Creșterea economică de anul acesta se mai ține într-o balama și jumătate: consumul alimentat de creșteri de salarii și pensii în sistemul public și investiții, cele mai multe din bani europeni. În rest, cifrele INS recente nu dau motive de bucurie: creșterea economică pe primul semestru a fost de 0.7%. Guvernul a prognozat o creștere de peste 3% anul acesta. Stimulăm consumul în an electoral, deși oferta internă este depășită. Importăm și mergem în vacanțe în străinătate, ceea ce deteriorează balanța noastră comercială.
Consiliul Fiscal spune că, pe actuala traiectorie, deficitul depășește cert 7% din PIB, nu cumva să ajungă pe la 8%. Nu mi-e clar ce se termină înainte, banii sau alegerile. Mi-e că se termină toate în același timp. Dan Bucșa, economistul șef pentru Europa Centrală și de Est al Unicredit Londra a ținut neapărat să ne strice vacanța: politicienii care spun că la anul nu vor crește taxele vă mint.
Premierul este optimist că va negocia cu Comisia Europeană un calendar de reducere a deficitului de 7 ani și că la începutul lui 2025 vom avea timp să discutăm așezat despre un nou cadru fiscal pentru România. Este ceea ce ne-a spus la cea mai recentă întâlnire pe care a avut-o cu Concordia și are aș vrea să aibă dreptate. Tot rămân două probleme: Bruxelles-ul nu va accepta planul pe 7 ani fără să dăm un semnal puternic că întoarcem direcția deficitului. De creditori nici nu mai zic. Reducerea deficitului în 7 ani înseamnă o datorie publică care urcă spre 80-90%. Cu așa povară, creșterea va fi cel mult anemică și ca să nu fie anemică, următorul guvern va trebui să facă reforme spectaculoase în materie de administrație, guvernanță sau combaterea evaziunii. Nu știu cine are stomac pentru așa ceva, mi-e că ne trebuie un premier de pe Marte. Lipsa clarității încetinește economia., Companiile pun bani deoparte sau amână investiții, în așteptarea unor zile grele și a unor decizii fiscale care le pot afecta viabilitatea.
ONRC ne-a anunțat cu surle și trâmbițe că a lansat un nou portal care va permite înființarea unei firme în 24 de ore. Rezultatul? Nu mai putem înființa firme deloc. Drumul spre iad e pavat cu intenții bune și cu softuri făcute în grabă, fără suficientă testare. Nu asta era ideea digitalizării, o tot spunem și către ANAF. Digitalizarea trebuie să ne facă viața mai simplă și nouă și lor. Bănuiesc că vinovat, pe undeva, este și ecosistemul de achiziții publice din România, care funcționează deocamdată, spre liniștea tuturor participanților, nu spre obținerea unor rezultate decente la un preț rezonabil. Blestemul trecutului, ar zice unii.
Tarom și-a vândut valoroasele sloturi de pe Heathrow încercând să revină la profitabilitate. Conform datelor publice, aproape că a uitat ce înseamnă asta. Dacă nu rezolvă problema nepotismului, va fi degeaba. Multe dintre companiile de stat sunt în situații similare. Am observat că tot mai mulți politicieni se uită cu jind la companiile privatizate și la profiturile pe care le au. Pe unii îi apucă visele renaționalizării când dorm cu poza lui Ilie Verdeț sub pernă. Acele companii au profituri tocmai pentru că au fost privatizate și tot ce le trebuie să intre din nou pe pierdere este o nouă conducere de stat. Aveți grijă ce îi lăsați pe politicieni să își dorească.
Veștile mai bune vin de pe șantierele nației unde vedem un progres și s-ar putea să avem o rețea de drumuri decentă la finalul deceniului. Valea Oltului a fost redeschisă conform programului, deși închiderea ei aproape neanunțată a creat multe probleme. Sper să putem menține acest ritm susținut, dar nu știu cum o vom face dacă nu frânăm cheltuielile bugetare cu salariile, pensiile, bunurile și serviciile. Chiar și banii europeni au nevoie de co-finanțare și nevoia va fi imensă în 2025-2026.
Producția industrială a scăzut, dar nu este de mirare dacă ne uităm la evoluția industriei europene. În primăvara acestui an, apăruseră niște semnale îmbucurătoare, dar spuneam de, atunci să nu ne bucurăm înainte de vreme. Industria germană este în declin și nu-și regăsește calea spre creștere, ceea ce va ține pe loc și industria românească.
Cât ați fost la plajă, dacă nu ați deschis telefoanele, era cât pe ce să avem o criză financiară globală. S-a simțit și la BVB care a pierdut brusc vreo 5 miliarde din capitalizare. Poveste complicată, nu intrăm aici în detalii. Lucrurile s-au calmat, dar rămâne de văzut pentru câtă vreme. Este nervozitate mare în economia globală și alegerile americane vin cu suspans.
Ministrul agriculturii încheie zgomotos luna august anunțându-ne în prime-time că e gata OUG-ul care plafonează adaosul comercial la toate alimentele românești. Contează că ne vrem o economie de piață membră OCDE? Contează că Ungaria a dat de gard cu aceleași idei strâmbe? Nu contează.
Dacă sunteți încă în vacanță în aceste zile vă rog să profitați. Toamna nu se anunță relaxantă.
(Citiți și: ”Radu Burnete / Punțile noastre și puntea lui Letta”)
***
Urmărește-ne pe Google News
Un răspuns
Si ce e de facut? Atunci cand plasezi ceva probleme pune-te si locul celui care va trebui sa le rezolve. Cum echilibrezi balanta in turism, in agricultura cum poti sa-i face pe oameni sa nu mai ceara salarii, pensii, inlusiv speciale mai mari, superindexate. Cum puteai sti cum sa limitezi si apoi repari evoluția covid-ului cu urmari in economie in general. Cum poți limita împrumuturile, ca aici e buba, in aceste situații? Cum poti opri ca oamenii sa iasa in strada? Daca in bruschezi, e nasoale, daca le dai ce-ti cer, normal, e nasoale. Cum poti iesi din criza, cand mai toti sunt deja in criza economoca, chiar productie sa ai, si chiar stiind ca te bati cu chinezoii la export? Cum te poți tine de-o parte de război, cand esti in nato, in ue? Credeti ca ungaria o duce bine? Chiar o duce bine? Poate la împărțirea ucrainei si romaniei.
Vedeți, problemele asa sunt, dar sfaturi pentru rezolvare si rezolvare lor cum si mai ales cine o face?