Cont personal de învățare pe tot parcursul vieții (ÎPV) pentru fiecare angajat, alimentat dintr-un impozit de 2% din venituri salariale (1% plătit de angajat, 1%, de către angajator) și administrat de un Fond Național de Educație. Ideea apare în Planul de Acțiune pentru Educație 2019 – 2030.
Conform documentului, Guvernul ar urma să aprobe anul viitor această măsură, iar întregul cadru normativ să fie elaborat până în 2022:
Ideea acestor conturi, a explicat pentru cursdeguvernare.ro Ecaterina Andronescu, a apărut din două constatări grave:
1. Învățarea pe parcursul vieții aproape că nu există în România
Suntem statul UE cu cea mai mică rată de adulți care au urmat un curs de specializare, calificare, recalificare, de dobândire a unor competențe noi. Practic, se poate spune că nu există așa ceva în România:
Nici măcar 1% din adulții români nu au urmat măcar vreun seminar, curs, conferință în 2018, în condițiile în care „principalul obiectiv strategic al României pentru anul 2020 este ca cel puţin 10% din populaţia adultă (cu vârste cuprinse între 25 şi 64 de ani) să participe la activităţi de învăţare pe tot parcursul vieţii”.
Citatul este din Strategia Nationala de Învăţare pe tot Parcursul Vieţii 2015 -2020, elaborat în 2014.
2. Deprofesionalizarea personalului din aparatul administrativ
Ideea a pornit de la constatarea că structura bugetară este plină de absolvenți de facultăți private, forma la Distanță, care nu le-au oferit standarde de bază pentru funcțiile ocupate ulterior.
„Dacă ne uităm la structura angajaților din administrație, cam 70% din personal a absolvit o facultate privată care a avut forma de Învățământ la Distanță”, a explicat Ecaterina Andronescu, pentru cursdeguvernare.ro.
Într-o declarație anterioară, fostul ministru al Educației descria calitatea acestui tip de studii universitare spunând: „Învățământ la Distanță, adică departe de carte”.
Ironie: bugetari angajați gata deprofesionalizați, statul ar vrea să îi trimită înapoi la școală, dar nu are bani
Acești bugetari, deprofesionalizați, cum îi cataloghează Ecaterina Andronescu, au câștigat însă un concurs. Majorarea din ultimii ani a salariilor acestora a generat chiar o situație inedită – salariul mediu de la stat este superior celui din privat.
În opinia celei care a deținut de patru ori portofoliul Educației, în cazul acestora nu se poate face altceva decând trimițându-i înapoi la cursuri: „Nu ai cum să crești performanța profesională decât întorcându-l la școală și învățându-l ceva în plus, mai ales că totul evoluează”.
Statul nu poate susține o asemenea investiție, nici măcar în cazul profesorilor, de care depinde starea educației generațiilor ce vin, deși cadrele didactice ar avea nevoie de formare profesională obligatorie la anumite intervale.
„În ceea ce-i privește pe profesori, ei ar trebui obligați să urmeze periodic asemenea cursuri, în universități, nu cursuri improvizate organizate de firme la colțul străzii. Principala problemă a sistemului de învățământ este formarea profesorilor: un profesor bine pregătit și cu vocație poate face minuni, chiar dacă are o programă proastă. Însă un profesor slab pregătit, fără dedicație, nu va face nimic nici cu o programă excepțională”, a explicat pentru cursdeguvernare.ro Ecaterina Andronescu.
Demisă, Ecaterina Andronescu intenționează să transpună ideea într-un proiect legislativ
Planul de Acțiune pentru Educație 2019 – 2030 a fost aprobat de Ecaterina Andronescu pe 5 august anul acesta, înainte de a părăsi Ministerul, după ce Viorica Dăncilă și-a anunțat decizia de a o înlocui din cauza unei afirmații legate de crimele de la Caracal.
Ideea este una abia schițată, dar Ecaterina Andronescu, revenită la Senat, spune că va discuta cu firme, sindicate și organizații nonguvernamentale pentru finisarea unui mecanism și elaborarea unui proiect legislativ cu cele mai bune prevederi.
În condițiile în care 40% din salariile din România sunt la valoarea salariului minim garantat pe economie, adică salarii pentru necalificați, angajații respectivi ar avea posibilitatea financiară de urma cursuri de calificare eficiente, nu precum cele oferite, în număr limitat, de agențiile județene pentru ocuparea forței de muncă.
Aceste conturi individuale pentru ÎPV ar putea corecta unele dintre efectele unui sistem de educație deficitar și al eșecurilor politicilor post-decembriste din domeniu.
