Cu o evoluție calificată drept „nou record negativ” și „moneda națională își continuă prăbușirea” după ce cursul de referință anunțat de BNR a ajuns pe 24 septembrie la 4,8722 lei/euro, de fapt situația se prezintă, de fapt, într-un context mai larg.
Deși se află în în scădere marginală față de euro, moneda românească s-a apreciat în semnificativ față de zlot, forint și coroană.
Adică, de pildă, s-a apreciat în raport cu zlotul polonez de cinci ori mai mult decât s-a depreciat față de moneda unică europeană.
Cele trei țări din Europa Centrală au fost alese pentru referință deoarece au un regim valutar similar cu al nostru, fiind în afara Zonei Euro cu opțiunea aleasă de noi în mod strategic la criza din 1997, aceea de curs flotant (deși Bulgaria a cedat presiunilor externe și a adoptat un curs fix, intrând în așa-numitul Consiliu Monetar).
Pentru edificare, hai să prezentăm și cum ar fi arătat cursul de schimb dacă leul și-ar fi păstrat paritatea în raport cu cele trei valute amintite mai sus.
Cu observația că un leu mai puternic ne păstrează ratele în euro mai mici dar Nu ne avantajează în comerțul cu mărfuri și servicii facturate în lei, ceea ce conduce la deficite mai mari în raport cu fostele colege de bloc socialist.
Așadar, ar trebui să facem diferența ( majoră) dintre o depreciere puțin semnificativă și una realmente serioasă. Mai degrabă surprinde reziliența monedei noastre naționale într-un context economic internațional dificil și politic intern agitat.
Totodată, având în vedere potențiala expandare a deficitului extern ( cu țări cu care deja avem cumulat deficite însemnate, de circa 40% din soldul negativ total) ar cam trebui să mai luăm o pauză în creșterea veniturilor. Tocmai pentru a evita să ajungem să ne umplem buzunarele, cum se spunea odinioară, cu „lei-tramvai”.
