Chestiunea

Viitorul forței de muncă: Durata de muncă așteptată în România – sub nivelul din anul 2000

Durata de muncă în România s-a redus cu doi ani și jumătate în perioada 2000 – 2018, potrivit datelor publicate de Eurostat. Mai mult, raportul… Mai mult

30.10.2019

La obiect

Câte ore muncesc profesorii din UE și din România: Noile măsuri din educație și compensațiile pentru profesori

Profesorii cu o vechime de cel puțin 30 de ani ar putea primi la pensionare șase salarii medii brute, adică aproape 30.000 de lei, conform… Mai mult

28.10.2019

La obiect

Industria în PIB – în statele UE. Problemele de la productivitate în România

În 2018, industria și-a menținut, la limită, prima poziție între sectoarele economice ale UE din punct de vedere al valorii adăugate brute (VAB). Cu 19,1%,… Mai mult

28.10.2019

Chestiunea

Serbia a semnat cu Rusia și a aderat la Uniunea Economică Euroasiatică

Premierul sârb Ana Brnabic a semnat acordul de aderare la Uniunea Economică Euroasiatică (EEU), împreună cu omologii săi din Rusia, Armenia, Belarus, Kazakhstan și Kyrgyzstan,… Mai mult

27.10.2019

Cronicile

Cristian Grosu / Planul: Cum ar putea guvernul Cioloș să nu rateze un an pentru România

de Cristian Grosu 3.12.2015

Cristian-Grosu-11Scăderi de taxe știe să ceară orice prost. De asemenea, orice prost se poate îmbăta cu ideea că numai taxele stăteau în calea dezvoltării afacerii lui și a României.

Dar există un mic set de cerereri/pretenții/așteptări pe care orice om echilibrat le poate articula de la guvernul Cioloș. De la un guvern care anunță oficial că Nu are de câștigat alegeri, că Nu-l interesează populismele și că-și permite asumarea unui plan dincolo de așteptările atât ale mituiților de la țară, cât și ale mituiților din mediul de business de la oraș.

Singura șansă ca guvernul de un an al lui Cioloș să Nu însemne o perioadă moartă pentru România este ca această echipă să pună pe hârtie și să-și asume un plan pe 10 ani, pe care să-l înceapă chiar de la data de 1 ianuarie 2016. Altfel, la finele mandatului acestui guvern, România se întoarce, sub aspectul dezvoltării, la situația de la sfârșitul crizei. Nu, nu-i o exagerare, și vom explica mai jos de ce.

Planul

Înainte de-a formula cum ar trebui, în opinia noastră, să arate un astfel de plan (simplu, foarte simplu – atât suntem de jos), să plecăm de la câteva adevăruri care Nu se dezbat în spațiul public :

Adevărurile cheie :

1, Dezvoltarea României Nu are cum să țină pasul cu spectaculoasă creștere economică.

Cei 3,5 sau 4 sau 4,5% (suntem campionii Europei) creștere cât înregistrăm în ultima vreme și cât se anunță pentru următorii 2 ani Nu se văd nici în buget și nici în dezvoltarea societății. Ba, e chiar invers – niște exemple foarte vizibile : cu cât crește PIB-ul, parcă cu atât merg mai încet și construcția de infrastructură, și formarea forței de muncă calificate, și simplificarea/digitalizarea administrației. (Niște cifre triste ale ultimilor 5 ani atestă acest straniu adevăr – AICI)

Explicația e simplă: nu doar ignorarea capitalului autohton și nu doar lipsa unor politici specifice (de care vom vorbi mai jos) încurajează fluxul de bani din România către exterior. Ci și politica ”calului de bătaie” atunci când vine vorba de adunat taxele, de contorizat locurile de muncă și de hăituit zonele vulnerabile din economie : IMM-urile.

Nu există nicio șansă ca o creștere a PIB să se vadă în dezvoltare : 60% din cifra de afaceri din economie e produsă de capital extern, banii produși de acesta se întorc acolo unde le e locul (în țările de origine) iar României îi rămâne așa : salariile (cu taxele aferente) mici, și impozitele pe profituri (și mai mici).

Să ne înțelegem : Nu e vorba de descurajarea capitalului străin (ba chiar trebuie să avem politici de a-l atrage și de a-l pune la treabă), ci de lipsa de preocupare și de politici față de capitalul autohton.

Sunt aproape 2 ani de când cursdeguvernare.ro ”strigă” că Produsul Național Brut (cât încasezi din capital) e un indicator care preocupă mari state (Germania, Franța, Iralia, UK etc, etc) tot atât de mult pe cât le preocupă Produsul Intern Brut: da, e important nu doar să produci, ci și să încasezi. (O analiză poate fi citită AICI).

2- Al doilea adevăr cheie: România se află în competiție cu celelalte state UE din punct de vedere al structurii economice, lucru care se va vedea, în cele din urmă, în indicatorii de convergență.
Dacă un guvern cu mandat de un an Nu poate face strategii pe care să și le implementeze, poate face măcar un plan a cărui implementare să fie securizată pentru următorii 10 ani. Altfel, a pierde un an când toată lumea din jur aleargă după banii cu care să-și crească PIB-ul potențial pentru următorul e crimă curată.

3- Nu există la aceast oră nicio agresiune externă (militară, politică sau economică asumată) care să producă României, și dezvoltării societății românești, prejudicii mai mari decât faptul că Statul român nu-și respectă fișa postului.

Niște exemple: costurile de securitate sunt infinit mai mici decât prejudiciul izolării Moldovei (a noastre, firește) de economia europenă.
Costurile de poziționare strategică și angajamente politice și de securitate sunt infinit mai mici decât prejudiciile produse de lipsa unei autostrăzi Portul Constanța-Ungaria.

Premisele planului

Spuneam mai sus că, în ciuda PIB-ului și a creșterilor sale spectaculoase (a PIB-ului care pentru alții devine Produs național Brut), situația e atât de jos încât soluțiile sunt simple : Ele trebuie așezate, însă, în acea categorie de ”soluții basic”, a căror ignorare sau subminare trebuie considerate fie incompetență criminală, fie sabotaj.

Împortant : nu trebuie inventată apa caldă. Statul trebuie să plece, în acest plan, de la 2 premise :

  • a-, economia se va mișca singură într-un capitalism sănătos, dacă statul nu o blochează și-i pune la dispoziție : 1) infrastructura și logistica de dezvoltare 2) echilibrul macroeconomic care să-i asigure contextul favorabil de dezvoltare și previzibilitatea fiscalității.
  • b-, statul are gândit un sistem de politici economice care să modeleze economia în direcția potențialului și, mai ales, a ”vocației” sale în contextul extern. Iar aici o să ajungem, mai jos, la capitalul autohton.

De unde această ”obsesie” cu capitalul autohton – am mai scris-o : dacă până acum România ar fi murit fără capital extern, ea va muri de acum încolo fără capitalul autohton, care să țină banii în țară și pe care să-i miște în direcțiile încurajate de politicile economice. Sper ca măcar un tehnocrat să înțeleagă aceste lucru mai bine decât dnii. Gerea, Chițoiu și alții de pe nivelul lor.

Deziderate

NU trebuie să ne propunem să devenim campioni pe tot felul de nișe (”grânarul Europei”, ”India Europei”, ”nemții Estului”, ”trandafirul Balcanilor” etc. etc). Două deziderate foarte simple :

  • 1-, Transformarea creșterii economice în dezvoltare efectivă a societății – aducerea societății în pas cu creșterea PIB – atenție! – pe o perioadă lungă, în parametri sustenabili, și alinierea convergenței reale la potențialul fabulos al economiei. (Cum? vom arăta mai jos)
  • 2-, Aducerea României la masa UE ca voce de neignorat, astfel încât România să rămână măcar pe harta Europei cu 2 viteze (căci, da, cine are intuiție știe cum s-ar putea așeza lucrurile: va fi și o a 3-a Europă) și să conteze ca economie, ca partener/negociator, nu să se facă auzită doar prin cele câteva numere de telefon la care cancelariile UE le răspund unor tipi de treabă.

Planul concret. Foarte concret

Două lucruri :

  • -, Eu, unul, cetățean al României, Nu pot avea încredere în niciun plan care nu prevede câteva lucruri elementare : ce se vede/simte/folosește/cuantifică/monetizează din produsul planului + când începe și când putem fi beneficiarii efectivi ai planului + cine răspunde și cine garantează implementarea planului.
    Dacă aceste lucruri concrete nu vor fi îndeplinite, o să ajungem să-l plângem pe Victor Ponta: măcar paguba era pigmentată cu patologia minciunilor sale care uneori erau chiar distractive și, în orice caz, erau un bun material pentu psihiatri.
  • -, Absolut toate detaliile planului trebuie să fie complementare și trebuie pornite în acest an – astfel încât să nu ajungem să asistăm la cum se vor certa PNL și PDL sau PSD și UNPR pe cine, ce, și cu ce comision începe să pietruiască un drum comunal.

Complementar: Degeaba fac drum expres către o zonă din care a fugit forța de muncă dacă nu repornesc și formarea forței de muncă ; degeaba mut miza Sănătății pe prevenție dacă pe o rază de 50 de Km nu există niciun spital – etc etc.

Economia privată :

1-, Producția

Singurul beneficiu pe care-l poate trage România dintr-unul din cele mai relaxate sisteme fiscale este crearea unui set de politici economice axate pe producție.

Stimularea producției autohtone este disperat de stringentă : banii lăsați în piață prin relaxare fiscală și prin mărire de salarii se vor duce pe importuri (cu toate dezavantajele care decurg de aici) căci producția autohtonă e mică și, mai ales, inadecvată.

Problema va începe undeva la mijlocul anului 2016 (când cererea agregată va intra pe excedent) – și sigur că guvernul Cioloș nu va deconta prejudiciile unui atare trend, dar patria îi va fi recunoscătoare dacă guvernul nu va ține cont că acest gunoi de sub preș nu i se va deconta lui. Va plesni după jumătatea lui 2017.

Atenție : am mai jucat în acest film în anii 2005-2008 – când guvernul Tăriceanu se lăuda cu creșterea pe importuri. De efectele nocive ale acestui plan își dădea seama toată lumea, cu o execpție : Dl. Tăriceanu.

Azi, 3 decembrie 2015, România încă plătește (concret și cu dobânzi) consecințele acelei politici decise în 2008.

Sperăm ca astăzi măcar un tehnocrat să înțeleagă și contextul și mecanismul.

2-, IMM-urile.

Dincolo de faptul că nu există politici economice (ba chiar și fiscale) care să modeleze acest segment care angajează 65% din forța de muncă a României către necesitățile interne și către sectoare cu valoare adăugată mare, un lucru e cert : scăderea clasei de mijloc a României se face într-un trend mai accelerat decât are loc pe plan mondial.

Or, asta e baza – dar în România e baza proastă. Sunt cele mai vulnerabile entități din economie, IMM-urile sunt primele către care se îndreaptă instituțiile statului când au de luat ceva: suprareglementare, abuzuri ale administrației, abuzuri ale instituțiilor care adună bani la buget, etc etc.

A ajuns un noroc pentru o companie mică și mijlocie ca, atunci când începe să se desprindă de limita de supraviețuire, să nu-i calce statul pragul și, după cele mai etatiste reglementări, să-și ia o parte chiar mai mare decât si-o pot aloca cei care muncesc pe brânci în firmă.

3- Capitalul autohton: politici specifice
NU discriminatorii pozitiv, căci asta ar fi o politică antieconomică: dar măcar tratament egal cu cel aplicat capitalului extern.

Pe lângă politicile de modelare și stimulare economică, din evoluția capitalului autohton trebuie eliminate 2 lucruri :

  • a-, traficul de influență pe care-l fac companiile românești și care infectează toată piața
  • b-, lobby-ul extern în favoarea companiilor străine, care, iarăși, infectează toată piața.

Ambele se cunosc – cel mai ușor pot fi dovedite cele ale capitalului autohton, ca urmare a investigațiilor de presă, mai degrabă, decât a investigațiilor statului.
(În treacăt fie spus, sperăm ca mâine să putem dovedi mai mult decât știm, spre deosebire de azi, când nu putem încă dovedi nici ceea ce știm – în materie de lobby ascuns sub tot felul de contracte, într-o țară în care lobby-ul nu e reglementat).

4- Politici specifice pentru entitățile de Cercetare stat-privat,

facilități și stimulare pentru industriile cu valoare adăugată mare – pentru industriile creative.

Suntem singura țară din UE la care cheltuielile cu Cercetarea scad an de an, constant, și în valoare absolută și în procent din PIB, și pe orizontală și pe verticală si de la nord la sud si de ….

Și au scăzut atât de mult încât am pierdut din raza vizuală până și Bulgaria (care în 3 ani a crescut cu 78% !), țara de pe penultimul loc.

De ce spun Cercetare stat/privat: pentru că, în materie de cercetare, banii se alocă în funcție de găști, relații, triburi universitare și ginte/famiglii locale. Sunt bani care nu crează nimic, niște tipi îi încasează și rămân în consumul local.

Reabilitarea Fișei de post a Statului

Spuneam mai sus că orice prost știe să ceară statului scăderi de taxe, dar că nu orice prost știe să ceară ceea ce statul poate face, iar economia privată nu poate. Principiul : ”fă un drum, apoi lasă mediul de afaceri să-și facă treaba de-a lungul lui”.

1-, Un plan pe 10 ani nu poate să nu prevadă, cu dată a începerii construcției și dată a dării în folosință, 3 elemente cheie de infrastructură :

-, Finalizarea unei autostrăzi Constanța-Ungaria , cu elementul său prioritar Pitești-Sibiu.

Avantajul comparativ imens pe care-l are România prin Marea Neagră către Est este compromis total prin lipsa infrastructurii rutiere între Constanța și Europa.

Atenție: nu vorbim de Pitești-Sibiu pentru că așa cere Dacia: ci de o viziune mai cuprinzătoare, care să te repună pe hartă.

(În treacăt fie spus, abia atunci poți privatiza, pe bani adevărați, cât vrei să vânzi din Portul Constanța).

-, O autostradă (cu dată de începere și termen de finalizare concrete) între Transilvania și Moldova. Nu există absolut nicio șansă de ridicare la convergență reală a Moldovei fără această autostradă.

-, Un plan strategic pentru CFR : e singura entitate de infrastructură mai proastă decât cea rutieră. România nu-și permite zecile de miliarde de euro pentru aducerea căilor ferate la o performanță de minimală.

Poate articula noul ministru al Transporturilor un plan? Are o părere personală de tehnocrat ?

Important : Chestiunea infrastructurii românești e atât de gravă, încât ea produce prejudicii mai mari decât orice altă agresiune sau amenințare la adresa României – în plus, ea rupe economia României în bucăți de necompatibilizat și accentuează divergența internă.

De aceea și insistăm că e o chestiune de dus în CSAT : ar fi singurul mod prin care ar putea fi însușită de toate guvernele care vor urma în funcție de un plan și nu în funcție de comisioanele conjuncturale care se iau pentru astfel de proiecte.

2-, România Nu mai are forță de muncă calificată pe măsura cererii din piață și pe măsura potențialului.

Planul ar trebui să conțină un set de măsuri punctuale de rebranșare a sistemului de Educație la Piața muncii – fie ea medie sau înalt calificată.

Testul cel mai simplu poate fi făcut de însuși premierul Dacian Cioloș : să sune la Șimleu Silvaniei, la liceul agricol care l-a produs pe el ca expert în agricultură și comisar european pe agricultură și să întrebe acolo dacă promovabilitatea la Bac a fost în anul 2015 de măcar 25%! Și să-și găsească singur un răspuns concret.

Un test mai complicat: luați reședințele de județ și sectoarele capitalei – nici într-o atare entitate administrativă Nu mai există mai mult de 3 licee în care se face carte: în rest, se iau salarii și se păstrează posturi pe viață.

Testul cel mai complicat : dați un ”google” și vedeți câtă cerere de muncă e în Ardeal, care se adresează Moldovei, Munteniei, Olteniei. Afacerea se oprește la trecerea Carpaților, mâna de lucru adecvat calificată nu se mai găsește nici la regățeni.

Anul guvernului Cioloș nu poate rezolva aceste probleme: le poate însă așeza într-un plan care să devină literă de lege pentru următorii 10.

3- Vorbă multă (și Nu fără rost) pe calitatea administrației și pe problemele pe care administrația le pune pe mediul de afaceri și pe cetățean.

Planul ? Să lăsăm să vorbească calculatorul, nu un funcționar corupt sau numit politic pentru corupția sprijinitorilor săi.

Sutele de milioane de euro plătite de România până în acest moment pentru digitalizare au lăsat în urmă doar niște enclave informatice:
fiscul nu „vede” că ai plătit o amendă de circulație, banca nu știe dacă ți-ai stins datoria la fisc, administrația locală nu ”știe” dacă ai făcut plata în bancă, softul pentru achiziții nu te recunoaște dacă tu concurezi cu tine însuți pe o licitație, etc, etc.

Asta în condițiile în care se pierd fondurile europene pe digitalizare și în care Banca Mondială se roagă de ANAF să cheltuie banii de informatizare.

Să nu poată fi început, în 2016, un plan care să dea din drum bolovanii care se opun digitalizării – și de care să răspundă careva – desigur, un tehnocrat cu poză, nume, adresă și CNP ?

4-, Administrația ”administrației” :

să lăsăm reforma la deciziile și expertiza dlui. vicepremier Dâncu – dar cu 2-3 întrebări :

  • a-, Prima întrebare : un funcționar pus politic și deprins să ia șpagă : se va dezvăța de șpagă și de apărarea intereselor celor care l-au numit dacă i-am tripla salariul ?
  • b-, Cum se poate evita ca un funcționar public să nu fie la cheremul unui primar sau președinte de Consiliu Judetean care vor avea, potrivit alegerilor dintr-un singur tur, o reprezentativitate reală de 15-20% ?

Nu mai spunem de soluția pe care a găsit-o Georgia (cu schimbarea integrală a garniturii de funcționari publici cu o alta, școlită în străinătate și lipsită de obligațiile de corupție adunate de-a lungul anilor), că ar fi prea complicat (și prea frumos) pentru România.

5-, Sănătatea – cu bugete și mecanisme de cheltuire orientate spre BENEFICIAR : Pacientul.

Poate planul să redirecționeze atenția sistemului (și resursele sale) către o schimbare de filosofie ? Adică spre un sistem asumat de prevenție ? Iar banii să se ducă preponderent spre servicii medicale, și nu spre achiziții, management, medicamente și alte industrii din care trăiesc decidenții ?

Dacă da, planul ar trebui să prevadă 3 lucruri :

  • a-, Obligativitatea construirii unei baze de date medicale – România nici nu are cum să raporteze la OMS date privind sănătatea publică, pentru că acestea nu există.
  • b-, Punerea la punct a unui sistem foarte concret de prevenție, în paralel cu sistemele (private sau de stat) de asigurări: lipsa acestuia grevează foarte mult economia din toate punctele de vedere, pentru că ajunge omul la 55 de ani, în plină forță, să afle că are un cancer de care putea afla acum 5-6 ani, și că sistemele plătesc pentru citostaticele lui într-un an cât n-a contribuit el într-o viață.

Poate planul asuma o filosofie specifică rațiunii, logicii și civilizației ? Cum ?

c-, introducerea managementului bazat pe performanță în spitale – cu criterii foarte concrete de selecție : moare omul în spital nu de boala care l-a dus acolo, ci de infecțiile intraspitalicești – iar directorii și administratorii sistemului rămân în funcții și-și iau mai departe comisioanele din orice, de la medicamenta la hârtie igienică…

6- Agricultura. O țară cu 2/3 din teritoriu arabil (Fabulos) este importator net de alimente și produse agricole, ajunge să fie administrată de un fost comisar european pe agricultură

Planul ar trebui să cuprindă 3 puncte concrete, cu termene, asumări, responasbulități și tot tacâmul :

a-, cadastrul : nu se pot înființa exploatații agricole de anvergură pentru că o treime (O TREIME) din fermele europene sunt în România.

Întârzirea unui sistem de cadastru are ca scop amânarea ieșirii la suprafață a fraudelor care s-au făcut cu certificatele de proprietate (care, adunate, ar arăta că România are teren agricol mai mare decât suprafața oficială a țării).

E un plan al Băncii Mondiale, ținut la foc domol de autoritățile românești : poate cineva să-i dea drumul ?

b-, Irigațiile : cum e posibil să se piardă fondurile europene în condițiile în care 2 canale de irigații ne-ar transforma în principalii producători de cereale din UE ?

Canalele Dunăre-Bărăgan, București-Giurgiu (pornit de Ceaușescu) și Siret – … ce s-o mai găsi în jurul lui : când? De la ce dată ? Că s-ar găsi și bani și specialiști, și, mai ales, Beneficiari !

c-, Crearea, legiferarea și optimizarea unui sistem de achiziție și de colectare a produselor agricole în mediul rural (până trecem la nivelul următor, trebuie să acceptăm să avem sute de mii de ”ferme” care dau laptele la porci) : asta ca să nu mai mâncăm un cașcaval românesc făcut în Germania cu lapte unguresc..

Soluția la această problemă trebuie să fie funcțională în maximum 2 ani : altfel, de scăderea TVA la alimente o să beneficieze tot marii retaileri care scot ”afară” o creștere de 4 – 4,5 – 5 procente din PIB și iar ne plângem că degeaba avem creștere dacă dăm laptele la porci …

7- Nu o pomenește nimeni în planuri, deși e poate singurul element de identitate pe care-l avem la ora asta : Cultura.

a-, Refacerea ICR după criteriile și principiile care-i asigurau succesul înainte ca dinozaurii dlui. Ponta să intre și să răstoarne totul, prin ”garda” unor sinecuriști și a unor inși făcuți din cerneală, doctorate false și pixeli.

b-, 4-5-6 capete de pod în Europa și SUA – acolo unde se joacă elementul identității culturale – cu un anume fel de-a simți cultura ? Cum și de când ?

c-, Un oraș urât, anacronic și lipsit de gust: nu ar putea o comisie să hotărască cele 15 statui care să devină o emblemă a Bucureștiului (da, până și anacronica copie a columnei lui Traian în locul scobitorii în care stă înfipt un mititel ardeiat și fără bicarbonat, cum e în Piața Revoluției) ?

8- Finanțarea tuturor planurilor :

Ca pe vremea Vestului sălbatic, finanțarea stă, încă, în proporție covârșitoare, la bănci : ba nu dau bani, ba pun prea multe condiții, ba garanțiile statului sunt prea mici și se dau pe ochi frumoși, ba nu au personal care să înțeleagă potențialul unei afaceri (da, chiar nu au personal – ăia au ajuns niște simpli funcționari de ghișeu) :

  • a-, ce, cum, în cât timp și când va fi gata sistemul de acceptare și asumare a fondurilor europene de către Autoritățile de management? Atenție : cum faci anul ăsta, așa va funționa pe tot exercițiul 2014-2020 (eventual n+2 –  cam asta e viteza de reacție și de alinere a administrației românești la banii care așteaptă la graniță..)
  • b-, Nu-mi vine să cred că, dacă ar fi chemați, o echipă de inși de la BNR, de la Bursă, de la Consiliul Fiscal și de la organizațiile de economie aplicată (GEA și alții care au expertiză, păreri și interese) nu s-ar putea formula o strategie pentru trecerea Bursei românești de la statutul de ”periferică” la statutul de ”emergentă. Diferența de atragere a capitalurilor ar putea scădea de zeci de ori – și nu ai cum să contezi atâta vreme cât nu ești în cărți.

O listă a criteriilor de îndeplinit, când? Un timing ? Cât: 3-5 ani ? Dacă o începem acuma, de Sf. Vasile ?

9-, Aderarea neapărată la euro:  Nu atât pentru economia concretă, cât …

Economiei concrete îi stă bine, din punct de vedere contabil, pe leu.

Ca perspectivă, însă, miza – și pentru economie – e alta :

Vocea. Ne facem iluzii să credem că România poate conta în Europa atâta vreme cât, indiferent ce se petrece aici, zona euro (masa elitelor) nu o are în calcul. Să fim serioși și pragmatici : când vor veni vremurile în care, dacă strănută un prost în guvernul de la București, omologii lui Merkel, Hollande și alții, de peste timpul mediu, nu se vor grăbi să-l sune personal pentru a-i recomanda vreun faringosept.

Asta-i miza. Iar o țintă de 1 ianuarie 2021 (începerea noului exercițiu financiar al UE) nu ar fi de tot inaccesibilă : cu condiția ca planurile anuale să fie așezate, măcar de Sf. Vasile, în Panul cel mare : când ERM II? Cine și cum ? Legislația care să lege lucrurile de responsabilitate și de fața unui om cu nume, adresă, CNP ?

10-,Prioritatea: măcar pe mintea unui ”cizmar”

Nicolae Ceaușescu bătuse în cuie un principiu sănătos: 30% din buget se ducea pe investiții. ”Industrializare”.

Așa cum arată anii 2014 și 2015, România s-a împrumutat pentru mâncare. Ba, dacă ne uităm unde s-au dus banii pe privatizări și listări la bursă ale supercompaniilor din Energie, chiar a vândut din casă pentru mâncare.

Introducerea în legislație a alocărilor pentru investițiile strategice pe un procent fix din buget sau din PIB.

Ar fi o realizare excepțională legarea creșterii economice (fie și în mod indirect) de cheltuiala cu factor de multiplicare: abia apoi politicile electorale.

***

Nu am intrat în detalii și subtilități : în ciuda creșterii economice – prezente și viitoare – de-a dreptul spectaculoase, suntem atât de jos încât lucrurile sunt foarte simple :

Se apropie Crăciunul și ne e permisă orice reverie: ia să ne închipuim fiecare cum ar arăta afacerea lui, orașul lui, viața lui, dacă în 10 ani – Crăciunul din 2025 – vom avea îndeplinite aceste lucruri foarte concrete și foarte simple, enumerate mai sus.

Asta ar fi treaba statului : dacă toate acestea fi-vor realizate, restul o să vină de la sine-apoi – cum zice poetul. Nu am nici cea mai mică îndoială că restul va fi făcut de mediul de afaceri, de experții din economia reală, de fiecare cetățean în parte sub fâșia lui de cer.

Cu o condiție : Acest plan să fie dus în CSAT – și nu-i o exagerare : Câtă vreme nerealizarea lui nu e decretată ca afront la siguranța națională, o să ne rupem în figuri cu cea mai spectaculoasă creștere economică din UE, iar la începtul fiecărui an această creștere va fi încasată de alții – iar societatea reală va rămâne muuuuult în urma economiei formale. Căci fiecare guvern va veni cu prietenii lui.

Avem un an în față, nu ne permitem să-l pierdem, mai ales acum când acest guvern nu are de câștigat alegeri – căci relaxare fiscală poate cere orice prost.

Îl facem, Dle. Cioloș ?

***
PS: Am insistat pe premise și deziderate dintr-un motiv: ”Planul” poate fi atât de ușor clișeizat, încât cei care ar trebui să-l facă trebuie să-și reamintească, mai întâi, rațiunile fundamentale care țin România atât de departe de potențialul ei economic – ba chiar de economia ei.

Mergeți în homepage ›

Publicat la data de 3.12.2015

6 comentarii

  1. Radu Craciun
    3.12.2015, 2:43 pm

    Subscriu in totalitate domnule Grosu. Pe de alta parte, pentru a creste sansele aplicarii unui plan de 10 ani doar inceperea lui nu e suficienta. Un consens politic va trebui sa fie negociat si gasit.

    • Cristian Grosu
      3.12.2015, 2:53 pm

      Eu am luat în calcul inclusiv dificultatea unui consens politic, tocmai plecând de la premisele de elementar bun simț ale unui atare plan: sunt 3-4 lucruri care, dacă ar fi duse în CSAT (si pot fi duse, așa cum a fost dusă lupta impotriva corupției, care ține de justiția curentă) ar căpăta caracterul de interes strategic : vă asigur că prejudiciile neaplicării lor sunt egale cu cele pe care ni le-ar provoca, dpdv economic, un război

  2. Ștefan A.
    3.12.2015, 6:57 pm

    Domnule Grosu .
    1- Deficitul bugetar . Ce facem cu deficitul bugetar? Nu e suficient sa maresti deficitul pe 2016 (20 miliarde ) fata de 2015 (13 miliarde) . Ce facem cu banii astia ? Nu stie nimeni OFICIAL. 🙂 Neoficial , vechea poveste . Finantare de cheltuieli bugetare generic numite “consum” .
    Pina nu e scris negru pe alb , in buget si fara posibilitate de derogare , ca x miliarde din noi imprumuturi (deficit) merg la finantarea programului …. , ca y miliarde se cheltuiesc pentru investitia ….. si ca alte miliarde asigura finantarea programului ….. , nici o sansa ca Romania sa iasa din situatia actuala .
    2- Contributia obligatorie pentru somaj . De ce e statul unicul care incaseaza niste miliarde in fiecare an ? Ca sa aiba de unde lua excedent financiar pentru a acoperii parte din deficitul bugetar peren ? Ajutorul de somaj e individual . Ca si contributia obligatorie . Sa fie data pe mana firmelor de asigurari .ADICA CAPITALISM si NU SOCIALISM COSMETIZAT . Ai platit contributii ? Ai ajutor de somaj (la nevoie)de la firma privata . Doar asa “se scapa” statul de o gramada de personal devenit inutil . + desfintarea unor birouri , servicii cu ramificatii in 41 de judete .
    Oricare drum lung incepe cu primul pas . Care e mic prin definitie dar urmat mereu de altii si fara intrerupere . In 25 de ani a lipsit evident vointa si capacitatea de a face acesti pasi . Sa fi mereu ultimul din UE pentru unii (minoritate) a fost si este bunastare materiala . Pentru altii (majoritate) e un chin cotidian si motiv de emigrare (in masa dar absolut irilevant/studiata,analizata in tara “interesului national” si a partidelor fara membri- cotizanti reali) .

    • Cristian Grosu
      3.12.2015, 7:01 pm

      – cu deficitul suntem resemnați.
      – cu celelalte: sunt parfum, pe lângă lucrurile simple-simpluțe din lista mea…

  3. Ștefan A.
    3.12.2015, 7:28 pm

    Deficitele bugetare dar explicit distribuite au asigurat dezvoltarea si modernizarea RFG, Franta , Italia dupa 1945 . Retelele lor de autostrazi , cai ferate , spitale si scoli, cu aceste deficite anuale au fost create .+ finantare avantajoasa catre IMM care cu trecerea anilor au devenit multinationale (unele) . Benetton, Stefanel , Luxotica, Barilla , doar citeva exemple italiene . (adica IMM autohtone , care au creat locuri de munca si au reinvestit profitul. Nu exportat banii la altii)
    Nu neg importanta listei dumneavoastra dar fara un sistem de IMM autohton puternic , nu avem nimic in afara de datorie publica . Alt exemplu : A 1 si A14 sint autostrade italiane . Prima construita intre 1955-1965. A doua , 1965-1975. Impreuna au o lungime de 1.500 km. Lega nordul cu sudul Italiei . Proiectate , construite cu forte proprii . Majoritar IMM . Doar asa treci de la IMM la firma mare . (valabil in oricare sector )

    • Cristian Grosu
      3.12.2015, 8:17 pm

      am, scris deja in text: aici guvernele se imprumută pentru mâncare. ba chiar vând de prin casă – dacă ne uităm unde se duc banii din privatizări

Lăsați un comentariu


Stiri

Ana Birchall și Cozmin Gușă au fost excluși din PSD

Vladimir Ionescu

CEx PSD a votat, marți seara, pentru excluderea din partid a Anei Birchall, fostul ministru al Justiției, și a lui Cozmin Gușă. Viorica Dăncilă s-a… Mai mult

Stiri

Mediul de afaceri: Supra-reglementarea, țintită de Coaliția pentru Libertatea Comerțului și a Comunicării încă de lansare

Adrian N Ionescu

Echilibrul dintre libertatea economică și reglementarea economiei a fost obiectul celei dintâi dezbateri organizate de Coaliția pentru Libertatea Comerțului și a Comunicării (CLCC), cu ocazia… Mai mult

Stiri

Ministrul Finanțelor confirmă observațiile cursdeguvernare.ro privind ”gaura” reală de la buget

Vladimir Ionescu

Ministrul Finanțelor, Florin Cîțu, a confirmat, marți, într-o postare pe Facebook, gaura reală a bugetului general consolidat, de 21 de miliarde de lei după primele… Mai mult

Stiri

Decizie judecătorească: PSD trebuie să facă publice sursele de finanțare a mitingului “împotriva abuzurilor”

Vladimir Ionescu

PSD este obligat de instanța Curții de Apel București să facă publice sursele de finanțare și prestatorii de servicii de la mitingul “împotriva abuzurilor” organizat… Mai mult

Stiri

Statistica sesizărilor primite de DNA – 25 în 9 luni, față de 1.513 anul trecut

Vladimir Ionescu

Scăderea evidentă a numerului de dosare investigate de DNA se explică prin prăbușirea numărului de sesizări, a explicat marți procurorul-șef interimar al instituției, Călin Nistor,… Mai mult

Stiri

Ministrul Cătălin Predoiu cere statistica dosarelor cu magistrați corupți

Vladimir Ionescu

Ministrul Justiției, Cătălin Predoiu, a solicitat Secției speciale și DNA statisticile privind numărul dosarelor de corupție în care sunt vizați magistrați, pentru a putea să-și… Mai mult

Stiri

Adina Vălean, aviz pozitiv în Comisia Juridică a Parlamentului European

Vladimir Ionescu

Comisia pentru Afaceri Juridice (Comisia JURI) a dat aviz favorabil, în ședința de marți a forului legislativ al PE, pentru Adina Vălean, propusă comisar european… Mai mult