În zilele noastre, nu există nici un interviu cu Friedrich Merz (lider al CDU), Markus Söder (CDU, ministru-președinte în Bavaria) sau Sahra Wagenknecht (fost lider al stângii în Bundestag) în care aceștia să laude Danemarca sau Suedia pentru politica de azil.
Sunt țările scandinave un model de urmat pentru politica germană de migrație, se întreabă ZDF.
Obiectiv danez: „Zero solicitanți de azil”
În 2019, social-democrații din Danemarca au deturnat cu succes problema centrală a populiștilor de dreapta la alegerile parlamentare: migrația. Mette Frederiksen a devenit șef al guvernului. Scopul lor declarat: „zero solicitanți de azil”. Aceasta înseamnă acordarea de protecție temporară și încurajarea migranților să se întoarcă în țările lor, în loc să se integreze.
Astăzi, Danemarca ocupă locul 24 în rândul țărilor UE în lista solicitanților de azil: 2.355 de persoane au solicitat azil în Danemarca anul trecut. În Germania, cifra a fost de 329.035 de persoane- primul loc între țările UE.
O politică a beneficiilor reduse
Danemarca are în mod deliberat o atitudine distantă față de refugiați. Există lagăre în care trebuie să stea solicitanții de azil respinși, despre care Consiliul Europei spune că chiar și închisorile rusești sunt mai bune.
Beneficiile reduse acordate de guvern sunt, de asemenea, menite să facă țara neatractivă: solicitanții de azil primesc o alocație zilnică de echivalentă a 7,50 euro, iar dacă cererea de azil este respinsă, nu se acordă bani, ci doar hrană.
Din 2016, Danemarca a adoptat așa-numita „Lege privind bijuteriile”: solicitanții de azil pot fi lipsiți de obiecte de valoare care depășesc valoarea de 1.350 de euro pentru a-și finanța șederea.
Legi dure și retorică descurajatoare
Guvernul danez vrea să elimine până în 2030 ”punctele fierbinți” din punct de vedere social, cu strămutări forțate, posibile prin „Legea ghetoului”: în niciun district din țară ponderea „străinilor non-occidentali” nu trebuie să depășească 30% din populația zonei.
Toate aceste legi au provocat indignare, și totuși populația daneză le susține acum în majoritate. E drept, nu toate prevederile anti-migrație sunt aplicate- servesc mai mult ca un efect de descurajare simbolic, care este susținut și retoric de oficiali ai statului.
Suedia: Mai multă emigrație decât imigrație
În 2015, Suedia, ca și Germania, a fost una dintre principalele destinații pentru refugiați. În 2016 însă, țara și-a schimbat politicile. Anul trecut, au existat 12.644 de cereri de azil.
În urmă cu două săptămâni, ministrul migrației, Maria Malmer Stenergård, a anunțat că Suedia nu mai este o țară în care imigrează solicitanții de azil. În prima jumătate a anului, migranți care au părăsit țara au fost mai mulți decât cei care au imigrat.
Guvernul minoritar conservator, care este tolerat de populiștii de dreapta, Suedezii Democrați, și-a înăsprit politicile privind solicitanții de azil după modelul danez: cerințe mai mari pentru reunificarea familiei, prestații sociale reduse, controale mai intense la frontieră.
Politicile scandinave, un șablon pentru Germania?
Politicienii germani laudă Suedia pentru deportările în Siria și Afganistan. Cert este că Stockholm a deportat cinci delincvenți afgani în 2023. Deportările din Scandinavia nu sunt mai ușoare decât din Germania, țară care are problemele ei cu migranții.
Există două răspunsuri la întrebarea ce măsuri pot fi adoptate și de Germania: Danemarca are un statut special în UE, nu este legată de politica UE de azil și migrație. Germania este, deci ar fi necesare modificări ale legii la Berlin și Bruxelles. Acest lucru este complicat și plictisitor.
Dar, transmite ZDF, este nevoie mai întâi de o voință politică clară cu privire la atitudinea pe care Germania vrea să le arate refugiaților.
***
Urmărește-ne pe Google News
