Cu toate că România nu știe exact ce resurse de materii prime critice are, o analiză SWOT din ”Strategia României pentru Resurse Minerale Neenergetice orizont 2035”, ajunsă pe masa guvernului în ultima sa ședință, arată că există indicii privind existența acestora pe teritoriul țării.
Însă în calea explorării și exploatării stau investițiile mari necesare (re)deschiderii zăcămintelor și construirii de uzine noi, precum și pierderea know-how-ului și a tehnologiei relevante pentru cercetarea și prelucrarea acestora.
În acest sens, Ministerul Economiei propune realizarea unei baze naționale.
”Realizarea unei evaluări a bazei naționale de materii prime critice are o importanță cu totul deosebită, întrucât o astfel de evaluare răspunde necesității de a identifica și exploata resurse de materii prime extrem de valoroase și indispensabile economiei U.E. și care altfel, ar trebui procurate din alte surse”, se arată în strategie.
(Citește și: ”Interviu Frank Umbach / Dacă nu ne vom asigura măcar o treime din materiile prime critice, UE va fi șantajată”)
În România, din datele publice ar fi prezente următoarele categorii de materii prime critice:
- din categoria resurselor nemetalifere, economic importante, cu rezerve geologice cunoscute și posibilități de exploatare: nisipurile cuarțoase și grafitul;
- din categoria resurselor nemetalifere, economic importante, cu rezerve geologice necunoscute: mineralele de bor, fosforitele;
- din categoria resurselor metalifere economic foarte importante, cu rezerve geologice necunoscute și cu un potențial moderat: cromul, magneziul, germaniu și telurul;
- din categoria resurselor metalifere economic importante, cu rezerve geologice neevaluate și cu un potențial moderat: stibiu (antimoniu), wolfram (tungsten) și pământuri rare (TR);
”Sunt perspective reduse de descoperire a unor resurse de: cobalt, indium, niobium, gallium, minerale din grupa platinei”, se arată în strategie.
Principalii beneficiari ai materiilor prime critice sunt operatorii care activează în domeniul tehnologiilor înalte (aerospațiale, aeronautică, electronică, echipamente medicale, baterii solare, laptop-uri), al tehnologiei semiconductorilor (telefonie mobilă, G.P.S., internet, fibre optice), al automaticii și electronicii, industriei siderurgice și metalurgice, al preparării minereurilor (prin tehnologii curate), în industria aliajelor, a materialelor refractare și a polimerilor.
”Aceștia se află în țările bogate, care fac investiții constante în cercetare și inovare și urmăresc dezvoltarea țărilor lor”, se arată în Strategie.
Resursele europene de materii prime critice
Cea mai recentă listă europeană privind materiile prime importante, realizată în 2020, cuprinde 83 de elemente, dintre care 30 au rămas pe lista de materii prime critice esențiale pentru dezvoltarea UE, deoarece sunt expuse unui risc mai ridicat privind sursa de aprovizionare și exercită un impact mai important asupra economiei, comparativ cu majoritatea celorlalte materii prime.
(Citește și: ”Cum își pregătește UE decuplarea de materiile prime critice din China. Ținte, finanțare, oportunități naționale”)
Potrivit unor estimări, valoarea resurselor minerale europene neexploatate aflate la o adâncime de 500-1000 de metri, este de aproximativ 100 de miliarde de euro.
Ținând cont de repartiția acestor materii prime (de natură minerală) atributul de critic cere luarea în considerare a două aspecte:
- importanța economică a materiei prime pentru creșterea competitivității industriei europene
- riscul de producție fluctuantă, respectiv de export constant (supply risk), de un răspuns stabil la cererile formulate, ceea ce pentru țările cu un astfel de potențial ar trebui să însemne stabilitate politică și economică, capacitate de reciclare și ofertă de alternative posibile;
***
Urmărește-ne pe Google News
