sâmbătă

13 august, 2022

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

23 martie, 2022

Războiul din Ucraina e, de fapt, intrarea într-o nouă lume – confruntarea geopolitică între sisteme sociale diferite și între marile economii e abia la început. UE e prinsă pe picior greșit – toate marile ei proiecte sunt dependente de resursele controlate de adversarii sistemici: Rusia și China.

Interviu cu dr. Frank Umbach, directorul de cercetare al Clusterului European pentru Securitatea Climei, Energiei și Resurselor (EUCERS) de la Universitatea din Bonn.

Tranziţia energetică europeană către tehnologiile verzi riscă să înlocuiască dependenţa UE de furnizori de combustibili fosili şi gaze cu o dependenţă de furnizori de litiu, cobalt şi alte materii prime critice. Europa îşi poate asigura doar 9% din necesarul de aceste resurse, avertizează rapoartele Comisiei, iar procentul ar putea scădea considerabil în viitor, odată cu creşterea cererii, completează experţii.


Dr. Frank Umbach de la Universitatea din Bonn a studiat de mai bine de un deceniu această problemă şi consideră că Europa trebuie să acţioneze rapid pentru a-şi asigura securitatea energetică. Deschiderea rapidă a unor operaţiuni miniere, soluţie întâmpinată cu refuzuri categorice din partea politicienilor verzi, este singura opţiune viabilă şi ar putea sprijini eforturile globale de protejare a climei, susţine el.

Textul de mai jos e un fragment din interviul pe care Frank Umbach l-a acordat revisteI (exclusiv print) CRONICILE Curs de guvernare nr. 87, care tratează tocmai tema acestei dependențe paralizante (Un LINK spre teme, titluri și autori – AICI)

(Redacția)

***


CRONICILE CdG:
Europa pare să fi conştientizat târziu importanţa aprovizionării cu materii prime critice. De ce această reacţie târzie şi cum ne-ar putea afecta în tranziţia energetică la care ne-am înhămat?

Dr. Frank Umbach:
Personal, am început să studiez problema aprovizionării cu materii prime critice din 2005. Cred că greşeala Germaniei şi a Europei în general a fost că această dezbatere a fost complet deconectată de problemele de securitate energetică. Am susținut acum zece ani că, odată cu extinderea utilizării energiei din surse regenerabile, cererea de materii prime critice va crește dramatic. Securitatea aprovizionării ar trebui tratată ca o parte integrantă a viitorului concept de securitate energetică.

În ultimii trei ani au început să apară tot mai multe voci şi rapoarte care au atras atenţia asupra creșterii cererii de materiale critice – în mare măsură, un rezultat al avansului regenerabilelor, dar şi ca rezultat al digitalizării, al apariţiei altor tehnologii disruptive precum 5G. Totul este cumva legat de materiile prime critice.

Din păcate, Comisia Europeană lucrează din 2008 pentru a găsi soluţii, dar rapoartele sale nu au primit atenția care li s-ar cuveni.

Lucrurile s-au schimbat acum, în primul rând ca urmare a problemelor legate de lanțurile de aprovizionare, probleme scoase la iveală de pandemie.

(…………………………………………………………..)

CRONICILE CdG:
Parlamentul European a subliniat că neutralitatea climatică nu ar trebui să însemne schimbul dependenței UE de combustibilii fosili cu o nouă dependență de alte materiale critice. Cum poate Europa să se asigure că acest lucru nu se întâmplă?

Dr. Frank Umbach:
În primul rând, permiteți-mi să subliniez faptul că rezervele de materii prime critice sunt concentrate în puține țări, iar capacitățile de rafinare sunt chiar mai concentrate. Concentrarea este mai mare decât cea a resurselor tradiționale de petrol și gaze, spre exemplu, pe care le-am abordat până acum ca o problemă majoră de securitate. Să ne amintim de importanţa Golfului Persic în ceea ce priveşte securitatea aprovizionării cu petrol.

Concentrarea materiilor prime critice – așa cum sunt ele identificate pe lista UE, tot mai lungă – în mai puține țări este foarte alarmantă, iar situaţia este mult mai delicată decât cea a combustibililor fosili. Acest lucru ar trebui recunoscut.

Să luăm exemplul cobaltului. Mai mult de 60% din producția globală de cobalt provine din Republica Congo, o ţară cu un regim dictatorial. Puțini oameni știu că acest cobalt nu este transportat direct din Congo către centrele de consum din Europa sau Statele Unite. El trebuie rafinat. Toată aprovizionarea cu cobalt merge în primul rând spre China. Deci, concentrarea de rafinare este, de asemenea, importantă.

În al doilea rând, când te uiți la China, lucrurile devin deosebit de alarmante. Aproximativ 80% din materiile prime critice provin din China.

Spre deosebire de Europa, China are o strategie pe termen lung. Deng Xiaoping, fostul reformator chinez, a proclamat în 1992 că statul chinez se bucură de o bogăţie de resurse, printre care şi pământurile rare.

Pământurile rare sunt elemente-cheie în tehnologiile moderne, iar China nu s-a ferit să folosească acest avantaj competitiv ca pe o monedă de schimb în trecut. S-a întâmplat într-o dispută cu Japonia, de exemplu, în 2012. Din păcate, Europa a pierdut din vedere această problemă.

CRONICILE CdG:
UE consideră China un „concurent strategic”, dar depindem de ea pentru furnizarea acestor materii prime. Cum ne putem baza pe importurile din China?

Dr. Frank Umbach:
Europa este singura regiune din lume care și-a scăzut producția minieră în ultimii 10-20 de ani. Putem identifica clar un conflict între două obiective din cadrul politicii europene – acest conflict de interese între problemele locale de mediu și problemele climatice globale, deoarece dacă am produce mai multe materii prime aici, în Europa, nu doar că am crea mai multe locuri de muncă şi am spori securitatea aprovizionării cu materii prime, devenind mai puțin dependenți de China, dar ar ajuta la atingerea obiectivelor climatice globale.

De ce? Pentru că reglementările de mediu din Africa sau Asia, de oriunde din afara UE, sunt mult mai slabe decât cele din ​​Europa. Producția din Africa va genera mult mai multe emisii de CO2 în comparație cu cea din Europa. În plus, toate aceste materii prime trebuie transportate din Africa, din China, pe căi maritime în general, iar navele poluează și ele de-a lungul rutei de transport. Deci, mineritul în Europa ar avea o contribuție importantă la protecția climei. ONG-urile se gândesc mai mult la problemele locale de mediu şi pierd din vedere imaginea de ansamblu.

(…………………………………………………………….)

CRONICILE CdG:
Necesarul european pentru resursele critice va crește odată cu tranziţia verde, iar Europa nu este singura mare putere cu ambiţii legate de schimbarea modelului energetic. Cum credeţi că vom fi afectaţi de o potenţială „competiție de tranziție la energie verde”, având în vedere dependența noastră de importuri de materii prime critice?

Dr. Frank Umbach:
Când te uiți la intervalul de timp necesar deschiderii unei noi mine, de la planificare şi până la demararea operațiunilor, durata medie la nivel global este de aproximativ 7 ani. În țările occidentale este adesea 10-15 ani. Este foarte mult. Dacă nu investești astăzi, atunci nu vei avea capacități de producție care să asigure cererea globală viitoare de materii prime critice.

Nu doar Europa, ci şi SUA, şi China, şi India vor deveni mai ambițioase în politicile lor energetice. Așadar, cererea globală va crește dramatic. Se poate observa deja o creștere vertiginoasă a prețurilor la majoritatea materiilor prime critice, începând cu a doua parte a anului trecut. Pe măsură ce economia a ieşit din criza generată de pandemie și PIB-ul global şi-a reluat creșterea, a crescut și cererea de materii prime critice.

Situaţia se va agrava. Eolienele vor deveni mai scumpe dacă materiile prime se vor scumpi, iar acest lucru va afecta tranziția energetică. Este esențial să avem o bază de aprovizionare stabilă.

Avem nevoie de mai mult sprijin politic în această chestiune. Primul pas ar fi interconectarea tranziției energetice de nevoia de a asigura o aprovizionare stabilă cu materii prime critice, deoarece cererea va crește dramatic. Mulți politicieni nu sunt conștienți de aceste legături.

(…………………………………………………………)

CRONICILE CdG:
Vedem mult sprijin politic pentru partea de producție, pentru gigafabrici, pentru Alianța Europeană pentru Baterii, dar zona de minerit nu pare să atragă prea multă susţinere.

Dr. Frank Umbach:
Are de-a face cu reputația. Mineritul este văzut ca o industrie murdară. Mulți oameni, în Germania de exemplu, se gândesc la producția de cărbune, la care am renunțat pentru politica noastră climatică. Mineritul este considerat o industrie murdară, veche, dar aveți nevoie de el. Este o parte foarte importantă, altfel nu vom atinge obiectivele climatice pentru că vom avea gigafabrici care nu vor fi aprovizionate cu suficiente materii prime. Sau vom fi șantajați.

(Citiți și:Interviu – Dmitro Los, preşedintele Camerei de Comerţ de la Kiev: Cum funcționează economia Ucrainei și societatea în vreme de război”)

CRONICILE CdG:
Credeți că UE ar putea finanța operațiuni miniere, având în vedere obiectivele sale climatice?

Dr. Frank Umbach:
UE sprijină deja producția minieră. Serbia, Portugalia și alte țări sunt deja susținute financiar de Comisia Europeană. Dacă acest lucru este suficient, este o altă poveste.

Nu există suficient sprijin politic. Sprijinul financiar este esențial, este important, dar nu este suficient.

Politicienii verzi încearcă să evite să discute aceste lucruri, dar timpul trece şi Europa trebuie să facă ceva. Trebuie să abordăm aceste probleme, chiar dacă sunt nepopulare.

CRONICILE CdG:
Cât de mult credeți că ar putea asigura Europa de nevoile sale?

Dr. Frank Umbach:
Nu am văzut niciun calcul care să mă ducă la vreo concluzie clară, dar cred că dacă am fi capabili să asigurăm o treime sau cam aşa ceva, acest lucru ne-ar ajuta enorm. Aceasta a fost o lecție pe care pandemia ne-a dat-o vizavi de lanţurile internaţionale de aprovizionare. Într-o criză majoră nu vom putea face rost de suficiente stocuri.

(………………………………………………………………..)

***

Interviul integral cu dr. Frank Umbach, director de cercetare la Clusterul European pentru Securitatea Climei, Energiei și Resurselor (EUCERS) de la Universitatea din Bonn, poate fi citit în numărul 87 al revistei (exclusiv print) CRONICILE Curs de guvernare – (Un LINK spre teme, titluri și autori – AICI).
Alte referințe, în titlurile de sub articol.

***

Casetă:

Dependență 90% de China

China controlează la ora actuală 80% din producţia globală de materii prime critice şi 90% din capacităţile de rafinare. Acestea sunt folosite în majoritatea industriilor viitorului, de la cipuri la baterii pentru maşini electrice, turbine eoliene şi chiar telecomunicaţiile 5G. China este singura superputere cu o poziţie puternică pe întregul lanţ de aprovizionare al acestor tehnologii care au la bază materii prime critice.

Beijingul nu s-a ferit să folosească această poziţie în dispute comerciale sau teritoriale pe care le-a avut cu SUA, respectiv Japonia, în ultimii ani. Guvernul chinez a ameninţat că va reduce exporturile de litiu, cobalt şi alte „pământuri rare”, dar s-a asigurat în acelaşi timp să-şi majoreze cotele de producţie de la an la an.

***

Articole recomandate:
Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

citește și

lasă un comentariu

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.

toate comentariile

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.

articole categorie

Citește și:

Deceniul banilor ieftini (dobânzi mici sau foarte mici la creditele pe termen lung)pentru state  tocmai s-a încheiat . A fost (sau ar fi fost) o perioadă extrem de

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: