În contextul extern tot mai complicat al relaţiilor transatlantice, cu războiul comercial declanşat de introducerea unor tarife la importurile în SUA şi cu cerinţele tot mai ferme de a creşte contribuţia statelor europene la finanţarea armatelor în cadrul NATO, am considerat utilă o trecere în revistă a relaţiilor comerciale dintre UE şi Rusia, actor principal atât în economia internaţională, cât şi în raportul de forţe militar pe plan mondial.
Locul patru la export şi locul trei la importurile europene
Anul trecut, potrivit Eurostat, Rusia s-a situat pe locul patru la export între partenerii comerciali ai UE, cu o pondere de 4,6%, în urma SUA (20%), China (11%) şi Elveţiei (8%) şi puţin înaintea Turciei (4,5%). La import a figurat pe locul trei cu un procentaj de 8%, după China (20%) şi SUA (14%) dar înaintea Elveţiei (6%) şi Norvegiei (4%).
Grafic 1: Rusia ca partener comercial al UE:
UE a înregistrat în mod sistematic un deficit comercial semnificativ în relaţie cu Rusia, datele pentru perioada 2008 – 2017 fiind edificatoare în acest sens (vezi graficul).
În intervalul amintit, schimburile au ajuns la cel mai scăzut nivel în 2009 dar şi-au revenit rapid până în 2012, după care a urmat un declin până în 2016, când importurile din Rusia au scăzut chiar sub cele din 2009.
Deoarece importurile din Rusia au scăzut mai repede decât exporturile, deficitul comercial cronic s-a înjumătăţit între anii 2011 şi 2016 (de la 93 miliarde de euro la 47 miliarde de euro) pentru a creşte din nou anul trecut la 59 miliarde de euro.
Grafic 2: Evoluţia deficitului cronic din comertul UE – Rusia:
În structură, cele mai importante produse livrate către Rusia au fost maşini şi echipamente, produse chimice şi medicamente şi alte produse manufacturate, în timp ce importurile s-au concentrat pe resursele energetice ( petrol, carburanţi, cărbune şi gaze naturale).
Concentrarea este mai puternică la import (primele 20 de produse grupează 74% din valoare) în timp ce diversitatea este mult mai mare la exporturile către Rusia ( aceleaşi 20 de produse mai cumulează doar 32%).
Raporturile sectoriale de acoperire a importurilor prin exporturi sunt fie extrem de reduse ( practic zero la petrol, gaze naturale şi cărbune), fie extrem de ridicate (peste 300 la 1 la medicamente, 80 la 1 la produse medicinale sau pompe, compresoare etc., aproape 60 la 1 la subansamble auto, 40 la 1 la aparate de aer condiţionat şi 30 la 1 la parfumerie şi cosmetică).
Grafic 3: Cele mai importante grupe de produse tranzacţionate de UE cu Rusia:
Simplificat, în 2017, bunurile manufacturate au însumat marea majoritate a exporturilor UE către Rusia (aproape 90%, cu medicamentele în prim-plan, ceea ce spune multe despre dependenţa acestei ţări de exterior la nivelul sănătăţii publice), în timp ce mai mult de două treimi din importurile provenite din Rusia au constat în produse energetice ( cu petrolul pe primul loc).
Situaţia la nivelul statelor membre
Sunt patru state membre UE ale căror importuri din Rusia au depăşit pragul de zece miliarde de euro: Germania ( 29 miliarde de euro), Olanda (24 miliarde de euro), Polonia (13 miliarde de euro) şi Italia (12 miliarde de euro). Împreună, ele au cumulat puţin peste jumătate din importurile totale ale UE din Rusia.
Tabel 4. Importuri din Rusia state membre UE 2017:
Pe de altă parte, dacă ţinem cont de ponderea importurilor din Rusia în totalul intrărilor din ţările comunitare, sunt şapte ţări la care această pondere trece de 20%: Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia şi Finlanda, ceea ce arată să situaţia îşi are originea în fostul sistem economic CAER, dar şi în faptul că cinci dintre aceste ţări au făcut parte (integral sau parţial) ori din Imperiul ţarist ori din Uniunea Sovietică.
Tabel 5. Exporturi către Rusia state membre UE 2017:
Germania este ţara cu cele mai mari exporturi către Rusia, cu livrări de circa 25 de miliarde de euro sau aproximativ 30% din exporturile comunitare.
Dacă facem corelaţia cu importurile, se vede complementaritatea dintre cele două economii, germană şi rusă, prima fiind dependentă de energia venită de la est dar şi de piaţa de circa 150 de milioane de consumatori.
Cu toate acestea, contrar impresiei create de declaraţii politice recente, Rusia înseamnă mai puţin de cinci procente pentru Germania din exporturile extracomunitare şi doar puţin peste opt procente din importurile extracomunitare. Adică mai mult decât în cazul României, de pildă, unde aceleaşi procentaje sunt de 7,3% la export şi 13,6% la import.
De reţinut, pentru statele baltice, aceeaşi piaţă rusă este esenţială pentru exporturile lor, deoarece reprezintă 42% din livrările extracomunitare pentru Letonia, 36% pentru Lituania şi 26% pentru Estonia.
La importurile din surse extracomunitare , unde procentajele sunt similare, li se alătură, Bulgaria (aproape 35%), dar şi, într-o proporţie surprinzător de mare, Finlanda (46,4%).
De remarcat că doar şase state membre UE nu au avut anul trecut un sold negativ din schimburile cu Rusia, iar asta cu valori relativ reduse ( Letonia – 642 milioane euro, Slovenia – 545 milioane euro, Cehia – 445 milioane euro, Lituania – 208 milioane euro, Irlanda – 192 milioane euro şi Luxemburg – 139 milioane euro).
Tabel 6. Sold comercial cu Rusia state membre UE 2017:
Olanda a marcat cel mai important deficit, de circa 16 miliarde de euro. Adică aproape egal cu suma celor trei consemnate în urma ei de Polonia ( 6,8 miliarde de euro), Belgia (5,4 miliarde de euro) şi Finlanda (4,7 miliarde de euro).
Pentru referinţă, Germania a avut un minus de doar 2,7 miliarde euro, iar România unul pe jumătate din acesta, cam 1,4 miliarde de euro.
