joi

30 iunie, 2022

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

8 iunie, 2022

Revine în discuția din spațiul public taxa de solidaritate, respectiv 1% pe cifra de afaceri a companiilor care au venituri ce depășesc pragul de 100 milioane euro, măsură prin care guvernul așteaptă încasări suplimentare la buget de aproximativ 5 mld lei.

Mai exact, analizând situațiile financiare pentru anul 2020 (ultimul exercițiu pentru care absolut toate companiile au depus deja situațiile financiare la acest moment), 333 de companii depășesc pragul de 100 milioane euro cifră de afaceri, acestea înregistrând venituri consolidate de cca. 570 mld lei (36% din veniturile raportate de toate companiile active în România), iar taxa de solidaritate ar putea aduce venituri la bugetul public de cca. 5,7 mld lei. Judecând după dinamica activității economice și a inflației din anul 2021, probabil că veniturile publice adiționale ar putea depăși chiar pragul de 6 mld lei.

Așa cum este denumită, taxa pe solidaritate se dorește a fi  o măsură fiscala prin care companiile mari să contribuie și mai mult la veniturile publice pentru sprijinirea economiei, dar fară a explica transparent care este destinația acestor venituri (solidaritate pentru ce?) sau de ce nu se aplică simultan reforme pentru reducerea economiei subterane prin alte practici care au impact negativ mult mai mare în buget.


Prin aceasta analiză surprind cine va suporta efortul fiscal suplimentar în eventualitatea introducerii acestei taxe (surpriză, capitalul românesc este un contribuitor important și întreg poporul vă deconta prin inflație), cuantific efectele taxei de solidaritate (de ce România devine nefrecventabilă pentru marile investiții?) și demonstrez că firmele vizate de taxa de solidaritate contribuie deja cel mai mult la formarea PIB și veniturile publice încasate de statul român (companiile sunt deja solidare).

Toate aceste concluzii se bazează pe cifre obiective.

Principalele concluzii

  • Taxa de solidaritate va fi suportată în cuantum de 54% de companii cu acționariat românesc sau mixt în diferite proportii. Analizând structura acționariatului companiilor eligibile pentru taxa de solidaritate (venituri > 100 mil eur), doar 46% din cifra de afaceri aparține unor companii care au acționariat integral străin, în timp ce diferența de 54% este reprezentată de venituri ale unor companii unde acționariatul este românesc sau mixt în diferite proporții
  • România devine nefrecventabilă investițiilor potențiale care pot fi realizate în viitor de către marile companii care nu sunt prezente în țara noastră, din cauza taxelor extrem de ridicate aplicate companiilor mari precum și asupra forței de muncă. Aplicarea taxei de solidaritate în cuantum de 1% din cifra de afaceri înregistrată ar genera venituri adiționale la bugetul public de cca. 5,7 mld lei, având în vedere veniturile înregistrate de companiile vizate pe parcursul anului 2020. Povara fiscală adițională pentru aceste companii înseamna 22,4% din profitul brut, iar dacă adaugăm și rata de taxare efectivă de cca. 18% aplicată deja profitului brut, sarcina fiscală totală asupra profitului brut se ridică la cca. 40%. Daca considerăm și impozitul de 5% aplicat dividendelor plătite (în scenariul distribuirii integrale a profitului către dividend), statul ar urma să capteze aproape jumătate din întreg profitul brut realizate de marile companii în România.
  • Taxa de solidaritate va fi suportată de popor prin inflație. Din cauza impactului fiscal major pentru marile companii, costurile fiscale adiționale cauzate de taxa de solidaritate vor fi transferate în prețurile finale ale produselor și serviciilor oferite către companii și populație. Practic, aproape jumătate din veniturile fiscale prognozate prin taxa de solidaritate (2,6 mld lei din 5,7 mld lei) sunt generate de companii active în comerț cu amănuntul și distribuție (adică consum), companii care au o marjă netă de profitabilitate scăzută și specifică activității de intermediere (profit net raportat la cifra de afaceri de 3,9% pentru retail și 3,2% pentru distribuție).
  • Companiile vizate de taxa de solidaritate contribuie deja cel mai mult la bugetul public. Practic, cele 333 de firme care înregistrează venituri peste 100 mil eur concentrează 36% din toate rulajele comerciale realizate de toate companiile active în România, contribuie cu 32% la veniturile din TVA încasate la bugetul public, asigură 29% din impozitul pe profit la bugetul public, respectiv 17% la impozitul pe venit și contribuțiile sociale pentru contractele de muncă. Deși nu sunt decât 333 de firme, companiile vizate de taxa de solidaritate angajează cca. 650.000 de salariați (în creștere cu aproape 100.000 în ultimii 5 ani), plătind un salariu mediu brut în anul 2020 de 6.939 lei (cu aproape 30% peste media națională).

Cine va suporta consecințele acestei taxe? Multe companii românești și poporul prin inflație!


          Teoretic, aceasta taxă vizează marile companii multinaționale active în România, despre care există voci din clasa politică care au acuzat în ultimii ani că nu contribuie suficient la dezvoltarea economică prin taxele și salariile plătite. Nu doar că această afirmație nu este adevărată (așa cum voi demonstra la finalul acestui articol) dar, în eventualitatea introducerii taxei de solidaritate, companiile mari cu capital integral sau partial românesc vor fi cel mai important contribuitor la suportarea aceste taxei. Astfel, dacă evaluăm structura acționariatului firmelor cu venituri > 100 milioane euro, constatăm că doar 46% din cifra de afaceri aparține unor companii care au acționariat străin, în timp ce diferența de 54% este reprezentată de venituri ale unor companii unde acționariatul este românesc sau mixt în diferite proporții.

Argumentele, tabelele și analiza configurată de grafice pot fi citite pe blogul personal.

***

Îți mulțumim că citești cursdeguvernare.
Abonează-te la newsletter aici.

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

citește și

lasă un comentariu

Un răspuns

  1. Stimate dle Guda!
    Desigur argumentele Dvs. pot fi corecte, mai putin cel cu “fuga” investitorilor! Mi-e greu sa cred ca un investitor care are in Romania randamente spre 30%( nu ma contraziceti, am inclus aici inclusiv ingineriile financiare cu pilonul lor central-preturile de transfer) s-ar intoarce in tara de origine in care ar avea randamente de maximum 5-7%!
    Dar, in principiu aveti dreptate!
    Va propun un experiment imposibil. Toti cei care nu doriti o cat de mica contributie la o mai echitabila repartizare a veniturilor sa fiti obligati sa traiti trei luni cu venituri totale de 1000 de lei lunar, adica atat cat au mai bine de un milion de pensionari!
    Poate atunci ati intelege ca o companie, pentru a avea suportul clientilor, ar trebui sa puna un accent mai mare pe ceea ce se cheama “functia sociala” a activitatii sale.
    M-as fi bucurat sa continuati articolul si cu ceva propuneri legate de cresterea in paralel cu sustinerea companiilor, a veniturilor angajatilor, sau transferului de impozitare de la munca spre cspital.
    Atunci articolul Dvs.ar fi fost complet.
    Altfel nu veti reusi decat sa contribuiti la adancirea faliei dintre detinatorii de capital si restul populatiei…
    Desigur, o sa ziceti ca am ramas ancorat in logica socialismului trecut, al carui functionar de stat am fost.
    Nu dle Guda, cele de mai sus( mai putin ipoteticul si fantezistul experiment) ar trebui sa functioneze mult mai bine in capitalism, ele fiind componente de baza ale lui.
    In final subliniez ca nici pe departe nu intampin dificultati financiare, dupa 30 de ani de activitate ca antreprenor in tara si USA, dar am ramas cu un lucru din Socialism: empatia si compasiunea pentru cei multi si sarmani.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.

toate comentariile

Un răspuns

  1. Stimate dle Guda!
    Desigur argumentele Dvs. pot fi corecte, mai putin cel cu “fuga” investitorilor! Mi-e greu sa cred ca un investitor care are in Romania randamente spre 30%( nu ma contraziceti, am inclus aici inclusiv ingineriile financiare cu pilonul lor central-preturile de transfer) s-ar intoarce in tara de origine in care ar avea randamente de maximum 5-7%!
    Dar, in principiu aveti dreptate!
    Va propun un experiment imposibil. Toti cei care nu doriti o cat de mica contributie la o mai echitabila repartizare a veniturilor sa fiti obligati sa traiti trei luni cu venituri totale de 1000 de lei lunar, adica atat cat au mai bine de un milion de pensionari!
    Poate atunci ati intelege ca o companie, pentru a avea suportul clientilor, ar trebui sa puna un accent mai mare pe ceea ce se cheama “functia sociala” a activitatii sale.
    M-as fi bucurat sa continuati articolul si cu ceva propuneri legate de cresterea in paralel cu sustinerea companiilor, a veniturilor angajatilor, sau transferului de impozitare de la munca spre cspital.
    Atunci articolul Dvs.ar fi fost complet.
    Altfel nu veti reusi decat sa contribuiti la adancirea faliei dintre detinatorii de capital si restul populatiei…
    Desigur, o sa ziceti ca am ramas ancorat in logica socialismului trecut, al carui functionar de stat am fost.
    Nu dle Guda, cele de mai sus( mai putin ipoteticul si fantezistul experiment) ar trebui sa functioneze mult mai bine in capitalism, ele fiind componente de baza ale lui.
    In final subliniez ca nici pe departe nu intampin dificultati financiare, dupa 30 de ani de activitate ca antreprenor in tara si USA, dar am ramas cu un lucru din Socialism: empatia si compasiunea pentru cei multi si sarmani.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.

articole categorie

Citește și:

Consumatorii români aveau, la nivelul anului 2021, o paritate a puterii de cumpărare de 55,5% din media europeană, procent identic cu cel din 2020, cel mai redus de...

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: