Potrivit prognozei intermediare de vară a Comisiei Europene, România se va situa în coada țărilor non-euro care vor încerca revenirea PIB-ul trimestrial la nivelul din T1 2020. Alături de Ungaria și Croația, dar spre deosebire de Bulgaria, Polonia și Cehia, nu vom reuși acest lucru până la finele anului 2021.
Totodată, dacă se vor confirma evoluțiile economice anticipate de specialiștii CE, în pofida revenirii în V a economiei românești, ar urma să înregistrăm anul viitor cea mai scăzută performanță în raport cu referința antepandemie, chiar mai slabă decât Bulgaria și Croația, a căror revenire va fi mai mult sau mai puțin departe de dezideratul V-ului refacerii rapide a economiei ( strict tehnic, ar trebui luate pentru 2021 medii ponderate nu aritmetice ale performanțelor trimestriale, dar și acestea din urmă sunt relevante) .
Iată cum se prefigurează acum evoluțiile din fostele țări socialiste care au aderat la UE dar nu au adoptat încă moneda unică, cu observația foarte importantă că este vorba despre prognoza referitoare la creșterile de la un trimestru la altul, prezentate exact conform datelor publicate de CE dar cu baza 100 în T1 2020, adică unde avem deja date prelucrate.
Desigur, aceste valori nu compară direct țările între ele ci modalitatea în care vor merge cu recuperarea economică față de ce au reușit să consemneze ele însele la punctul de plecare în pandemie. Tocmai performanțele anterioare mai bune pot conduce, în acest context, la o dificultate mai mare de reeditare a acestor performanțe.
Totuși, chiar dacă cifrele CE diferă de estimările guvernamentale autohtone, care au văzut inițial la nivel de an și nu de trimestru (oare ce de nu putem să facem și noi prognoza trimestrială ?), un -1,9% revizuit mai spre spre -3%, oricum la jumătate din prognoza de -6% a CE, ar trebui să luăm aminte la o opinie avizată.
Care pleacă din același loc cu fondurile nerambursabile promise undeva spre 20 miliarde de euro sau cam 9% din PIB și de unde ne-a venit cerința de conformare la criteriul Maastricht de deficit bugetar (reamintim că de la -6,7% din PIB anul acesta tot va trebui să revenim spre -3% din PIB, noi zicem că da, CE zice că nu), odată ce va trece dezlegarea la cheltuieli suplimentare prilejuite STRICT de pandemie.
Una peste alta, ca și la fotbal, atunci când avem rețineri privind modalitatea de arbitraj, terenul sau condițiile meteo, ar trebui să luăm aminte că și celelalte echipe joacă în aceleași condiții iar rezultatul va fi unul relativ. Cine se mișcă mai bine în condițiile (dificile) date, va ieși cu un rezultat mai bun, cine nu, nu.
Cum se prezintă economiile mari
Pentru conformitate și speranță că vom beneficia de tracțiunea principalilor parteneri comerciali ( adică Germania, Italia și Franța), vă prezentăm și versiunea similară a evoluțiilor economice din principalele trei economii ale UE și Zonei Euro, provenită din anexa statistică de la pagina 38 din raportul CE. Surpriza e destul de mare iar adeverirea ei ne-ar fi foarte folositoare:
Desigur, din nou bazele de calcul sunt discutabile, cifrele au rol orientativ iar acumulările micilor rotunjiri după operații în lanț pot deveni supărătoare. Rămâne însă, cel puțin o orientare de ansamblu care aparent arată o revenire relativ bună în Occident, care diferă net de impresiile care provin din tabelele inițiale și din simplificarea revenirii economice la nivel de an.
Una peste alta, vă lăsăm să faceți observațiile la alții cum revin ei din pandemie și, printr-o miraculoasă coincidență, deși pleacă mai repede sau mai lent și apoi încetinesc sau se grăbesc, ne cam depășesc toți. Important ar fi să vedem dacă luăm în serios prognoza CE și ne mai abținem să dăm în plus dacă nu ne dă și PIB-ul cu plus, nici măcar până la finalul lui 2021.
