Negocierile UE-Marea Britanie pentru încheierea unui acord comercial care să intre în vigoare la 1 ianuarie 2021, la finalul perioadei de tranziție, sunt suspendate temorar din cauza faptului că ”un înalt oficial UE” a fost testat pozitiv cu coronavirus, anunță Politico.
La începutul verii, părțile au căzut de acord că negocierile purtate în sistem on-line nu sunt eficiente și au decis ca discuțiile periodice să fie organizate față în față. Idențitatea oficialului european testat pozitiv nu este dezvăluită de publicație, dar decizia de suspendare temporară, impusă de normele sanitare în vigoare, indică faptul că că este vorba chiar de unul dintre decidenți.
În aceste condiții, în cadrul reuniunii Consiliului European de joi, președintele Franței, Emmanuel Macron, și premierul Olandei, Mark Rutte, au cerut Comisiei Europene să prezinte de urgență planuri care să prevină blocajele care ar apărea după 31 decembrie 2020 în situația, foarte probabilă, în care UE și Marea Britanie să nu semneze un acord comercial.
(Citiți și: ”Consiliu European ”de planificare a dezastrelor”: toate marile probleme rămân suspendate”)
Brexit devine efectiv, cu toate implicațiile sale, la finalul perioadei de tranziție: 31 decembrie 2020.
Negocierile UE-Marea Britanie au depășit deja 3 termene-limită fixate de comun acord pentru finalizarea termenilor acordului comercial: 1 ocrombrie, 15 octombrie, 1 noiembrie.
UE spera ca termenii acordului să fie finalizați până în toamă pentru a lăsa suficient timp aprobării acordului în Parlamentul European și parlamentele naționale, inclusiv, acolo unde este cazul, în parlamentele regionale ale unor state membre.
În acest moment, un singur punct general rămâne în suspensie, cel referitor la păstrarea unui cadru legislativ similar în materie de concurență, respectiv competența de arbitraj a eventualelor dispute.
Marea Britanie acceptă principiul compatibilității legislațiilor viitoare în materie, dar refuză să se angajeze că va implementa orice modificare operată de Uniunea Europeană. Londra refuză și cerința UE ca eventualele dispute să fie arbitrate de instanțe europene și cere ca acest arbitraj să fie de competența instanțelor internaționale.
Marea Britanie a propus inițial, dar UE a refuzat, ca relația comercială a părților să se deruleze în viitor pe aceleași principii convenite de UE cu Canada.
