Economia românească ar urma să crească în acest an cu 4,6% față de nivelul înregistrat în anul precedent, însă industria și agricultura vor avea aport negativ la creșterea economică din acest an, indică datele Comisiei Naționale de Strategie și Prognoză.
Contribuţiile negative au provenit din partea industriei, pentru care s-a prognozat o scădere a valorii adăugate brute cu 1,2%, şi din partea sectorului agricol, puternic afectat de secetă, ceea ce a condus la revizuirea semnificativă a estimărilor anterioare, până la o scădere de 12,8%, se menționează în nota adăugată prognozei de toamnă, publicată de Comisia Națională de Prognoză (CNSP).
Evoluţiile sectoriale, conform celor mai recente date privind indicatorii cu frecvenţă ridicată (iulie-august), indică, în medie, o încetinire la nivelul unor activităţi, cum ar fi industria şi comerţul, în timp ce pentru altele se estimează ritmuri de creştere apropiate de cele înregistrate în primul semestru al anului.
Șocurile din industrie
Sectorul industrial a rămas afectat de suprapunerile şocurilor (perturbările lanţurilor de aprovizionare, criza energetică şi cea geopolitică).
Totodată, industria manufacturieră se confruntă cu o cerere externă în scădere, cauzată de incertitudinile evoluţiilor economice viitoare, manifestate inclusiv la principalii parteneri comerciali ai României.
În aceste condiţii, trendul descendent al producţiei industriale s-a consolidat la nivelul trimestrului II şi chiar s-a accentuat în perioada iulie-august, ajungând la -2,0% comparativ cu iulie-august 2021.
Cele mai mari dificultăţi continuă să se manifeste în ramura chimiei (cu o accentuare a declinului în perioada iulie – august de -21,8%, după ce în prima jumătate a anului scăderea a fost de circa 20%) din cauza preţurilor ridicate la gazele naturale.
Comparativ cu luna august 2021 declinul s-a adâncit până la -24,7%.
Industria metalurgică funcționează la parametrii reduși
Efectele nefavorabile ale creşterii preţurilor la energie electrică şi gaze naturale au afectat şi evoluţia sectorului metalurgic, care se menține în teritoriu negativ începând din luna martie.
În trimestrul II contracţia s-a situat la 11,3% comparativ cu perioada similară din 2021, situația agravându-se în perioada iulie-august (-24,6%).
(Citește și: „Alarmă: Industria din România și-a redus consumul de gaze cu 63%. În UE, cererea totală de gaze a scăzut cu doar 7%”)
O reducere semnificativă de activitate s-a înregistrat şi pentru volumul producţiei şi furnizării de energie electrică şi termică (-7,6% în trimestrul II şi -7,3% în perioada iulie-august), pe fondul contracţiei cererii, consumul fiind mai redus atât în economie (-6,3% în perioada aprilie – iunie şi -7,0% în iulie – august), cât şi la nivelul populaţiei (-10,5% în trimestrul II şi -9,0% în iulie – august).
Unde se înregistrează cele mai mari scăderi ale producției industriale
Pentru întregul an, CNSP estimează o producție industrială în scădere cu circa 24% în industria chimică. Nici anul viitor acestor sector nu își va reveni, CNSP estimând pentru 2023 o diminuare cu 14,8%.
A doua mare scădere este așteptată în industria metalurgică, după un an 2021 în care metalurgiștii au reușit să obțină un plus de 12,6%. În acest an din cauza șocurilor suprapuse, așa cum menționam mai sus, acest avans va fi șters cu buretele, producția urmând să scadă cu peste 13%.
Producția industrială în metalurgie își va continua declinul și în 2023, când CNSP se așteaptă la o scădere de peste 4%.
O diminuare de două cifre este prognozată și în cazul prelucrării lemnului. Atenție în această categorie nu este inclusă fabricarea mobilei, întrucât această acivitate va avea o producție diminuată de 5,6%.
Astfel, industria lemnului, cu excepția fabricării de mobilă, va consemna o diminuare de 11,6% în acest an, declin care va continua și în 2023, când este estimate o scădere a producției cu 8,1%.
Alte scăderi importante vor fi raportate în cazul producției și furnizării de energie electrică, termică și gaze (-7,1%), fabricarea produselor din tutun (-5,8%), fabricarea articolelor de îmbrăcăminte (-5,8%), fabricarea echipamentelor electrice (-5,5%).
Ce industrii vor fi pe plus
Potrivit prognozei de toamnă sunt așteptate producții mai mari în cazul reparării, întreținerii și instalării mașinilor și echipamentelor (+42%), tipărării și reproducerii pe suporturi a înregistrărilor (+18,5%), tăbăcirii și finisării pieilor (+14,1%), fabricării produselor de cocserie și prelucrării țițeiului (+11,8%).
Pentru anul viitor nu sunt prevăzute creșteri de peste două cifre în nicio ramură industrială. Cel mai mare avans al producției industrial este prognozat în cazul reparării, întreținerii și instalării mașinilor și echipamentelor (9,9%).
Alte creșteri importante sunt prevăzute pentru industria de hârtie (+4,4%) și industria alimentară (+4,2%).
***
Urmărește-ne pe Google News
Un răspuns
Incapacitatea manageriala a statului roman, implicit a institutiilor si autoritatilor sale, lipsa de (pre)viziune a falsilor politicieni si preocuparea acestora pentru promovarea propriilor scopuri meschine, este dovedita de cel mai mare paradox din istoria moderna a natiunii romane, sunt imprumutati zeci de miliarde de euro de la FMI pentru consum efectiv si alte fantezii politice si nu s-a putut valorifica zeci de miliarde de euro (nerambursabili) pusi la dispozitie de catre U.E. pentru investitii, in situatia in care B.N.R. are rezerve valutare de peste 35 miliarde de euro de unde s-ar putea aloca fondul necesar cofinantarii proiectelor atat de utile si necesare modernizarii Romaniei. A reusit un stat ca ALBANIA care se afla inainte de 1990 cu mult sub standardele Ro ca din 1995 pana in prezent sa devina a doua Elvetie a Europei utilizand la maxim fondurile externe ca si Polonia.
– In timp ce statele civilizate ale lumii au ca obiectiv principal in programele lor dezvoltarea cercetarii stiintifice sau a „societatii cunoasterii”, factor promotor al progresului, pentru care aloca fonduri financiare insemnate (6-9% din PIB) in Romania aceasta activitate mai pilpiie doar ca o luminare care urmează sa se stinga definitiv, fara ca cei care carmuiesc destinele tarii sa schiteze vreun gest. In ciuda acestei ignorante, divinitatea, in multe competitii stiintifice internationale (olimpiade, inventica) i-a desemnat pe romani ca fiind printre „asi”, ceea ce dovedeste ca si Dumnezeu tine cu poporul roman mai mult decat o fac conducatorii impostori ajunsi in functii supreme pe baza de “siretlicuri” politice sau criminale.
In acest context, ar fi de prisos sa mai vorbim despre cum este valorificat potentialul academic, in procesul de elaborare a strategiilor, sau Politicilor Publice destinate asigurarii binelui general al romanilor, care lipsesc cu desavarsire.
Realitatile existente in Ro dupa evenimentele istorice din 1989 dovedesc ca STIINTA temelia dezvoltarii si progresului unei societati ca si CULTURA care constitue de-a lungul istoriei si existentei unui popor ADN-ul său, dăuneaza grav mentalitatii politrucilor, drept urmare se poate constata cu mahnire ca aceste valori supreme ale existentei umane sunt abandonate in mod intentionat cu scopul indobitocirii natiunii. Acum in vremuri tulburi pentru guvernarea normala a tarii poate intelege orice roman de ce marii oamenii de cultura si de stiinta ai neamului nostru de-a lungul istoriei au emigrat fiindca nu au putut vietui in Ro pentru a-si dovedi patriotismul desavarsit, ei s-au dăruit omenirii pe teritoriul altor tari.
– CORUPTIA postdecembrista A ERODAT in mod constant si virulent credibilitatea politicienilor, a institutiilor statului si a reprezentantilor acestora, producind o stare de confuzie grava in opinia publica, care a ajuns sa considere acest fenomen negativ drept o (valoare) caracteristica societatii moderne sau inerenta unei vieti politice pluraliste. Punerea semnului de egalitate intre democratie si coruptie (criminalitate) constituie un mare obstacol pentru democratizarea reala a societatii romanesti. Coruptia din politica, administratie publica si sistemul economic a condus la o SIMBIOZA INTRE STRUCTURILE STATALE SI CELE CRIMINALE, in care statuI cu institutiile sale a devenit parte componenta a problemei si astfel statul nu mai poate constitui unul din mijloacele de inlaturare a fenomenului in cauza, ajungindu-se la o disolutie totala.