De când a supraviețuit unei tentative de asasinat, fostul președinte al SUA Donald Trump și-a asigurat nominalizarea drept candidat la președinție al Partidului Republican. Între timp, ultimul sondaj arată că vicepreședintele Kamala Harris – favorita pentru a deveni candidatul democrat – este la egalitate cu Trump.
Pentru premierul britanic Keir Starmer, există o singură variantă, scrie Derrick Wyatt, profesor emerit la Universitatea Oxford: să rămână aproape de președintele SUA, oricine va fi acesta.
Dacă va fi Kamala Harris, îi va fi mai simplu. Dacă va fi Donald Trump, îi va fi mai dificil pentru că premierul britanic, spre deosebire de Trump, este un susținător fervent al Ucrainei, căreia i-a promis, recent, susținere „atâta timp cât este nevoie”.
Dar aliații lui Trump, cum ar fi Elbridge Colby, care este văzut un posibil consilier de securitate națională al președintelui, văd China ca principala amenințare la adresa securității SUA – nu Rusia – și văd Ucraina ca o zonă în care sunt deturnate resurse necesare pentru a înfrunta China și a apăra Taiwan.
Trump s-a lăudat anterior că ar putea pune capăt războiului din Ucraina în 24 de ore – marea îngrijorare este că ideea de pace a lui Trump ar putea însemna pur și simplu ca Rusia să păstreze zonele Ucrainei pe care le-a cucerit până în prezent.
Trump l-a numit recent pe senatorul din Ohio JD Vance drept partener de candidatură, care a declarat public că nu-i pasă cu adevărat ce se întâmplă cu Ucraina.
În mod similar, Richard Grenell – un posibil secretar de stat sub Trump – a susținut un acord de pace pentru Ucraina care ar permite „zone autonome”, adică Ucraina să își accepte pierderile și să meargă mai departe.
Având în vedere toate acestea, dacă Trump s-ar întoarce la Casa Albă, Regatul Unit și alți membri europeni ai NATO s-ar putea confrunta cu o alegere grea:
fie să accepte o înțelegere forțată în favoarea Rusiei, fie să-l sprijine pe Zelenski în respingerea unui astfel de acord și să îl ajute în continuare să reziste agresiunii Rusiei. În acest ultim scenariu, Trump ar putea chiar să descurajeze ”disidența”, retrăgând garanțiile de apărare ale SUA acordate acelor aliați care continuă să furnizeze arme Ucrainei.
Un astfel de scenariu ar diviza și slăbi NATO – până la punctul în care unii aliați și ar putea retrage la rândul lor sprijinul pentru Ucraina.
Întrebarea este: ar fi Regatul Unit una dintre aceste țări sau s-ar alătura unei coaliții de aliați europeni NATO care susțin Ucraina?
Pentru premierul Starmer, a-l sfida pe Trump ar duce probabil „relația specială” dintre Regatul Unit și SUA până la punctul de rupere.
Poate că există o șansă că acest lucru să nu se petreacă: dacă membrii europeni NATO ar începe să discute cu potențiali consilieri Trump – precum Colby și Grenell – despre un posibil acord care să le permită să continue furnizarea de arme Ucrainei.
În acest caz, Zelenski ar trebui să se bazeze exclusiv pe aliații europeni, împreună cu împrumuturile G7 susținute de veniturile din activele rusești înghețate, pentru a sprijini efortul de război al Ucrainei.
Dacă Trump va câștiga în noiembrie, consilierii săi vor spune probabil că războiul din Ucraina trebuie pur și simplu să se încheie pentru a împiedica atragerea SUA într-un conflict în cazul în care Rusia ar riposta împotriva membrilor NATO care aprovizionează Ucraina.
Știm că cel puțin Elbridge Colby acceptă că SUA are un interes strategic ca Ucraina să fie apărată – dar nu dacă asta înseamnă o confruntare directă cu Rusia.
Aceasta înseamnă că o parte din prețul pentru care Trump ar accepta ca membrii alianței europene să continue să aprovizioneze Ucraina ar putea fi un angajament de a nu permite utilizarea acestor arme asupra țintelor din interiorul Rusiei.
Deși poate, ca acum, ar putea exista excepții pentru ținte din Rusia aproape de granițele Ucrainei – permisiune care nu a atras SUA într-un conflict direct cu Rusia sub președintele Joe Biden, așa că nu ar trebui să se întâmple asta nici sub Trump.
Dar adevărul rămâne că, în fața amenințărilor lui Putin cu utilizarea de arme nucleare, aliații europeni s-ar simți în siguranță dacă aprovizionează Ucraina dacă Trump ar menține angajamentul SUA față de NATO.
Și asta ne aduce la o altă problemă:
Trump crede că țările europene ar trebui să facă mai mult pentru a se apăra, fiind celebră afirmația că ar încuraja Rusia să „facă orice dracu’ vrea” membrilor NATO care nu își plătesc cota echitabilă alianței.
Deci, cu Trump în funcție, angajamentele credibile de creștere a cheltuielilor de apărare ar trebui să facă parte din orice fel de înțelegere pentru a continua susținerea Ucrainei. Și în timp ce potențialii consilieri Trump ar putea fi receptivi la astfel de argumente în principiu, nu este clar dacă membrii NATO ar putea oferi în mod real această creștere de cheltuieli.
Elbridge Colby a spus clar că el crede că aliații europeni ar trebui să cheltuiască 3 până la 4% din PIB pentru apărare. Cu toate acestea, există puține perspective ca unii dintre cei mai importanți furnizori de hardware militar ai Ucrainei – precum Belgia, Franța, Germania, Țările de Jos și Regatul Unit – să cheltuiască fie și 3% din PIB pentru apărare în viitorul apropiat.
Acestea fiind spuse, cheltuielile pentru apărare ale membrilor europeni NATO au crescut deja, deci este posibil ca aliații să vină cu o formulă care i-ar convinge pe consilierii lui Trump că nu ar trebui să forțeze un acord de pace în Ucraina și că ar putea să lase sprijinul militar al Kiev pe seama aliaților europeni – cu anumite condiții atașate.
Acest scenariu nu ar fi unul tocmai pe placul lui Volodimir Zelenksi. Dar, cel puțin o înțelegere proastă cu Trump ar putea evita o înțelegere cu mult mai proastă cu Putin.
***
