Peter Harold, country director al Bănci Mondiale, spunea zilele trecute că „România trebuie să-şi caute un şablon diferit de creştere”, pe lângă măsurile luate până acum de-a micşora deficitele şi de-a reforma pensiile şi sectorul financiar.
Dincolo de „tăieri”, e nevoie de mecanisme de creştere economică:
-
Dacă mâine aţi avea puterea de a decide asupra unei strategii de dezvoltare, care ar fi primele 5 măsuri foarte concrete pe care le-aţi lua exclusiv pentru creşterea economică? Care ar fi primele 5 butoane pe care aţi apăsa pentru o creştere care să fie vizibilă atât pe termen scurt, cât şi sănătoasă şi duarbilă pe termen mediu şi lung?
-
Ce „efecte colaterale” ar putea provoca cele 5 măsuri, pe lângă creşterea economică?
Astăzi răspunde la cele două întrebări Lucian Croitoru, economist, consilier pe probleme de politică monetară al guvernatorului BNR:
Istoria de după 1990 arată că stocul de capital și productuivitatea totală a factorilor (TFP) au fost principalii contributori la creșterea economică în România. În perioada 1993-1999 creșterea economică medie pe an a fost de aproximariv 1,2 procente. Foarte puțin. La ea a contribuit în mod pozitiv stocul de capital. Modificarea productivității totale a factorilor și a numărului de angajați au contribuit negativ.
În perioada 2000-2004 creșterea economică medie anuală a fost de 5,4 procente. Au contribuit pozitiv și relativ egal stocul de capital și TFP. Modificarea numărului de angajați a contribuit negativ. În sfârșit, în perioada 2005-2008 creșterea economică medie anuală a fost de 6,4 la sută, explicată aproape în întregime de stocul de capital.
Este clar, în anii de boom economic s-a pierdut contribuția pozitivă a productivității totale a factorilor. Iar criza economică face ca în țară să intre mai puține capitaluri. Dacă vrem să stimulăm creșterea economică, atunci trebuie să atragem mai multe capitaluri străine și să creștem productivitatea totale a factorilor de producție.
Ce ar trebui făcut să atragem mai mult capital străin? Trei lucruri:
În primul rând, trebuie prezervate echilibrele macroeconomice. Aceasta înseamnă menținerea deficitelor (de cont curent și bugetar) la niveluri compatibile cu creșterea economică pe termen lung. Nici deficitele mai mari, nici cele mai mici nu sunt bune. Procedând astfel, vom reduce riscurile macroeconomice și vom îmbunătăți percepția despre risc pe care capitalurile străine o au referitor la România. S-a văzut în 2008 că o creștere peste potențial, care duce la acumularea de dezechilibre majore, este nesustenabilă.
În al doilea rând, trebuie redusă drastic birocrația legată de fondurile europene. Pe cea dependentă de UE nu o putem reduce noi, dar pe cea dependentă de noi putem. Trebuie eliminate obstacolele românești existente în diverse legi și instituite pedepse clare și aspre pentru cei care încalcă legea.
În al treilea rând, trebuie privatizate pachete din companii atractive, la prețul pieței. Niciodată nu e prea târziu, dar dacă se făcea acest lucru încă din 2009 acum existau fluxuri de capitaluri care ar fi produs, ca și în Polonia, creștere economică la ritmuri mai înalte.
Amintesc și unele măsuri care pot duce la creșterea productivității totale a factorilor și la creșterea participării forței de muncă:
În sectorul financiar trebuie să se evite orice măsură care ar împiedica sectorul să se recapitalizeze și să reia funcția vitală de intermediere. Inovarea de produs depinde de furnizarea de capital de risc, iar acesta are nevoie să rămână accesibil.
Trebuie eliminate, de pe piața bunurilor și a serviciilor, barieierele care încă mai împiedică intrarea/ieșirea de pe piață și concurența între firme.
Reforma prin care se reduce protecția oferită celor angajați în defavoarea celor care caută de muncă trebuie continuată. În plus, este nevoie de programe mai eficiente care să pregătească mai bine forța de muncă pentru a opera pe o piață a muncii mai flexibilă.
În sfârșit, în sectorul public este necesară o prioritizare severă a investițiilor pentru a elimina risipa rezultată din disiparea eforturilor investiționale.
Sistemul de impozite și beneficii sociale, inclusiv cele legate de șomaj, trebuie profund reformat pentru a reduce dependența de ajutoare și a crește atractivitatea muncii. Ar putea fi luată în considerare și egalizarea vârstei de pensionare pentru bărbați și femei la niveluri similare cu cele din statele dezvoltate (mai degrabă la 67 decât la 65 de ani), și revizuirea schemelor de pensionare timpurie sau pe caz de boală, pentru a elimina frauda.
Urmărește-ne pe Google News
6 răspunsuri
”trebuie privatizate pachete din companii atractive, la prețul pieței. Niciodată nu e prea târziu, dar dacă se făcea acest lucru încă din 2009 acum existau fluxuri de capitaluri care ar fi produs, ca și în Polonia, creștere economică la ritmuri mai înalte”. Adica exact de cand e boc prim-ministru nu s-a facut nimic in privinta companiilor de stat?!
nu sunt economist dar nu pot sa nu obesrv ca discursul economistilor este similar si monoton, aceleasi lucruri in toate tarile, aceleasi recomandari … ca un soi de flasneta.
”trebuie privatizate pachete din companii atractive, la prețul pieței. Niciodată nu e prea târziu, dar dacă se făcea acest lucru încă din 2009 acum existau fluxuri de capitaluri care ar fi produs, ca și în Polonia, creștere economică la ritmuri mai înalte”.
… asta este un „reflex pavlovian” de a vinde, vinde etc. Sunt multe state care au privatizat tot si tot nu este bine, datorii tot sunt, sistemul de pensii tot este deficitar, somajul tot exista etc etc. Altii s-au descurcat altfel si au facut-o bine.http://alexaionescu.wordpress.com/2011/11/02/lectia-baltica-despre-privatizare-spre-stiinta-guvernului/
Ceva nu se „pupa”, ceva nu se leaga. Uitandu-te din afara este clar ca paradigma economica la ora actuala NU este ceea ce ne trebuie. Modul in care pun economistii problema, inclusiv dl. Croitoru, este in interiorul paradigmei. Dar situatia economica din majoritatea tarilor arata ca modelul in sine este neadecvat, nu este sustenabil si nu produce rezultatele dorite. Si totusi continuam sa ne dorim ceva ce tine de alt context, de alt model – paradigma si facem / vorbim/ recomandam aceleasi „chestii” care clar nu au functionat pe termen lung. De ce atata masochism?
Roxana, nu este vorba de masochism, ci de interes.
Nu toti economistii recomanda aceeasi terapie la acesta criza, ci doar cei care fac parte din promotorii vechii paradigme neoliberale.
Este o lupta in transee intre scutierii Consensului de la Washington si economistii heterodocsi precum Stiglitz,Krugman, Th. Piketty si multi altii.
Daca vom urma recomandarile dlui Croitoru si ale celorlalti eocnomisti din secta domniei sale se poate ajunge la un fel de „echilibru” macroeconomic in care populatiile vor „plati” integral oalele sparte de marele capital. Dar cea mai importanta tinta urmarita este reconfigurarea raporturilor de putere in societate. Activele vor fi concentrate in maninile unei super-minoritati, pietele vor dicta fara putinta de negociere si statelor, si salariatilor, si comunitatilor locale. Ne vom intoarce la raporturile de putere din secolul XIX, la epoca „baronilor-talhari”. Daca nu cumva am ajuns deja acolo…
Acesta este un obiectv politic major, nu neaparat unul economic. Unii pot accepta un deceniu de stagnare economica, daca, la finalul lui, raporturile de putere (economica si politica) in societate se vor modifica dramatic, in favoarea „elitelor”. Secolul XX, cand salariatii si populatiile au obtinut mai multa putere de decizie/influentare a constituit un iad pentru marii talhari.
Din pacate, in Romania exista putini economisti care sa se opuna dogmei neoliberale. Dl. Croitoru nu este unul dintre acestia.
Asa este, Roxana, pentru ca privatizarea obiectivelor rentabile aduce un castig doar in momentul vanzarii lor. Ulterior, ele produc profit acelora care le-au cumparat, adica „INVESTITOTILOR” STRAINI !!! Incat, daca analizezi putin, vezi ca cei care au cumparat obiectivele acelea rentabile, de pilda RENEL-ul devenit ENEL, nu investesc nimic in dezvoltarea lor, dar cresc aberant si nejustificat preturile, rezultand de aici sume fabuloase scoase din buzunarele romanilor si transferate undeva, in banci straine, in conturile unui mare concern sau unei mari corporatii. Nu stiu ce-i cu paradigmele astea, dar eu am impresia ca mai mult ne prostesc in fata, pentru ca acest tip de masura, adica asa-zisa privatizare a obiectivelor economice rentabile, eu nu o numesc INFUZIE DE CAPITAL ci EXPORT DE CAPITAL!!!! Iar cei care accepta aceeste masuri sunt incompetenti si tradatori ai intereselor nationale!!!
Oare cand vor incepe economistii sa fie cu adevarat economisti, nu praduitori ai resurselor nationale?
Pentru relansarea eonomiei ar trebui ca GUVERNUL sa aibe
cateva prioritati:ENERGIA,BOGATIILE MINERALE,AGRICULTURA,
EDUCATIA+CERCETAREA.Inteligenta,imaginatia,cunostintele sant resurse esentiale dar numai eficienta le transforma in rezultate.Realizarile se bazeaza pe contributie si performanta,scrie in cartea sa P.F.Drucker-MANAGEMENT,ce trebuie citita de toti politicienii si factori de decizie.
Cuvantul screamat – care nu cladeste
Bal bal bal bal
Oare cei care au avut susces, cei care nu sunt afectazi de criza actual, America Latina (partea ei productiva = Brazilia+Chile) India, Chinao are asa sa fi facut ?
Ce din masurile de mai sus va duce al o mai buna pozitzionare a companiilor detzinute de capitalul romanesc sau de capitalul captiv platitor de impozite romanesto pe piatza internatzionala a noii ordini globalizata si globalizanta?
Nimic, neant provincionalisme de colonie inapoiata tipica darkwater country de tip Bangladesh-Romania-Botswana.
Asta doriti, asta mestacatzi in gura, asta o sa avetzi in cele din urma.
Prin ce se diferntziaza capitalismul din Coreea de Sud de cel din Bangladesh ? Exact ? Prin ce ?
Care este principala masura intreprinsa de guvernul chinez pentru a consolida dezvoltarea economica in domeniul electronicii de exemplu si unde se inscriu gargarele gen lucian croitoru in acest efort global de consolidare a dezvoltarii economice in tzarile BRICS de exemplu ?
Hmmm …. nimic neant bal bal bal bal vorbe goale care nu spun nimic nimani si care au o relevantza ai o aplicabilitate zero.
Si asta nu o zic eu asta e rezultatul unei analize comparative intre cum au facut si cum anuntza ca vor face in continuare ceie ce au avut succes de curnd si ce vorbe mesteca exponentzii maximi ai politicii adancirii in subdezvoltare coloniala de pe la noi.
Cata vrema ademnea guristi ai „the empire of thought” vorba lui Churchil nu vor fi spanzuratzi de limba sau macar alungatzi din toate sinecurile publice locul Romaniei in subdezvoltarea paupera cronica alaturi de tzari precum Bangladesh sau insulele Fiji va fi asigurat.
PS principala masura de consolidare a domeniului electronicii de exemplu in China este implicarea active a guvernului pentru consolidarea miriadelor de firme care inca activeaqza inca actualmenet in aces deomeniu in conditzii constant din ce in ce mai grele in firme mari cu brand-uri intrebatzionale capabile sa inregistreaze si contabilizeze porofit de pe toate verigile lantului economic de la cercetare la productize si la retail la nive mondial.
Asa fac cei care fac Romanai securistilor de BNR evident ca nici nu insi doreste si nici nu intrentzioneaza sa faca ceva pentru ca maine sa ne fie noua romanilor mai bine decat azi. Iar mai apoi la sfarsitul decade fluieram a paguba observand transformarea fdin ce in ce mai accentuate dintr-o tzara cu potentzial iuntr-o tzrara fara,o colonie battalion penitenciar condamnata etern a furniza exclusive resurse naturale, piatza de desfacre si fortza de munca cat mai ieftina cea mai ieftina de care sa isi bata joc cine si cum apuca.
Si de ce ar fi altfel cine dintre voi a facut ce pentru a fi altfel ?
De ex Coreea de Sud are unul dintre cei mai lung an scolar si una dintre cele mai lungi saptamna de studio preuniversitara si ca atare unii dintre cei mai pregatzitzi absolventzi ai invatzamantului mediu conform testelor intrenatzionale .
Noi ce am facut ? Clasa pregatitoare siiii cam atat.
Ca screamet e bine, daaa cam atat e tot ce-a facut Romania in ultimii 20 si ceva de ani s-a screamut la TV si si-a furat singura caciula siiii cam atat.