Speranța de viață pe care o auzim prezentată oficial este valabilă pentru cei născuți în anul la care face referire statistica oficială.
Pentru cei care s-au născut mai demult, speranța de viață este mult diferită și nu neapărat în creștere de la un an la altul. Iată cum se prezintă, conform datelor Națiunilor Unite, evoluția în timp a anilor de viață la care se poate spera în România:
Speranța de viață, pur și simplu
Se poate observa o scădere a speranței de viață pentru persoanele de sex masculin în intervalul 1980 – 2000 (barele portocalii) și, concomitent, o temperare vizibilă a trendului de creștere pentru persoanele de sex feminin (barele albastre). Desigur, împreună cu o majorare a decalajului de gen, care va impacta șansele de atingere a vârstei de pensionare.
De reținut, este vorba despre persoane situate în prezent la apogeul capacității de muncă, aproximativ în intervalul 20 – 40 de ani, cei care susțin cu precădere sistemul de asigurări sociale și pensionarii aflați în plată. Ceea ce va conduce în deceniile următoare la o problemă, dincolo de faptul că mulți dintre tinerii în căutare de lucru au părăsit țara.
Astfel, reamintim că șansele unor persoane intrate în câmpul muncii sunt apreciate, conform tabelelor statistice utilizate pentru asigurările de viață la circa 80%. Dincolo de faptul că un angajat din cinci nu va mai apuca vârsta de pensionare de 65 de ani, susținerea bugetului de profil se va diminua în raport cu generațiile anterioare.
În context, se poate remarca și inechitatea de gen, din perspectiva șanselor și a duratei de aflare în plată. Deși ar părea ciudat unora, bărbații ar trebui să iasă la pensie mai devreme, nu femeile, cel mult s-ar putea merge pe egalitate din motive social-politice dar în niciun caz nu este corect ca acestea din urmă să iasă la pensie mai devreme.
Pentru cei care s-au inflamat deja citind paragraful anterior, prezentăm exact datele rezultate dintr-un studiu întreprins de Institutul Național de Statistică.
Studiul datează din octombrie 2013 care ar fi trebuit să pună pe gânduri factorii de decizie, atât în ce privește posibilitatea (și oportunitatea) creșterii vârstei de pensionare, precum și a modului în care ar trebui (eventual, cândva) făcută.
Dacă pentru anul 1956 se poate decela o diferență favorabilă pentru femei față de bărbați cu 3,5 ani, în 2011 s-a ajuns deja la 7,4 ani.
Mai mult, ecartul maxim, de aproape opt ani, se vede în perioada 1996 – 1998.
Cum s-ar spune pentru cei care au în prezent 22 – 25 ani și care nu prea au de unde să afle acest mic „amănunt” referitor la speranța lor diferită de viață.
Dar, cum s-ar spune în reclamele TV la ore de audiență mai scăzută, cu produse promovate pe timpi largi de antenă, „asta nu e tot”.
Speranța de viață sănătoasă merge în sens invers cu Speranța de viață
Din urmă vine o altă statistică Eurostat, preluată de INS în același studiu, cu variația între anul aderării noastre și 2014 ( o să revenim când vom avea datele pentru 2021 dar nu e grabă până ajung actualii nou-născuți cu speranța de viață de 75,2 ani să lucreze).
Iar aici, fără a fi noi singurii cu probleme, se conturează o problemă și mai mare: scăderea puternică a speranței de viață sănătoasă.
Aici avem un soi de egalitate de gen aplicată în sens negativ. Mai precis o „foarfecă” între majorarea normală odată cu dezvoltarea țării, a speranței de viață, și o îngrijorătoare scădere a speranței de viață sănătoasă. Care va majora considerabil pe termen lung numărul persoanelor bolnave și înainte și după vârsta de pensionare.
(Citiți și: Cancerul din PIB: 3% doar din ”cohorta de pacienți” a unui singur an. Cifrele șocante ale oncologiei în România)
Consecințele pentru presiunea care va fi pusă suplimentar pe sistemul de sănătate, dar și pe cel de asigurări sociale, inclusiv prin creșterea importantă numărului de persoane pensionate anticipat, sunt ușor de intuit. Motiv pentru care ar trebui luate măsuri din timp, deoarece efectele nu se vor vedea decât peste mulți ani și atunci vor fi greu de reversat.
Lăsăm specialiștii în materie să vină cu soluții fezabile dar, preferabil, cât mai rapide. O singură remarcă se impune, însă, dacă privim cu atenție situația țărilor din regiune la care ne raportăm de obicei, unde doar Bulgaria stă mai rău ca noi. Statele din Europa Centrală din fostul bloc estic figurează pe plus la ambii indicatori și sunt relativ bine plasate în topul european.
Ungaria a reușit să crească mai repede speranța de viață sănătoasă decât speranța de viață iar Cehia cam la fel, doar Polonia a rămas puțin mai în urmă cu sănătatea pe final de viață dar a progresat, ceea ce nu este cazul nostru. Astfel, în condiții de concurență pe Piața Unică și în tentativa de adoptare a monedei unice vom avea, discret dar cu impact, un handicap major.
Urmărește-ne pe Google News
