Cea mai veche si eficienta metoda de a reduce evaziunea fiscala la valori „normale” , (adica reduse) e punerea in conflict de interese a beneficiarului unor servicii cu prestatorul acelor servicii .
Adica a da posibilitatea beneficiarului de a deduce in totalitate sau in parte anumite cheltuieli dar strict documentate din punct de vedere fiscal . Prin facturi , bonuri fiscale , etc .
Acesta regula duce imediat la obligatia obiectiva de a emite acel document fiscal din partea prestatorui. Ca se trateaza de instalatorul apa- gaz, de zugrav , de spalatorii de haine sau masini , de mecanic auto sau resaturant , hotel , e neimportant . E unica metoda demonstrata istoric si pe alte meleaguri ca reduce evaziunea . De ce nu se aplica ? E foatre simplu de aflat . Cind statele maresc iresponsabil cheltuielile bugetare si an de an , e absolut logic ca foamea de bani sa fie pe masura . Ca atare , solutile simple , rodate si de clara eficacitate sint abandonate incalcind insusi principile unui stat de drpt . Respectiv egalitatea in obligatii (si drepturi) intre stat si cetatean . Pentru o majoritate covirsitoare de politicieni nationali (dar si straini), statul e mai presus decit cetateanul si ca atare interesele , decizile luate pentru aceste interese (de regula subiective) sint mai importante decit interesele cetateanului/cetatenilor (de regula sint obiective ) . Ca urmare se promoveaza improvizatia sustinuta de birocrati crescuti in spiritul acestui sistem si unde promovarea nu se face pe capacitati profesionale obiectiv masurate ci pe „harnicia” de a inventa , aplica masuri in contrast cu principile elementare a unui stat de drept . Care prin definitie includ dreptul fiscal cu egalitate in fata obligatilor asumate . Atit de privat dar si de stat . E tragic ca se cauta cresterea incasarilor de la spalatorii , hoteluri dar in paralele se ascunde sub pres masa enorma de datorii a unor firme de stat catre acelasi stat care e patronul lor .
Culmea , se asigura functii , salariu ridicat tuturor acelor implicati la nivel de conducere in aceasta forma interna statului de evaziune.
In un alt mod de exprimare ,uneori se priveste padurea fara sa se inteleaga ca sanatatea ei e data de sanatatea copacilor si nu de inaltimea gardului care o delimiteaza si cica o protejeaza .
Daca ar fi introdus la o cota mica, in paralel cu anularea deductibilitatii TVA la astfel de firme (consumator final) pentru nivele de afacere mici (pana la 4000-5000 Euro / luna) ar avea doar avantje. E vorba de firme mici de familie care ar gestiona foarte simplu o mica afacere si ar face asta absolut legal si cu respctarea legii. Iar diferenta de profit obtinuta va asigur ca va ramane tot in tara prin cheltuieli cu nevoi propri, dec i tot impozitata indirect prin consum.
De ce sa nu pot cheltui mai multi bani pe care tot eu ii fac ca antreprenor ?
De ce trebuie sa platesc la fel ca si aceia care nu au initiativa ?
Oricum Statul isi va lua tainul din taxe de consum.
De ce sa nu ia de la mine mai mult pentru ca eu produc mai mult, dar pe consum nui pe venit ?
De ce nu putem plati salariul brut angajatului, iar acesta sa mearga la fisc si sa-si declare veniturile ? Si iaca gata si cu munca la ngreu !!!
Cate solutii simple exista si nu se doresc aplicate ?
Cu respect
Adi C
In teorie, domnule Biris aveti perfecta dreptate. Dar noi nu traim „teoretic”. Din pozitia dumneavoastra de partener intro casa de avocatura cu venituri despre care nu imi permit sa vorbesc, se poate trai si „teoretic”. Dar cand ai 12 angajati si esti platitor de TVA platesti, in afara de circa 10.000 ron salarii, inca 3-4000 ron contributii la bugetul statului si inca circa 3500 ron TVA pentru PROFIT 0. Deci, am dat statului circa 7.000 RON, am dat de mancare la 12 familii, in general monoparentale si nu am avut niciun profit. Domnule Biris, in acest caz ma consider discriminat fata de cei ce primesc ajutor social de la primarie. Veniti cu o propunere prin care sa-mi asigurati si mie un venit de 3-4000 RON (proportional cu al unui sef de birou din finante sau alte institutii bugetare), iar eu sunt dispus sa platesc 80% impozit. Sau poate ma sfatuiti sa inchid afacerea, mai dau 12 someri statului si ma inscriu si eu la ajutor social. Este foarte curios, dar inspectorii fiscali si comisarii garzii cunosc aceste calcule, stiu ca niciodata nu poti fi in regula, iar din acel moment ei devin „Dumnezeul” tau. Iar „impozitul forfetar” tot se plateste, dat nu la stat.
Ca o comparatie, in India, pentru micile afaceri nu se percepe niciun fel de impozit, iar segmentul clasei de mijloc devine din ce in ce mai mare. Chiar si in Turcia un astfel de sistem a determinat crestere economica. Dar ei au ales realitatea in fata teoriei.
Va multumesc.
Nu trebuie facuta confuzia intre impozitul minim (care a fost o mare magarie), si impozitul forfetar. Impozit forfetar inseamna a stabili un impozit rezonabil pentru activitati care sunt greu (sau ineficient) de urmarit dpdv fiscal. Sunt activitati (turis, alimentatie publica, frizerie, cosmetica, spalatorii auto) care nu platesc nici n fel de impozit, desi au activitate care nu se evidentiaza. Si atunci eu stat vin si spun ca tu, contribuabil, care ai sapte locuri de cazare, imi platesti, sa spunem, cate 5 lei/an pentru un pat, iar eu nu mai am grija controlului, tu nu mai ai stresul unei superevidente (nu mai platesti nici contabilul cu sume mari). Nu esti de acord sa platesti cei 5 lei, iti sigilez camerele, inseamna ca nu mai faci activitate si nu trebuie sa platesti. Asta este un exemplu care este valabil pentru toate „afacerile” mici si greu fiscalizabile. Nu este adevarat ca in unele tari nu se plateste nici un fel de impozit, se impoziteaza totul, diferenta este de cuantum al impozitului, el trebuie sa fie rezonabil. In fond, si cei cu afaceri mici beneficiaza de (atat cat beneficiaza) de aceleasi „transferuri” de la stat ca se cei mari.
Nu stiu daca India reprezinta ceva pentru tine in economia mondiala, dar te asigur ca micile afaceri, pentru care se propune forfetarul la noi, NU SUNT IMPOZITATE IN NICIUN FEL.
Revin si adaug: toti acestia pot fi considerati neimpozabili dpdv al tva-ului. Nici colecteaza, nici deduc. Eu stat nu pierd nimic, cel care le vinde colecteaza tva (si m-l plateste) cel care cumpara de la ei nu poate deduce ca nu are ce.
Acest impozit se refera la firmele mici in general la firmele de familie.
Dar cred ca totusi acei oameni din banii lor au facut o afacere sa nu fie beneficiari de ajutor de somaj, sau ajutor social. Oameni demni care din surplusul, si efortul lor creeaza o plus valoare, platesc la stat sa le mearga vechimea daca doresc pesie si au posibilitatea sa munceasca la ei nu la altul. de aceea cred ca trebuie lasata forma de impozitatre unitara.
Stim foarte bine ce magarie a fost cu impozitul minim, cate firme s-au inchis.
Tot o greseala este si impozitarea firmelor sub 65.000 eur
cu 3% pe cifra de afaceri. Ganditiva ca cifra de afaceri in prestari servicii inseamna ceva, iar in comert cu totul si cu totul alceva.
Firmele de comert nu pot rezista sa plateasca 3% pe CA deoarece este foarte mult.
De aceea firmele mici se transforma in PFA sai IIndividuala. Cine pierde tot statul.
Sunt deacord cu d-nul avocet Biris ca evazionistii vor ramane evazionisti ca-si gasesc tot felul de metode de evaziune, si aceste restrictii sau constrangeri vor fi suportate de oamenii corecti care incearca cat de cat sa traiasca din munca lor.
Referitor la functionarii din sistemul bugetar, sunt oameni care muncesc ca si sclavii care suporta consecintele restructurarilor (pleaca 7 si se angajeaza unul) si oameni protejati politic care nu sunt in stare sa faca nimic dar au tot felul de avantaje.
Romania are nevoie in primul rand sa simplifice mult codul fiscal cand e vorba de firme mici, e nevoie de o schimbare drastica. Nu ar trebui sa ai contabil la astfel de firme, oricine ar trebui sa poata face calculele – cat ai cheltuit, cat ai castigat si restul e profit si se taxeaza.
Eu in SUA, cu o firma mica de consultanta, dau un mail la contabil o data pe an, vedem cat s-a incasat, cat s-a cheltuit, diferenta e profit si platim impozitul cat o fi el. Contabilul are rolul de a pune lucrurile pe formularul de taxe, care e destul de complicat, insa nu ii ia mai mult de cateva ore.
In Romania, intr-o situatie similara (tot firma mica de consultanta) contabilitatea pare a fi principala activitate – imi mananca foarte mult timp si apar tot felul de prostii – ca de ce bonul nu e stampilat, ca trebuia factura fiscala, ca nu stiu ce tampenie.
Romanii s-au obisnuit sa fie abuzati cu tot felul de obligatii si au ideea ca abuzurile la care sunt supusi sunt normale si trebuie in permanenta sa dovedeasca ca sunt nevinovati. Insa daca vrei sa iti declari un venit, gen din inchiriere masina, e „welcome to hell” la administratiile financiare, nici nu stiu aia ce sa faca cu tine si pierzi o zi pe acolo degeaba.
In opinia mea, mare parte din evaziune provine din faptul ca lumea nu vrea sau nu poate sa isi bata capul cu tampeniile astea si prefera sa isi faca treaba care le genereaza bani.
Timpul inseamna bani, asta trebuie sa inteleaga Romania.
Cred ca e tara in care se pierde cel mai mult timp din lume cu tot felul de prostii birocratice de care nu e cu adevarat nevoie.
Insa mai degraba decat forfetarul, consider ca trebuie urgent introdus in Romania un sistem simplu, online, pentru firme mici si oamenii care sunt self-employed – l-as lua pe cel din Anglia ca model.
simplu, eficient, rapid toate declaratiile depuse online, fara tot felul de rahaturi ca stampila, ca factura are adresa veche a firmei si e nedeductibila, ca se bea prea multa cafea si trebuie taxata ca salariu.
daca se aplica forfetarul si la baruri inseamna ca nu o sa mai am nevoie de casa de marcat nu??? sau ma insel???
9 răspunsuri
Cea mai veche si eficienta metoda de a reduce evaziunea fiscala la valori „normale” , (adica reduse) e punerea in conflict de interese a beneficiarului unor servicii cu prestatorul acelor servicii .
Adica a da posibilitatea beneficiarului de a deduce in totalitate sau in parte anumite cheltuieli dar strict documentate din punct de vedere fiscal . Prin facturi , bonuri fiscale , etc .
Acesta regula duce imediat la obligatia obiectiva de a emite acel document fiscal din partea prestatorui. Ca se trateaza de instalatorul apa- gaz, de zugrav , de spalatorii de haine sau masini , de mecanic auto sau resaturant , hotel , e neimportant . E unica metoda demonstrata istoric si pe alte meleaguri ca reduce evaziunea . De ce nu se aplica ? E foatre simplu de aflat . Cind statele maresc iresponsabil cheltuielile bugetare si an de an , e absolut logic ca foamea de bani sa fie pe masura . Ca atare , solutile simple , rodate si de clara eficacitate sint abandonate incalcind insusi principile unui stat de drpt . Respectiv egalitatea in obligatii (si drepturi) intre stat si cetatean . Pentru o majoritate covirsitoare de politicieni nationali (dar si straini), statul e mai presus decit cetateanul si ca atare interesele , decizile luate pentru aceste interese (de regula subiective) sint mai importante decit interesele cetateanului/cetatenilor (de regula sint obiective ) . Ca urmare se promoveaza improvizatia sustinuta de birocrati crescuti in spiritul acestui sistem si unde promovarea nu se face pe capacitati profesionale obiectiv masurate ci pe „harnicia” de a inventa , aplica masuri in contrast cu principile elementare a unui stat de drept . Care prin definitie includ dreptul fiscal cu egalitate in fata obligatilor asumate . Atit de privat dar si de stat . E tragic ca se cauta cresterea incasarilor de la spalatorii , hoteluri dar in paralele se ascunde sub pres masa enorma de datorii a unor firme de stat catre acelasi stat care e patronul lor .
Culmea , se asigura functii , salariu ridicat tuturor acelor implicati la nivel de conducere in aceasta forma interna statului de evaziune.
In un alt mod de exprimare ,uneori se priveste padurea fara sa se inteleaga ca sanatatea ei e data de sanatatea copacilor si nu de inaltimea gardului care o delimiteaza si cica o protejeaza .
Daca ar fi introdus la o cota mica, in paralel cu anularea deductibilitatii TVA la astfel de firme (consumator final) pentru nivele de afacere mici (pana la 4000-5000 Euro / luna) ar avea doar avantje. E vorba de firme mici de familie care ar gestiona foarte simplu o mica afacere si ar face asta absolut legal si cu respctarea legii. Iar diferenta de profit obtinuta va asigur ca va ramane tot in tara prin cheltuieli cu nevoi propri, dec i tot impozitata indirect prin consum.
De ce sa nu pot cheltui mai multi bani pe care tot eu ii fac ca antreprenor ?
De ce trebuie sa platesc la fel ca si aceia care nu au initiativa ?
Oricum Statul isi va lua tainul din taxe de consum.
De ce sa nu ia de la mine mai mult pentru ca eu produc mai mult, dar pe consum nui pe venit ?
De ce nu putem plati salariul brut angajatului, iar acesta sa mearga la fisc si sa-si declare veniturile ? Si iaca gata si cu munca la ngreu !!!
Cate solutii simple exista si nu se doresc aplicate ?
Cu respect
Adi C
In teorie, domnule Biris aveti perfecta dreptate. Dar noi nu traim „teoretic”. Din pozitia dumneavoastra de partener intro casa de avocatura cu venituri despre care nu imi permit sa vorbesc, se poate trai si „teoretic”. Dar cand ai 12 angajati si esti platitor de TVA platesti, in afara de circa 10.000 ron salarii, inca 3-4000 ron contributii la bugetul statului si inca circa 3500 ron TVA pentru PROFIT 0. Deci, am dat statului circa 7.000 RON, am dat de mancare la 12 familii, in general monoparentale si nu am avut niciun profit. Domnule Biris, in acest caz ma consider discriminat fata de cei ce primesc ajutor social de la primarie. Veniti cu o propunere prin care sa-mi asigurati si mie un venit de 3-4000 RON (proportional cu al unui sef de birou din finante sau alte institutii bugetare), iar eu sunt dispus sa platesc 80% impozit. Sau poate ma sfatuiti sa inchid afacerea, mai dau 12 someri statului si ma inscriu si eu la ajutor social. Este foarte curios, dar inspectorii fiscali si comisarii garzii cunosc aceste calcule, stiu ca niciodata nu poti fi in regula, iar din acel moment ei devin „Dumnezeul” tau. Iar „impozitul forfetar” tot se plateste, dat nu la stat.
Ca o comparatie, in India, pentru micile afaceri nu se percepe niciun fel de impozit, iar segmentul clasei de mijloc devine din ce in ce mai mare. Chiar si in Turcia un astfel de sistem a determinat crestere economica. Dar ei au ales realitatea in fata teoriei.
Va multumesc.
Nu trebuie facuta confuzia intre impozitul minim (care a fost o mare magarie), si impozitul forfetar. Impozit forfetar inseamna a stabili un impozit rezonabil pentru activitati care sunt greu (sau ineficient) de urmarit dpdv fiscal. Sunt activitati (turis, alimentatie publica, frizerie, cosmetica, spalatorii auto) care nu platesc nici n fel de impozit, desi au activitate care nu se evidentiaza. Si atunci eu stat vin si spun ca tu, contribuabil, care ai sapte locuri de cazare, imi platesti, sa spunem, cate 5 lei/an pentru un pat, iar eu nu mai am grija controlului, tu nu mai ai stresul unei superevidente (nu mai platesti nici contabilul cu sume mari). Nu esti de acord sa platesti cei 5 lei, iti sigilez camerele, inseamna ca nu mai faci activitate si nu trebuie sa platesti. Asta este un exemplu care este valabil pentru toate „afacerile” mici si greu fiscalizabile. Nu este adevarat ca in unele tari nu se plateste nici un fel de impozit, se impoziteaza totul, diferenta este de cuantum al impozitului, el trebuie sa fie rezonabil. In fond, si cei cu afaceri mici beneficiaza de (atat cat beneficiaza) de aceleasi „transferuri” de la stat ca se cei mari.
Nu stiu daca India reprezinta ceva pentru tine in economia mondiala, dar te asigur ca micile afaceri, pentru care se propune forfetarul la noi, NU SUNT IMPOZITATE IN NICIUN FEL.
Revin si adaug: toti acestia pot fi considerati neimpozabili dpdv al tva-ului. Nici colecteaza, nici deduc. Eu stat nu pierd nimic, cel care le vinde colecteaza tva (si m-l plateste) cel care cumpara de la ei nu poate deduce ca nu are ce.
Acest impozit se refera la firmele mici in general la firmele de familie.
Dar cred ca totusi acei oameni din banii lor au facut o afacere sa nu fie beneficiari de ajutor de somaj, sau ajutor social. Oameni demni care din surplusul, si efortul lor creeaza o plus valoare, platesc la stat sa le mearga vechimea daca doresc pesie si au posibilitatea sa munceasca la ei nu la altul. de aceea cred ca trebuie lasata forma de impozitatre unitara.
Stim foarte bine ce magarie a fost cu impozitul minim, cate firme s-au inchis.
Tot o greseala este si impozitarea firmelor sub 65.000 eur
cu 3% pe cifra de afaceri. Ganditiva ca cifra de afaceri in prestari servicii inseamna ceva, iar in comert cu totul si cu totul alceva.
Firmele de comert nu pot rezista sa plateasca 3% pe CA deoarece este foarte mult.
De aceea firmele mici se transforma in PFA sai IIndividuala. Cine pierde tot statul.
Sunt deacord cu d-nul avocet Biris ca evazionistii vor ramane evazionisti ca-si gasesc tot felul de metode de evaziune, si aceste restrictii sau constrangeri vor fi suportate de oamenii corecti care incearca cat de cat sa traiasca din munca lor.
Referitor la functionarii din sistemul bugetar, sunt oameni care muncesc ca si sclavii care suporta consecintele restructurarilor (pleaca 7 si se angajeaza unul) si oameni protejati politic care nu sunt in stare sa faca nimic dar au tot felul de avantaje.
Romania are nevoie in primul rand sa simplifice mult codul fiscal cand e vorba de firme mici, e nevoie de o schimbare drastica. Nu ar trebui sa ai contabil la astfel de firme, oricine ar trebui sa poata face calculele – cat ai cheltuit, cat ai castigat si restul e profit si se taxeaza.
Eu in SUA, cu o firma mica de consultanta, dau un mail la contabil o data pe an, vedem cat s-a incasat, cat s-a cheltuit, diferenta e profit si platim impozitul cat o fi el. Contabilul are rolul de a pune lucrurile pe formularul de taxe, care e destul de complicat, insa nu ii ia mai mult de cateva ore.
In Romania, intr-o situatie similara (tot firma mica de consultanta) contabilitatea pare a fi principala activitate – imi mananca foarte mult timp si apar tot felul de prostii – ca de ce bonul nu e stampilat, ca trebuia factura fiscala, ca nu stiu ce tampenie.
Romanii s-au obisnuit sa fie abuzati cu tot felul de obligatii si au ideea ca abuzurile la care sunt supusi sunt normale si trebuie in permanenta sa dovedeasca ca sunt nevinovati. Insa daca vrei sa iti declari un venit, gen din inchiriere masina, e „welcome to hell” la administratiile financiare, nici nu stiu aia ce sa faca cu tine si pierzi o zi pe acolo degeaba.
In opinia mea, mare parte din evaziune provine din faptul ca lumea nu vrea sau nu poate sa isi bata capul cu tampeniile astea si prefera sa isi faca treaba care le genereaza bani.
Timpul inseamna bani, asta trebuie sa inteleaga Romania.
Cred ca e tara in care se pierde cel mai mult timp din lume cu tot felul de prostii birocratice de care nu e cu adevarat nevoie.
Insa mai degraba decat forfetarul, consider ca trebuie urgent introdus in Romania un sistem simplu, online, pentru firme mici si oamenii care sunt self-employed – l-as lua pe cel din Anglia ca model.
simplu, eficient, rapid toate declaratiile depuse online, fara tot felul de rahaturi ca stampila, ca factura are adresa veche a firmei si e nedeductibila, ca se bea prea multa cafea si trebuie taxata ca salariu.
daca se aplica forfetarul si la baruri inseamna ca nu o sa mai am nevoie de casa de marcat nu??? sau ma insel???