Eurostat a dat publicității o analiză privind nivelul prețurilor din statele europene care permite comparații privind puterea de cumpărare și arată cum stăm față de colegele din Uniune.
Pentru determinarea coeficienților care permit aceste comparații, au fost colectate și prelucrate costurile cu peste 2.400 de produse și servicii în cadrul unui program comun cu organizația țărilor cu economii dezvoltate,OECD.
1- Ce înseamnă PPPs și PPS și la ce folosesc
Paritățile puterii de cumpărare (Purchasing power parities, abreviat PPPs în lb. Engleză) sunt indicatori ai diferențelor de prețuri între diferite țări. Ele asigură conversia între valoarea în monedă națională și o valută comună artificială denumită, tot în engleză, Purchasing power standard (PPS). Acest PPS elimină efectul diferențelor de prețuri și permite compararea puterilor de cumpărare la nivel internațional.
În cazul Produsului Intern Brut, utilizarea ratelor nominale de schimb valutar ar supraestima nivelul lui real în țările care au prețuri mai ridicate față de cele unde prețurile sunt mai scăzute. Utilizarea PPPs aduce la un numitor comun datele nominale și conduce la o comparare corectă a volumului economiilor naționale, la un nivel de preț uniform.
Să luăm un exemplu edificator. De pildă, potrivit datelor statistice provizorii, România a înregistrat în 2015 un PIB/locuitor de 7.800 euro. Care, ajustat cu paritatea puterii de cumpărare de 51% din media UE, a făcut ca nivelul real al PIB/locuitor atunci când se ține cont de prețurile situate aproape la jumătate față de media Uniunii, a determinat un nivel real de 15.300 euro/locuitor față de 26.500 euro/locuitor .
Ce ar trebui să reținem pentru prezent este că avem un PIB situat în euro la aproape 30% din media UE și doar nivelul relativ scăzut al prețurilor (51,2% din media UE în prezent) ne trimite la cele 58% nivel al PIB/locuitor larg mediatizate. De fapt, nu avem 58% din banii europeni ci este ca și cum am avea acești bani. Doar pentru că putem cumpăra la noi acasă cu cei 30% exact ce poate cumpăra, în medie, un european care are 58% din PIB-ul Uniunii la el acasă.
De aici rezultă că trebuie să avem la fel de multă grijă pentru prețuri, care oricum se vor apropia (sperăm) lent de media UE ca și de sumele încasate, atenție mare, în euro și nu în lei.
Asta deoarece mai există un factor stabilizat de vreo cinci ani de zile, cursul de schimb euro/leu, care, de fapt, este flotant și se poate modifica semnificativ în orice moment.
2-Cum arată indicii de preț la nivel european
Vă prezentăm, mai jos, o selecție a indicilor de preț care fac trecerea înte valorile nominale, consemnate majoritar în euro, și cele care reflectă corect puterea de cumpărare în PPS. Asta pentru a putea aprecia cu cât sunt mai scumpe anumite grupe de produse sau servicii, din perspectiva unei gospodării oarecare, pe cuprinsul UE.
Observați că, întâmplător sau nu, singurele state occidentale dezvoltate care au negociat la data aderării o clauză care le permite să nu adopte moneda unică europeană (Marea Britanie și Danemarca) sau au blocat de facto trecerea la euro ( Suedia) sunt exact cele care au și cei mai mari indici de preț. Adică veniturile sunt penalizate cel mai mult prin prețurile relativ ridicate la nivelul puterii de cumpărare efective.
De asemeni, trebuie remarcat că tonul prețurilor la nivel continental este dat de locomotiva economică a Uniunii, Germania, în pofida prețurilor ridicate la energie pe care trebuie să le suporte cetățenii săi pentru a susține competitivitatea economiei sale.
Cu un nivel de trai mai scăzut, Italia vine să confirme și să determine în mare măsură nivelul de referință al prețurilor în UE. De reținut pentru noi, aceste țări sunt și principalii parteneri ai României în comerțul exterior.
Oarecum surprinzător, Zona Euro figurează ușor sub media UE, pe baza valorilor mai mici ale unor grupe de produse care nu au fost incluse în tabel (are 95% din prețul mediu la băuturi alcoolice și tutun, 99% la încălțăminte, 98% la mobilă, covoare etc. și 98% la electronicele de larg consum). Desigur, procesul de lărgire a Zonei din ultimii ani cu state în care prețurile sunt mai scăzute a jucat un rol important.
Imediat sub media UE, apar, din nou întâmplător sau nu, câteva țări care se confruntă cu probleme economice serioase, perechea iberică Spania-Portugalia și cea mediteraneeană Grecia-Cipru. De unde se vede că nu prea bine să intri în Zona Euro și să te aliniezi cu prețurile până când nu ai o economie suficient de solidă, cu o creștere stabilă și capabilă să absoarbă șocuri.
3-Constatări utile pentru noi
În fine, ar trebui făcută o remarcă importantă, mai ales pentru românii care au deja un nivel de trai relativ bun din perspectivă națională.
Se poate observa cum prețurile tind să crească pe măsură ce o țară se dezvoltă, astfel încât o bună parte din avansul PIB se va eroda la nivel individual. Adică, pe măsură ce vom plimba mai mulți bani prin buzunare sau conturi s-ar putea să constatăm că nu putem face cu ei, în aceeași măsură, mai multe față de situația din prezent.
Până prin 2008, procesul de convergență a prețurilor, măsurat matematic prin niște coeficienți mai complicați la care nu are rost să ne referim, a fost unul real. Criza a determinat o oarecare temporizare și chiar o revenire spre divergență a acestor prețuri, care ne-a ajutat la creșterea PIB/locuitor la echivalentul a 58% din media UE. Reluarea generalizată a creșterii economice în statele UE a repus procesul de convergență pe calea de până în 2008 iar România nu va face excepție.
