După 24 de ore de la izbucnirea rebeliunii armate din Rusia, Evgheni Prigojin a ordonat brusc abandonarea marșului spre Moscova, când prima coloană s-ar fi aflat la numai 120 de kilometri de capitală, declarând că nu dorește vărsarea de sânge rusesc.
Filmul, pe scurt, al opririi rebeliunii
Conform înțelegerii încheiate prin intermediul președintelui Alexandr Lukaşenko, Evgheni Prigojin a plecat imediat spre Belarus, unde va trăi în exil, iar mercenarii Wagner au rupt rândurile, unii dintre ei urmând să se înroleze în armata rusă (conform ordinului dat de Putin pe 10 iulie), adică sub comanda celor doi oameni pe care au dorit să-i înlocuiască atunci când au declanșat răzmerița: ministrul Apărării, Serghei Şoigu, şi generalul Valery Gerasimov, șeful Statului Major.
„Bucătarul lui Putin” și mercenarii săi au părăsit orașul Rostov pe Don imediat, în ovațiile locuitorilor.
Conform pactului dintre președintele Vladimir Putin și Evgheni Prigojin, dosarul penal anunțat sâmbătă de FSB și având ca obiect organizarea unei rebeliuni armate, va fi abandonat, mercenarii și șeful lor fiind absolviți de orice răspundere.
În Rusia sunt menținute în continuare restricțiile de pe autostrada M4, cea care face legătura între Rostov pe Don și Moscova, iar în capitală ziua de luni rămâne liberă în continuare, așa cum a anunțat primarul, în timpul rebeliunii.
La finalul bizarului eveniment, cel mai grav de la tentativa de lovitură de stat din 1991, cel puțin, analiștii sunt încă derutați și au puține explicații privind rebeliunea de 24 de ore și încheierea acesteia.
O mișcare reală sau o piesă pusă la cale de cei doi protagoniști principali?
Majoritatea analiștilor nu se îndoiesc de realitatea acțiunilor Wagner, iar acest lucru este confirmat de informațiile mai multor servicii secrete.
Agențiile de spionaj americane au detectat indicii că Evgheni Prigojin pregătește o revoltă împotriva liderului militar al țării la mijlocul lunii iunie. Ele au informat Casa Albă, Pentagonul și Capitol Hill (Gang of Eight – cei opt congresmeni care au dreptul la astfel de informații clasificate) despre potențiala revoltă, cu o zi înainte ca aceasta să se declanșeze, potrivit The New York Times și The Washington Post.
Primele indici că Prigojin intenționează să-și trimită trupele Wagner împotriva Ministerului rus al Apărării au fost obținute însă la mijlocul lunii iunie. Aceste prime informații au devenit solide și alarmante la mijlocul săptămânii, ceea ce a dus la o serie rapidă de briefing-uri. Rapoartele arată că Washingtonul a devenit tot mai preocupat de potențialul haos din Rusia, țară ce deține arme nucleare.
Serviciile de informații americane sunt convinse că președintele Rusiei, Vladimir Putin, a fost informat cu cel puțin o zi înainte că Prigojin pune la cale o revoltă.
Cu toate acestea, un înalt oficial american a declarat pentru ABC News că Putin a fost complet șocat de cât de repede au avansat forțele Wagner prin Rusia, amenințând să intre în Moscova.
Conform acelorași surse, lui Evgheni Prigojin i-ar fi fost promisă de către președintele Belarus, Alexandru Lukașenko, înlăturarea ministrului Șoigu.
(Citește și: „Cine e Prigojin și ce e Wagner. Prezența în lume a sângeroasei armate private a lui Putin„)
Variabilele care l-au forțat pe Putin să ajungă la o înțelegere cu rebelii
Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al președintelui Putin, a explicat că înțelegerea „a fost de dragul unui obiectiv superior – pentru a evita vărsarea de sânge, pentru a evita confruntarea internă, pentru a evita ciocnirile cu rezultate imprevizibile”.
Sună foarte nobil, cu excepția faptului că doar câteva ore mai devreme, Vladimir Putin ținuse o alocuțiune televizată descriind revolta lui Prigojin drept trădare care a lovit chiar inima statului rus. Părea că pregătește poporul rus pentru un război civil.
Iertarea lui Prigojin este și mai bizară având în vedere că în Rusia lui Putin chiar și adolescenții pot fi închiși pentru că au postat ceva critic la adresa „operațiunii militare speciale” și personalitățile liberale de opoziție precum Ilya Yashin și Vladimir Kara-Murza au primit pedepse de închisoare de 8,5 și, respectiv, 25 de ani, pentru criticile la adresa războiului postate pe rețelele sociale.
În timp ce armele acestora erau cuvintele, Prigojin și-a însoțit criticile cu tancuri și arme. Deci, care este adevăratul „obiectiv superior” pentru care Prigozhin a fost lăsat să scape?, se întreabă în The Atlantic Kathryn Stoner, director al Center on Democracy, Development, and the Rule of Law at Stanford University.
Toate resursele aflate la comanda aparentă a lui Putin – armata și forțele aeriene, Rosgvardiya (garda prezidențială) și FSB – depășesc mult capacitățile Wagner. Dar forțele lui Prigojin din Ucraina au fost în mod semnificativ mai eficiente decât armata oficială rusă și au fost considerate pe scară largă ca fiind cele care au obținut puținele victorii ale Moscovei în războiul din Ucraina, scrie The Atlantic Council.
Prigojin are în Rusia o poziție ce nu este egalată de ministrul Apărării, Shoigu, și de niciun alt comandant al armatei. El s-a bucurat, de asemenea, de reputația de a avea mai multă grijă de trupele sale, decât precocuparea pe care o are armata oficială față de proprii soldați.
Există rapoarte conform cărora brigada a 45-a aeropurtată și alte unități rusești au refuzat să-și părăsească cazarma pentru a opri înaintarea coloanelor de mercenari Wagner.
Pe scurt, Putin nu putea fi sigur că un ordin de reprimare a lui Wagner va fi îndeplinit cu succes. Kadîrov s-a oferit să oprească trupele lui Prigojin cu cecenii săi și una dintre forțele sale în Ucraina chiar s-a îndreptat spre Rostov-pe-Don înainte ca Prigojin să renunțe.
Aceasta 7ar fi fost însă o alegere cu două tăișuri pentru liderul de la Kremlin, întrucât Kadîrov este disprețuit de FSB și de Ministerul de Interne, care nu vor să asiste la consolidarea poziției acestuia în Rusia. Pe de altă parte, ar fi fost periculoasă și o eventuală reacție a populației, dacă președintele ar fi ordonat uciderea de către ceceni a celor considerați eroi ruși.
Acordul pune capăt existenței trupelor Wagner ca forță independentă; Putin, umilit și vulnerabilizat – ISW
Principalele observații ale Institutului pentru Studiul Războiului (ISW):
- Kremlinul a rămas într-o situație „profund instabilă”. Acordul Lukașenko este un „remediu pe termen scurt, nu o soluție pe termen lung, iar rebeliunea lui Prigojin a scos la iveală slăbiciuni grave ale Kremlinului și ale [Ministerului Apărării] rus”.
- Moscova s-a străduit să producă un răspuns rapid și eficient la mișcarea bruscă a trupelor Wagner.
- Acordul intermediat de Lukașenko va „elimina probabil grupul Wagner, în forma sa actuală, ca actor independent condus de Prigojin, în forma sa actuală.
- Rolul direct jucat de peședintele Lukașenko în obținerea acordului cu unul dintre oligarhii creați de el însuși este „umilitor pentru Putin”.
(Citește și: „Live / Evgheni Prigojin, acuzat de ”rebeliune armată”- Reacție Vladimir Putin; măsuri excepționale de securitate la Moscova și în câteva regiuni„)
What’s next?
- „Oricum ai da-o, țarul a primit o lovitură”, scrie Alex Kliment, expert rus la GZERO Media, care face parte din firma de consultanță pentru risc politic Eurasia Group. „Unul dintre oamenii săi și o figură destul de cunoscută în Rusia, a condus o „rebeliune armată” care a ajuns practic în capitală. Putin a fost în mod clar reticent să folosească forța pentru a înlătura amenințarea – poate că s-a temut să-l pe un ultranaționalist populist precum Prigojin într-un martir – și a trebuit să-l cheme pe Alexandru Lukașenko pentru a rezolva problema. Este greu de înțeles cum toate acestea îl lasă pe Putin să arate mai puternic, mai competent sau mai în siguranță decât era joi seara.”
- „Autoritatea lui Putin este diminuată, la fel ca și a lui Gorbaciov după ce Boris Elțin a învins lovitura de stat. Și asta este mai rău: în 1991, lovitura de stat a eșuat. Dar Prigojin pare să fi reușit ceva. (…)”, a declarat pentru Atlantic Council Daniel Fried, fost asistent al secretarului de stat adjunct al SUA pentru Europa.
- Mick Ryan (Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale), general-maior pensionat din armata australiană, a declarat pentru Insider că revolta lui Prigojin va avea „impact pe termen scurt, mediu și lung” asupra războiului din Ucraina, precum și asupra stabilității Rusiei în viitor. „Autoritatea lui Putin a fost contestată în mod deschis și nu a ieșit foarte bine”, a spus Ryan, sugerând că diminuarea încrederii în liderul rus ar putea reduce moralul trupelor ruse și poate fi folosit de ucraineni pentru a exploata slăbiciunile interne ce apar din cauza luptelor pentru putere de la Moscova. Deși următorii pași ai lui Putin rămân necunoscuți, Ryan crede că acesta va rămâne momentul începutului căderii lui Putin. Pe termen lung, cele întâmplate acum se vor dovedi a fi „o rană mortală”.
China și Coreea de Nord probabil „iau notițe”
Rebeliunea trupelor Wagner va avea implicații, probabil, chiar și în Asia Pacific, în opinia lui Leif-Eric Easley, profesor asociat de studii internaționale la Universitatea Ewha Womans din Seul.
Putin s-a apropiat de China după invadarea Ucrainei în februarie 2022 și a fost de acord cu o „nouă eră” de cooperare după ce președintele Xi Jinping a vizitat Moscova, în martie.
„Deși nu este capabilă să schimbe regimul, rebeliunea Wagner este un indicator dramatic al faptului că politicile lui Putin sunt nesustenabile”, spune Easley, citat de Al Jazeera. „Vor exista implicații pentru blocul Rusia-China-Coreea de Nord, iar oficialii de la Beijing și Phenian iau, fără îndoială, notițe pentru a evita repetarea (de către ei – n.red.) a greșelilor Moscovei”.
****
