luni

23 mai, 2022

Soluțiile pe termen scurt ale României pentru a deveni independentă energetic de Rusia

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

9 martie, 2022

Pentru a deveni independentă energetic față de Rusia, România ar trebui să acopere importuri anuale de circa 4 milioane tone de petrol rusesc și de gaze naturale de circa 2,8 milioane de tone (echivalent petrol – tep). Ar mai fi nevoie și determinare politică pentru susținerea investițiilor. Care determinare a lipsit în cazul gazelor din Marea Neagră și a magistralelor de transport.

Aceste soluții funcționează, însă pe termen scurt și mediu, căci pe termen lung România trebuie să-și îmbunătățească tehnologiile și sursele de producere a energiei.

România și-a importat aproape jumătate din resursele de energie primară, anul trecut, și proporția este similară cu cea dintr-un an normal ca 2019 (43,5% față de 43,3%). Diferențele dintre cei doi ani sunt mari la importul de petrol și de gaze. Cel dintâi a scăzut, iar cel din urmă a crescut.


România ar trebui să găsească alte surse decât Rusia pentru circa 16% din importurile sale totale de petrol și pentru tot volumul de gaze importat, de 28% din necesarul din 2021, potrivit datelor Institutului național de Statistică (INS) și ale companiilor petroliere.

(Citiți și:Cum a ratat România șansele unei poziții mai bune în confruntarea cu tendința globală a scumpirii energiei”)

Importurile de petrol au fost de circa 6,8 milioane de tone în 2021 (aproape 69% din total), din care circa jumătate din Rusia, și de peste 8,6 milioane de tone în 2019 (peste 72%), din care mai mult de jumătate din Kazahstan. 

Distorsiunile statistice provocate de pandemie sunt mari la ambele, așa că este preferabil ă referința principală a anului „normal” 2019. Mai ales că rafinăria cea mai mare rafinărie a României, Petromidia, care prelucrează țiței din Kazahstan,  a lucrat la capacitate redusă în 2021, din cauza exploziei din vară.

Petrol – creșterea importurilor din varianta Kazahstan

S-a importat petrol din Rusia în România, pentru rafinăria Petrotel din Ploiești a Grupului Lukoil, pentru o capacitate de maximă de prelucrare de 2,4 milioane de tone anual și parțial pentru rafinăria Petrobrazi  a OMV Petrom, care are o capacitate de 4,5 milioane de tone, din care 3,1 milioane de tone a fost acoperită de producția internă a Petrom, în 2021.


Deficitul de import de petrol rusesc de acoperit ar fi de peste 3,9 milioane de tone de petrol, pentru că producția internă scade vertiginos.

Cum contractarea de petrol din surse arabe a devenit și mai dificilă după ce SUA și Marea Britanie au impus embargo pe petrolul rusesc, petrolul kazah devine favorit. Numai că există anumite probleme de transport.

Cea mai bună rută este cea conductei Caspian Pipeline Consortium (CPC), care pleacă de la Tengiz, de pe coasta de nord –est a Mării Caspice și ajunge la Novorosiisk pe coasta estică a Mării Negre, de unde petrolierele ml-ar aduce la Constanța, sau la Midia (în anumite condiții).

Pe această conductă oricum deja majoritatea petrolului este kazah, dar Novorosiisk este însă în Rusia. Nu ar trebui să fie o problemă, iar Kazahstanul are destul petrol – susțin surse din piață. CPC are un acționariat diversificat, cu 19% din acțiuni deținute de KazMunaiGas și 15% de o filială a Chevron. 2% sunt ale ENI. Mai este și Lukoil acolo.

Alternativa este o rută mai complicată, cu transfer naval pe Marea Caspică și apoi pe oleoduct până la portul Supsa din Georgia.

Gaze: cu organizare și grabă, la finele lui 2022 am putea primi primii metri cubi din Marea Neagră

România a importat anul trecut gaze naturale (rusești, oricare ar fi negustorul) de 2,82 milioane tone echivalent petrol în 2021, adică 28,1% din consum.

În acest an am fi putut avea primii metri cubi de gaze din mare zăcământ Neptun Deep din Marea Neagră, cu rezerve de circa 100 de miliarde de metri cubi, dacă erorile politice (intenționate sau nu) nu ar fi fost transformate într-o lege descurajatoare a exploatărilor offshore care a pus pe pauză investițiile.

Strategia OMV Petrom (SNP), primele volume de gaze naturale din Neptun Deep ar fi pompate în 2026, dacă decizia de investițiia ar fi luată în acest an.

În acest an ar putea veni gaze din proiectul Black Sea Oil and Gas (BSOG), în zona de apă mică, ar fi trebuit să livreze primele volume în trimestrul al doilea. Deși mult mai mic, potențialul ar fi de circa un miliard de metri cubi anual, adică 10% din consumul României și în total ceva mai mult de 10 miliarde de metri cubi.

Gaze naturale lichefiate din SUA, prin conducta cu scandal dintre Grecia și Bulgaria

Pe de altă parte, România, prin Transgaz (TGN), operatorul sistemului național de gaze și de stransport magistral,  nu au reușit să intre în acționariatul omologului său grec, atunci când a fost posibil. Ar fi avut alt cuvânt de spus în neînțelegerile cu Bulgartransgaz.

(Citiți și: Mircea Coșea / Ritmul trecerii la „verde”: câștigătorii, morții și răniții”)

Acum nici România și nici Transgaz nu reușesc să convingă Bulgaria și pe Bulgartransgaz să finalizeze interconectorul dintre rețeaua greacă și cea bulgară, care ar putea să aducă gaze de la terminalul de gaze lichefiate de la Alexandroupolis.

Premierul Nicolae Ciucă a promis, luni, că gazele naturale lichefiate americane descărcate și decomprimate la Alexandoupolis vor ajunge în România până la sfârșitul anului, după finalizare interconectorului în cauză. Acesta este de fapt un gazoduct de vreo 120 de kilometri.

Electricitatea – între sabotajul lipsei de investiții și CE Oltenia

De gazele de import depinde circa 17% din producția de electricitate a României. Alte 20% depind de capacitățile de cărbune, adică mai ales de Complexul Energetic Oltenia, de a cărui soartă depinde sistemul energetic românesc.

(Citiți și:România a importat net cu 45% mai multă electricitate în 2021 față de 2019. Și nu pentru creșterea economiei”)

Operatorul sistemului energetic național (inclusiv de transport magistral) Transelectrica (TEL) a dezvăluit că România nici nu ar mai avea pe unde să importe energie, dacă nu ar funcționa CE Oltenia (acum în insolvență de facto).

Pentru că nu există suficientă capacitate pe interconectările transfrontaliere.

Și nici suficiente capacități de producție.

Fără noi grupuri energetice, capacitatea de producție lipsă în SEN ar putea fi de 1.799 MW în 2022, adică la „limita capacității de import” a rețelei naționale de transport, potrivit unui document al Transelectrica (TEL).

Nici rețeaua internă nu este suficient de dezvoltată. Astfel că nu mai poate fi preluat niciun kilowatoră produs în plus în Dobrogea, patria energiei regenerabile.

România are un potențial uriaș de energie eoliană și pe plaforma continentală. Dar investițiile sunt amânate dacă nu este sigur când va putea fi preluată producția și, din nou, când va fi o lege în domeniu.

Îți mulțumim că citești cursdeguvernare.
Abonează-te la newsletter aici.

***

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

citește și

lasă un comentariu

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.

toate comentariile

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.

articole categorie

Citește și:

Andrew Kenningham (foto), economist-şef pentru Europa la Capital Economics, explică într-un interviu pentru CursdeGuvernare cum va reseta războiul obiectivele şi strategiile de dezvoltare pe care UE le bătuse...

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: