Raport: Comisia Europeană a gestionat prost criza din 2008: greșelile în cazul României

Comisia Europeană a gestionat ”slab” și inconsistent programele de asistență financiară acordate statelor aflate în dificultate în timpul crizei din 2008, se arată într-un raport al Curții Europene de Conturi (ECA), instituție responsabilă de auditul finanțelor publice de la nivel european.

ECA a analizat asistența macrofinanciară de care au beneficiat Ungaria, Letonia, România, Irlanda și Portugalia.

Potrivit constatărilor Curții, Comisia nu era pregătită pentru o criză de o asemenea amploare, ceea ce explică în mare parte deficiențele semnificative inițiale de la nivelul proceselor sale de management.

O serie de neajunsuri identificate de Curte continuă să existe. Mesajul principal al raportului este acela că Comisia trebuie să își consolideze procedurile de gestionare a asistenței financiare.

Concluzia auditorilor europeni a fost că programele și-au atins obiectivele, în ciuda lipsei de experiență a Comisiei, deoarece acestea au dus la reducerea deficitelor și la implementarea unor reforme structurale.

Curtea a identificat mai multe exemple de țări care nu au fost tratate în același mod, deși se aflau în situații comparabile. Condițiile pentru acordarea asistenței au fost gestionate în mod diferit în cadrul fiecărui program.

”În cazul anumitor programe, condițiile erau în ansamblu mai puțin stricte, respectarea lor devenind astfel un exercițiu mai ușor. Atunci când au fost comparate țări cu deficiențe structurale similare, s-a constatat că reformele care au fost solicitate nu au fost întotdeauna proporționale cu problemele întâmpinate sau că acestea au urmat traiectorii complet diferite. Țintele de deficit ale unora dintre țări, dar nu ale tuturor, au devenit mai permisive decât ceea ce părea să fie justificat de situația economică”, se arată în raportul Comisiei.

Auditorii au constatat totodată neajunsuri cauzate de controalele deficitare, precum și deficiențe în monitorizarea respectării condițiilor impuse și a raportărilor din cadrul programelor de asistență.

Criza a afectat statele membre în două valuri. Într-o primă etapă, criza financiară s-a propagat prin intermediul canalelor de credit cu capital străin și de comerț exterior la o serie de state membre din afara zonei euro.

(Citiți și: ”Cum te refaci după criză: studiu de caz – Irlanda”)

Creșterea bruscă a ieșirilor de capital străin și scăderea exporturilor au scos la iveală dezechilibre externe semnificative în cazul anumitor țări, dintre care trei (Ungaria, Letonia și România) au solicitat asistență financiară din partea mecanismului UE de asistență pentru balanța de plăți, de la Fondul Monetar Internațional (FMI) și din alte surse.

Al doilea val al crizei a lovit state membre din zona euro. Deși uniunea monetară a asigurat inițial unele rezerve de
lichidități, agențiile de rating de credit au început să reducă în 2009 ratingurile suverane ale mai multor state membre. Ratele dobânzii practicate pe piața datoriilor suverane au crescut brusc în unele țări, dar au scăzut în altele.

(Citiți și: ”Contagiunea datoriilor suverane. Cum se plimbă „virusul” prin Europa dintr-o economie în alta”)

Ca urmare a contracției finanțării private și a escaladării costurilor îndatorării, guvernele Irlandei și Portugaliei, printre altele, au solicitat asistență financiară externă.

Valoarea pachetelor de ajutor financiar acordate României a fost de 25,4 miliarde de euro, dintre care 5 miliarde de la Comisia Europeană.

Auditorii europeni au constatat totodată cazuri în care Comisia nu a respectat deciziile Consiliului.

O vizită informală efectuată în România în august 2009 a pus în lumină incapacitatea statului membru de a îndeplini țintele inițiale de deficit. În consecință, Comisia și autoritățile române au convenit asupra unei relaxări substanțiale a țintelor. Această revizuire a fost semnalată într-o notă adresată Comitetului economic și financiar în luna august 2009. Totuși, nici decizia Consiliului și nici memorandumul de înțelegere nu au fost modificate în consecință. Țintele au fost actualizate în cele din urmă în memorandumul de înțelegere din februarie 2010. Baza legală, și anume decizia Consiliului, a fost actualizată și mai târziu, în martie 2010. Cu toate acestea, în noiembrie 2009, Comisia a amânat eliberarea unei tranșe de plată invocând motivul că bugetul României nu respecta ținta actualizată – apreciază auditorii europeni.

Documentele aferente programelor difereau, de asemenea, în ceea ce privește atenția acordată dimensiunii sociale.

De exemplu, în programul de asistență pentru Portugalia, creșterea impozitelor era concepută a fi progresivă, astfel încât grupurile cu veniturile cele mai mici să își păstreze nivelul de venit, iar salariile minime și pensiile foarte mici să nu fie afectate.

Această situație contrastează cu reducerea universală cu 25 % a salariilor funcționarilor publici prevăzută în programul de asistență pentru România, documentele legate de acesta nefăcând trimitere la modul în care o astfel de reducere va afecta treptele de salarizare mai scăzute, se arată în raportul Curții Europene de Conturi.

(Citiți și: ”Șeful Erste Bank: Măsurile de austeritate luate de Guvernul României au fost brutale, de neimaginat în Vest”)

De asemenea, instituția remarcă o serie de situații în care îndeplinirea condițiilor impuse de Comisie nu a produs efectele dorite.

Spre exemplu, România a respectat condiția de a adopta o lege-cadru a salarizării în sectorul public, însă grilele de remunerare, care constituiau unul dintre elementele-cheie ale acestei reforme, nu au fost aplicate din cauza insuficienței fondurilor bugetare.

Totodată, Irlanda și România au adoptat un nou cadru de responsabilitate fiscal-bugetară în cursul programelor. Cu toate acestea, în ambele cazuri, Comisia a raportat mai multe deficiențe în punerea în aplicare, dintre care cea mai importantă era lipsa de eficacitate a cadrului respectiv în ceea ce privește alinierea politicii fiscal-bugetare a guvernelor în cauză la țintele pe termen mediu.

(Citiți și: ”Europa – 3 ani de criză. Episodul II. Faza dobânzilor insuportabile. Austeritatea blochează reluarea creşterii”)

Odată cu declanșarea crizei financiare mondiale în 2008, piețele financiare naționale și sistemul bancar al României s-au văzut confruntate cu presiuni majore. Accesul la finanțare externă era limitat, ceea ce adus la explozia ratelor dobânzii. Încetinirea fluxurilor de capital a provocat o depreciere majoră a cursului de schimb, de peste 15%, antrenând deteriorarea calității activelor și o nouă degradare abilanțurilor contabile ale băncilor, se arată în raportul citat.

Banca Națională a României (BNR) a intervenit pentru a stabiliza leul. Ratingul de credit al României a fost retrogradat la un nivel nerecomandat pentru investiții, lucru care a provocat creșterea atât a primei de risc, cât și a costurilor îndatorării. Randamentele obligațiunilor suverane au sărit la 9%.

Pe fondul unei aversiuni față de risc din ce în ce mai puternice, al unor presiuni crescute exercitate asupra cursului de schimb și al accesului tot mai restrâns la piața de obligațiuni pentru împrumuturile publice, autoritățile din România au solicitat asistență financiară în luna martie 2009.