vineri

20 mai, 2022

O problemă (prea mare): Dependența (prea mare) a României de capitalul extern (I)

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

7 decembrie, 2015

receptiePoziționarea capitalului autohton în raport cu capitalul străin este esențială în funcționarea unei economii naționale.

Nu întâmplător, România îndeplinește 13 din cele 14 criterii de stabilitate economică dar NU se încadrează la poziția investițională netă, unde figurează sub limita permisă (-35% din PIB), cu -57,2% din PIB.

Îți mulțumim că citești cursdeguvernare.
Abonează-te la newsletter aici.

Este consecința investițiilor din exterior masive făcute la noi și concretizate în prezența capitalului străin, dar fără o contrapondere semnificativă a investițiilor românești în străinătate.

(De altfel, titlurile albastre care străbat acest text configurează în detaliu situația acestui raport, precum și dezavantajele punctuale pentru creșterea economică).

Evoluția capitalului străin în economia României

Raportul dintre patrimoniul naţional şi venitul naţional net semnifică atât bogăţia naţiunii (patrimoniu), cât şi forţa economică a acesteia (VNN).

În urmă cu 100 de ani, valoarea patrimoniilor Franţei, Marii Britanii şi Germaniei era considerabilă (6-7 ani de VNN). Ea revine de-abia acum spre aceste valori, după căderea ce s-a produs ca urmare a distrugerilor provocate de cele două războaie mondiale.

(Citiți și: ”Cristian Grosu / Despre naționalismul economic la zi”)

De remarcat, acest raport se situa în urmă cu 50 de ani foarte aproape de nivelul înregistrat în prezent de România ( 290%, vezi prezentarea prim-viceguvernatorului BNR, Florin Georgescu susținută la decernarea diplomei „Virgil Madgearu” cu medalie de aur, 24 noiembrie 2015, disponibilă pe site-ul bnr.ro). Românie care bifa în anul intrării în UE, 2007, un nivel de 493%.

Dacă se corelează aceste date, strict din acest punctul de vedere al raportului dintre avuția națională și rezultatul anual al activității economice, România arată acum de parcă ar fi trecut printr-un război. Ceea ce ar trebui să dea serios de gândit factorilor de decizie.

***

CASETA

Capitalul este definit ca totalitatea participaţiilor persoanelor fizice şi statului la activele societăţilor comerciale, companiilor naţionale şi regiilor autonome

După structura de proprietate, capitalul se împarte în:

-capital aparţinând statului → autorităţilor publice (centrale şi locale) şi 

– capital privat

Capital privat este format, în funcţie de rezidenţa acţionarilor, din: capital autohton, capital străin

Nivelul capitalului s-a multiplicat de 3,8 ori din anul 2000, ajungând la 118 mld. euro (+87 mld. euro) în anul 2014

• Capitalul privat reprezintă componenta cea mai dinamică → a crescut de 7,3 ori, în timp ce capitalul public s-a majorat de numai 1,2 ori

Astfel ponderea capitalului privat în total capital a sporit cu cca. 40 p.p., ajungând la 83%, concomitent cu scăderea capitalului public (17%).

***

În perioada 2000 – 2015, nivelul capitalului străin a crescut cu circa 44 de miliarde de euro iar cel al capitalului autohton cu aproximativ 40 de miliarde de euro, ceea ce ar putea părea destul de echilibrat.

(Citiți și: ”O problemă a creșterii economice: Cât din Produsul Intern Brut devine Produs Național Brut. O comparație între țările UE”)

Cu toate acestea, dacă se face raportarea ca și număr de ori de creștere, dată fiind baza de plecare mai redusă a capitalului străin, acesta s-a majorat de 17 ori iar cel autohton de 5 ori.

Urmare a acestor evoluții, raportul ponderilor s-a schimbat de la 80% capital românesc / 20% capital străin la 52% capital românesc / 48% capital străin. Practic, raportul pe zona privată este 35% din total capital pe țară capital românesc și 48% din total capital pe țară capital străin.

(Citiți și: ”Investițiile străine – 4 pași înainte în producție, 3 pași înapoi în finanțare. Pe care va trebui să o facem tot mai mult din surse proprii”)

Adică , pe partea de capital privat avem doar 42% capital românesc și 58% capital străin.

Câteva date din prezentarea viceguvernatorului lui Florin Georgescu :

Randamentul măsoară totalul veniturilor anuale obţinute din capital, raportat la capitalul investit

  • În România, randamentul capitalului privat autohton a crescut continuu de la 11% în 2003 la 21% în 2013, factorul determinant fiind creşterea de la 52% la 60% a remunerării capitalului din VNN → expresie a concurenţei relativ slabe pe piaţa capitalului şi a forţei reduse de negociere a salariaţilor
  • În ţările dezvoltate bogate în capital, în care este mai echilibrat raportul capital-muncă în VNN, randamentul capitalului este mai mic (6%-Franţa, 8%-Marea Britanie, 10%-Germania.

Altfel spus, capitalul străin, care constituie majoritatea capitalului privat din România și determină media randamentului (presupunem că acesata e măcar la media pe țară, dacă nu cumva mai sus), obține la noi randamente duble sau triple față de cât poate scoate în marile economii occidentale. Ceea ce poate fi explicat, în principal, prin distribuția surplusului obținut, cu pondere relativ redusă a remunerării muncii.

Cât privește situația intrărilor de capital sub forma investițiilor străine directe (ISD), se poate observa, contrar opiniei generale a vânzării pe nimic a întreprinderilor țării, că majoritatea unităților economice cu capital străin au fost pornite de la zero (investiții greenfield).

Stocul de ISD la sfârşitul anului 2014 era de 60 mld. euro, din care:

  • 32,5 mld. euro (54%) → investiţii greenfield
  • 27,5 mld. euro (46%) → fuziuni şi achiziţii

Acumularea capitalului la nivelul firmelor autohtone a fost realizată prin reinvestirea anuală a profitului nedistribuit acţionarilor, iar în ceea ce priveşte antreprenorii nerezidenţi, acumularea capitalului se găseşte în volumul total al ISD

Pe lângă căile menţionate anterior, capitalul s-a format şi ca efect al unor tranzacţii ilegale, prin care fie a fost diminuat patrimoniul public, fie anumiţi cetăţeni au fost păgubiţi, ambele situaţii fiind sancţionate de lege

De reținut, o sursă importantă de creștere a stocului de ISD a fost păstrarea în țară a profitului obținut, de unde rezultă că intrările inițiale au fost semnificativ de capital străin au fost semnificativ mai mici decât suma care apare în prezent ca stoc.

(Citiți și: ”Cristian Grosu / Planul: Cum ar putea guvernul Ciloș să nu rateze un an pentru România”)

De asemeni, dacă se face trimitere la ultimul paragraf din fragmentul de prezentare de mai sus, rezultă că, indirect, o parte din remunerarea mai scăzută a muncii a fost cauzată de plățile ”confidențiale” necesare pentru derularea tranzacțiilor ilegale amintite.

***
(Nota redacției:
Analizele pe această temă Nu urmăresc o ”demonizare” a capitalului extern : ci subliniază necesitatea stringentă a unor politici economice care să stimuleze sectoarele în care se poate consolida capitalul autohton, precum și indispensabilul echilibru pe care-l oferă economiei naționale capitalul local. )



Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

citește și

lasă un comentariu

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.

toate comentariile

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.

articole categorie

Citește și:

Andrew Kenningham (foto), economist-şef pentru Europa la Capital Economics, explică într-un interviu pentru CursdeGuvernare cum va reseta războiul obiectivele şi strategiile de dezvoltare pe care UE le bătuse...

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: