Pandemia întârzie cu un an, până în 2027, tranziția României către grupul țărilor cu venituri medii mari, conform estimării realizate de Euler Hermes în cadrul analizei „Capcana veniturilor medii. Inegalitatea între țări după Covid-19”.
Anul trecut, arată analiza, pandemia a redus decalajul de prosperitate dintre țările bogate și cele emergente, în contextul în care țările cu o economie puternică au fost afectate la începutul crizei.
Cu toate acestea, pe termen mediu și lung, consecințele ei ar putea afecta într-o mai mare măsură piețele emergente, arată studiul.
Efectele pandemiei asupra veniturilor:
- A generat o creștere a inegalității veniturilor între țările bogate și cele sărace deoarece acestea din urmă au mai puține politici de atenuare a impactului crizei și, totodată, un acces limitat la vaccinuri.
- A accelerat tendințele structurale pe termen lung care nu vor fi favorabile multor economii emergente. În lumea post-Covid, avantajele comparative ale forței de muncă relativ ieftine – pe care s-a bazat în primul rând creșterea piețelor emergente și a celor globale – ar conta mai puțin. În acest context, calea către statutul de țară cu venit ridicat ar putea deveni mai lungă și mai dificilă pentru aceste țări.
(Citiți și: ”Capcana venitului mediu – pericolul pentru România și statele ECE: Singura soluție e setarea motorului de creștere pe inovare”)
Riscul „capcanei veniturilor medii”:
- Pe termen lung, pre-criză și post-criză, analiștii prognozează că până în 2029, Ungaria, România și Letonia vor avea o tranziție întârziată de câțiva ani, deși prezența lor în UE va preveni intrarea în capcana veniturilor medii, menționează autorii studiului.
- România a înregistrat o creștere constantă a venitului pe cap de locuitor până în 2019. Inițial, se prognoza că România va face tranziția către grupul țărilor cu venituri medii mari cel târziu în 2026, dar criza provocată de Covid-19 întârzie în acest moment prognoza cu încă un an.
- Turcia și Rusia ar putea atinge statutul de țări cu venituri mari, în mod oarecum surprinzător, mai devreme decât previziunile anterioare, datorită stimulentelor fiscale.
- Kazahstanul ar putea avea o tranziție întârziată deoarece previziunile de dinainte de criză sugerau că va atinge statutul de țară cu venituri mari în 2029.
- Seychelles și Panama – dezvoltarea lor pe termen lung poate fi împiedicată de impactul Covid-19 asupra turismului și de acordul istoric privind o rată minimă a impozitului pe profit. Aceste trei țări sunt cel mai expuse riscului de a fi împinse în capcana veniturilor medii de criza Covid-19.
- Analiza tendințelor de recuperare pe termen lung realizată de Euler Hermes a identificat 10 țări (Argentina, Bulgaria, Columbia, Croația, Grecia, Laos, Nigeria, Slovacia, Trinidad și Tobago, Uruguay) care se află sau care vor fi prinse în capcana veniturilor medii. Multe dintre acestea au fost, sunt și vor fi incluse în grupul țărilor cu venituri medii până în 2029.
- Grecia, Trinidad și Tobago au fost printre economiile care au trecut de la grupul cu venituri mari la cel cu venituri medii înainte de criza Covid-19.
Factorii cu impact semnificativ:
- Analiștii previzionează că populațiile din țările mai bogate vor fi în mare măsură imune în 2022 și se așteptă ca interacțiunea socială să revină la normal, la începutul anului viitor. Pentru țările emergente, această etapă este încă departe, Covid-19 continuând să împiedice dezvoltarea economică în următorii doi ani, mai arată studiul Euler Hermes.
- La acestea se adaugă creșterea rapidă a datoriei publice, care limitează sfera de acțiune, mai ales dacă ratele dobânzilor încep să crească în următorii ani. Acest lucru ar reprezenta, de asemenea, o povară disproporționată pentru țările mai sărace.
- Este posibil ca pandemia să fi accelerat tendințele structurale pe termen lung, care nu vor fi favorabile multor economii emergente.
- Chiar și înainte de Covid-19, disputele comerciale tot mai mari și protecționismul sporit au cauzat o încetinire a comerțului internațional. După Covid-19, comerțul ar putea fi afectat de trecerea către sustenabilitate, iar capacitatea logistică a lanțurilor de aprovizionare interconectate la nivel global este din ce în ce mai mult pusă sub semnul întrebării.
- Covid-19 a accelerat procesul de digitalizare. Big Data, inteligența artificială și automatizarea conectată vor schimba permanent modul de lucru. Avantajele comparative ale forței de muncă relativ ieftine – pe care s-a bazat în primul rând ascensiunea piețelor emergente și a clasei de mijloc globale în ultimele decenii – ar conta mai puțin în această lume nouă.
- O ultimă tendință pe termen lung care merită menționată este tranziția către o economie verde, sustenabilă. Decarbonizarea economiei globale va duce la un boom investițional – mai ales în țările mai bogate. În același timp, cererea consumatorilor din aceste țări va suferi o transformare structurală. Aceștia se vor orienta către produse sustenabile, către producătorii locali, economia circulară și economia partajată, generând un impact asupra modelelor economice ale multor piețe emergente, fie că sunt furnizori de materii prime sau producători de mărfuri.
Euler Hermes este liderul mondial în domeniul soluțiilor de asigurare a creditelor și un specialist recunoscut în domeniile acoperirii și asigurării creditelor. Societatea cu sediul social la Paris este prezentă în peste 50 de țări având peste 5800 de angajați. În 2020, tranzacții globale ale companiei Euler Hermes au reprezentat 824 miliarde de euro.
