale, aurul reprezenta 9,1% din total, pondere apropiată de cea din Rusia (8,9%), Africa de Sud (10,5%), Elveția (11%) sau Marea Britanie (11,7%).

De remarcat că România se situează pe primul loc în rândul fostelor state socialiste ce au aderat la Uniunea Europeană. Ea devansează ușor Polonia, care are o pondere a rezervelor de aur în rezervele totale ale țării de peste două ori mai mică și se situează cu mult înaintea Bulgariei, Slovaciei, Cehiei și Ungariei.

Bulgaria are o pondere a aurului în total rezerve mai apropiată de a noastră, dar deține o cantitate din acest metal prețios de două ori și jumătate mai mică, în timp ce Slovacia are cam o treime din cantitatea de aur a României la o rezervă valutară considerabil redusă, ceea ce explică ponderea însemnată a aurului în rezerve, similară cu cea din Germania, Italia sau Franța.

Acestea din urmă au asemenea ponderi ale aurului în rezervele totale deoarece utilizează ca monedă euro iar garantarea cu altă monedă mai puternică este în bună parte inoperantă. Situația este similară cu cea din SUA, țara emitentă a dolarului, cea mai utilizată valută în tranzacțiile internaționale.

Și explică de ce a patra mare putere economică a UE, Marea Britanie, are o pondere a aurului în rezerve optimizată la doar 11,7%.Optimizată, deoarece practica ne arată că până și un stat cu resurse considerabile precum Africa de Sud a ales să păstreze doar o cantitate de aur ce reprezintă doar ceva mai mult de zece procente din rezervele internaționale.

Concentrarea pe deținerile în alte valute forte, ele însele garantate masiv cu aur, explică de ce țări precum Cehia sau Ungaria au dețineri simbolice în aur, cu cantități extrem de reduse pentru o țară de asemenea dimensiune. Practic, Ungaria are o cantitate de aur și o pondere a acesteia în rezerve ( doar 0,3% !), fiecare de peste treizeci de ori mai mică decât România.

În acest context, țara noastră are o poziție echilibrată. Datele FMI pentru finele lunii martie consemnau rezerve oficiale de 47.444,37 milioane dolari, față de care cantitatea de 3,33 milioane uncii gestionată de BNR reprezenta 4.321,24 milioane dolari la cursul zilei.

La fel ca și banii pe care-i are în rezervă Banca Națională a României, din care sume de ordinul a zecilor de miliarde de lei sunt trimiși în străinătate sau plasați în împrumuturi pentru alte guverne sau agenții guvernamentale, o parte din aurul românesc este păstrat în siguranță în străinătate, astfel încât nu toată cantitatea poate fi regăsită în subsolul BNR.

De-a lungul timpului, evoluția cantității de aur deținută de România a fost sinuoasă. După o creștere semnificativă înainte de primul război mondial, transferul tezaurului în Rusia s-a soldat cu o reducere abruptă la doar 2 tone în 1920. Cu toate acestea, prin politica dusă într-o perioadă în care etalonul-aur era în vigoare, banca centrală a reușit să urce până pe locul 12 în lume în 1940, cu 139,88 tone.

După război, primele date făcute disponibile cu ocazia aderării la FMI în 1973 (când convertibilitatea la nivelul istoric de 35 dolari pe uncie fusese deja suspendată) arătau o înjumătățire a cantității de aur deținute înainte de intrarea în cel de-al doilea război mondial. Acumulările ulterioare au dus la atingerea unui maxim de 119 tone în 1985, după care rezerva în aur a fost utilizată parțial pentru stingerea datoriei externe.

Circa 20 de tone de aur au fost răscumpărate spre sfârșitul lui 1989. După schimbarea de regim, BNR a achziționat aur până ce a depășit pragul de 100 de tone și a stabilizat cantitatea deținută după anul 2000 la circa 104 tone, cantitate considerată optimă pentru dimensiunea economiei și raportul cu rezervele externe totale care să asigure stabilitatea acesteia.