Gabriel Biriș / Există viață și după Covid-19: să ne facem calculele pentru ea - CursDeGuvernare.ro
miercuri

20 octombrie, 2021

Gabriel Biriș / Există viață și după Covid-19: să ne facem calculele pentru ea

29 martie, 2020

Criza COVID reprezintă un test de stres pentru întreaga țară. Sunt sectoare întregi din economie care au suferit total shutdown (hoteluri, restaurante, transport de persoane, organizare de evenimente, mall-uri, cinematografe, teatre, sport și altele), sunt sectoare care au suferit crunt (retail non-food) văzându-și vânzările reduse chiar și cu 90%. Sunt și sectoare care au avut creșteri (food, materiale sanitare, igienă), dar care din păcate sunt foarte puține.

Mulți se uită zilele acestea la guvern pentru un colac de salvare, pentru a supraviețui acestui shutdown și a putea să repornească activitatea după ce încetează starea de urgență. Multe alte guverne au anunțat stimulente de sute de miliarde, unele chiar de trilioane (SUA).

UE a anunțat renunțarea la pactul de stabilitate, ceea ce înseamnă că deficitele ce vor putea fi înregistrate de statele membre poate fi oricât, în încercarea de a păstra locurile de muncă și a ajuta angajații și companiile să iasă cât de cât întregi din criză.


Este evident că resursele pe care state precum Germania sau SUA le pot aloca sunt uriașe, nu putem vorbi de ceva comparabil la noi. România are un singur avantaj, și anume un grad de îndatorare relativ mic ca procent din PIB și sunt voci care cer să îl creștem pentru a ajuta economia. Putem face asta? Sigur că putem, dar cred că avem acum un silver bullet pe care dacă nu îl tragem corect ne va fi imposibil să recuperăm ulterior.

De ce spun asta? Pentru că această criză oribilă ne-a prins în plin avânt consumerist. Am luat împrumuturi ca să creștem pensii, salarii la bugetari, să creștem numărul de bugetari, să dăm pensii special, dar și tot felul de scutiri sau reduceri de impozite.

Cum stăm? Nu am văzut încă ce crede guvernul, pentru că nu am văzut încă proiectul de rectificare bugetară. Vă propun însă să facem câteva calcule, să înțelegem – cu un anumit grad de aproximare – la ce să ne așteptăm.

Să vedem care era planul la începutul anului.


Statul român își propunea să obțină în 2020 venituri totale de 349,1 mld lei și să cheltuiască 389,4 mld, adică aveam deja un deficit prognozat de 40,3 mld lei (3,6% din PIB, PIB-ul estimat fiind de aproximativ 1.100 mld lei). Aceste sume nu includ majorarea aprobată a pensiilor de 40% începând cu 1 septembrie 2020 și nici alte creșteri de salarii la bugetari sau alocații la copii. Acest deficit include însă creșterea cu 40% a punctului de pensie de la 1 septembrie, creștere care însă ar determina pentru 2021 un deficit suplimentar de aproximativ 23,2 mld de lei.

Să vedem care sunt veniturile principale pe care se baza statul nostru la începutul anului:

  • CAS: 76 mld
  • CAM: 7,4 mld
  • CASS: 33,5 mld
  • Impozit venit: 26,2 mld
  • Impozit profit: 22,5 mld
  • Impozit micro: 3 mld
  • TVA: 72,7 mld
  • Accize: 33 mld.

Principalele cheltuieli ale bugetului sunt:

  • Pensii: 84,8 mld lei;
  • Salarii bugetari: 59,1 mld;
  • Asistență socială: 42,75 mld;
  • Autorități locale: 41,3 mld;
  • Bunuri și servicii: 40,2 mld;
  • Dobânzi: 13,1 mld.

În mod evident bugetul pe 2020 nu avea cum să includă efectele COVID. Devine evident că veniturile vor fi puternic afectate, iar cheltuielile statului vor exploda, în special cele cu sănătatea și șomajul tehnic, și ulterior cu șomajul pur și simplu. Pentru a face o estimare, presupunem că starea de urgență nu va dura mai mult de 3 luni și că economia va începe să își revină începând din trimestrul 3. Primul trimestru este afectat parțial, criza izbucnind la sfârșitul lui februarie, cel de-al doilea trimestru este compromis aproape total, iar din al treilea trimestru vom începe să deblocăm multe din activitățile economice. Este de așteptat însă ca șocul să se resimtă încă mult timp, iar cele mai afectate sectoare vor fi turismul, bunurile de folosință îndelungată, imobiliarele, vânzările de autoturisme noi. Posibil ca în jur de 500 de mii de angajați vor fi în șomaj tehnic pe perioada stării de urgență, dintre care estimez că cel puțin jumătate vor fi trimiși în șomaj după încheierea acesteia.

Să vedem pe ce venituri mai poate conta statul în 2020.

În primul rând, să estimăm impactul șomajului tehnic suportat din buget (75% din salariul de bază, dar nu mai mult de 75% din salariul mediu) îl va aduce pentru 3 luni. Salariul minim este astăzi 2.230 lei, cel mediu 5.205 lei. Presupunem că salariul mediu al celor trimiși în șomaj este media celor două. Rezultă că, pentru 3 luni, șomajul tehnic va aduce o cheltuială suplimentară de 4,2 mld lei (3.717*500.000*3*75%). Parte din acești bani se vor întoarce la buget prin impozit pe salarii, CAS, CASS. Aceste bugete vor fi însă afectate de scăderea cu 25% a bazei de calcul, ceea ce aduce un deficit de 0,6 mld lei (3.717*500.000*3*25%*41%). Pentru CAM deficitul va fi de 0,1 mld lei.

Prima estimare: deficit suplimentar 4,9 mld lei.

În ceea ce privește șomajul, chiar și într-o abordare optimistă în care România va pierde doar un sfert de milion de locuri de muncă, impactul pe venituri (CAS, CASS, CAM, impozit pe venit) și presupunând că vorbim de un salariu mediu (în privat, că la stat e mai mare) de 4.500 de lei – pierderea de venituri va totaliza 2,9 mld lei (4.500*43,5%*250.000*6). La această sumă adăugăm costul cu ajutorul de șomaj, de aproximativ 3,75 mld lei.

A doua estimare: 6,65 mld lei.

Nu este însă deloc nerezonabil să ne așteptăm ca și pentru angajații care își vor continua activitatea la companiile private vor avea loc ajustări care în varianta cea mai optimistă vor aduce un minus de 10% la masa salarială, ceea ce va duce la alte scăderi ale veniturilor ale bugetului din CAS, CASS, CAM, IV. Estimez încă aproximativ 11 mld lei (considerând că 80% din fondul total de salarii este plătit de companii, restul de stat).

A treia estimare: 11 mld lei.

Consumul s-a prăbușit pentru tot ce înseamnă mărfuri nealimentare (cu excepția materialelor de curățenie). Consumul de utilități este de așteptat să rămână la un nivel constant, consumul de combustibili însă s-a prăbușit dramatic, cu aproape 30%. S-a redus probabil și consumul instituțiilor publice (mult personal “lucrează” de acasă) și al companiilor din sectorul bancar. Ținând cont și de faptul că la alimente și medicamente (unde consumul nu a scăzut) avem TVA 9% și de ponderea alimentelor și utilităților în coșul de consum, ne putem aștepta, ca per total, scăderea încasărilor din TVA pe perioada stării de urgență să scadă abrupt (3 luni), cu cel puțin 25%. După ieșirea din starea de urgență, TVA colectat va crește, dar nu semnificativ (oamenii vor fi prudenți cu cheltuielile voluptuarii, mai ales că mulți vor fi presați de scăderea veniturilor). Să presupunem că pentru restul anului scăderea va fi de doar 10%. Impactul, tot într-o abordare optimistă, va fi de încă 10 mld lei.

A patra estimare: 10 mld lei.

În ceea ce privește accizele, acestea provin în special din combustibili – unde consumul a scăzut deja cu 30% – dar și din tutun unde, deși aparent nu ar trebui să scadă consumul, este foarte probabil să vedem scăderi ce țin de teama că fumatul sensibilizează organismul în fața COVID, dar și de creșterea contrabandei în degringolada creată de COVID. Ar mai trebui să avem încasări semnificative și din alcool, dar, din păcate acolo evaziunea este însă foarte mare și sumele colectate sunt mici în comparație cu primele două categorii. Per total, nu văd cum încasările ar putea să scadă cu mai puțin de 15%, până la sfârșitul anului. Acest lucru ar însemna un impact negativ de încă 3,7 mld lei. Să mai spunem că bugetul actual nu include efectele eliminării supraaccizei la motorină și benzină, ceea ce a avut un impact de 3 mld lei.

A patra estimare: 6,7 mld lei.

Vom vedea scăderi semnificative și în ceea ce privește impozitul pe profit sau impozitul pe venitul microîntreprinderilor. Sunt foarte multe companii care au de suferit și care probabil o să înregistreze pierderi. Sunt însă și unele sectoare ale căror profituri vor crește semnificativ. Să presupunem că cele din urmă vor compensa pierderile celor dintâi (deși este o presupunere extrem de optimistă) și să considerăm că impactul este zero.

Mai adăugăm aici și costurile suplimentare induse de criza COVID (oameni, echipamente, carantină, materiale). Nu prea văd cum vom putea scăpa fără încă 2 mld de lei.

Tragem linie și adunăm: 41,25 mld de lei, într-o abordare optimistă. Iar acest lucru înseamnă dublarea rapidă a deficitului (de la 40,3 mld la 81,5 mld lei). Nu va fi însă 7,2% din PIB, pentru că și PIB-ul va scădea cu minim 10% față de anul trecut (nicidecum + 4%, așa cum s-a estimat atunci când s-a construit bugetul). Deci nu ne vom raporta la un PIB de 1.100 mld de lei, ci la unul de 950 mld, ceea ce face ca 7,2% să însemne în fapt 8,4% din PIB.

Presupunând, tot într-o abordare optimistă că în 2021 nu vom mai avea scădere și vom reuși să menținem PIB la nivelul celui din 2020, cele 23,2 mld de lei costuri suplimentare cu pensiile vor duce acest deficit la aproape 11% din PIB.

Să nu uităm că veniturile bugetare sunt acum la 26% din PIB. Chiar dacă presupunem că va fi menținut la același nivel (ceea ce este foarte dificil), 11% din PIB înseamnă deficit de 42% raportat la venituri. Chiar dacă, teoretic, nu ne mai împiedică nimeni să facem deficite excesive, deficitele făcute azi vor trebui plătite mâine…

(Citiți și: ”Cristian Grosu / Luciditatea cifrelor: de ce istoria nu iartă proștii, care susțin în criză economia vecinilor”)

Asta cred că este cea mai optimistă abordare. Vom putea să înțelegem mai bine amploarea pe care această criză o are asupra veniturilor odată cu declarațiile ce trebuie depuse de companii până pe 25 aprilie. Atunci se va vedea criza (pe care nu am avut-o în februarie), criză care mai mult decât probabil se va adânci în aprilie și mai, pentru că este extrem de puțin probabil să putem reveni cât de cât la viața normală în condițiile în care creșterea capacității de testare ca urmare a ultimelor achiziții va duce mai mult decât probabil la o explozie a numărului de infectați cu COVID, ceea ce evident că va împiedica ridicarea restricțiilor de circulație și a stării de urgență.

Cu cât shutdown economic va continua mai mult, cu atât aceste deficite vor crește, iar recuperarea va deveni din ce în ce mai dificilă.

Îți mulțumim că citești cursdeguvernare.
Abonează-te la newsletter aici.

Să nu uităm însă că toate aceste calcule pleacă de la presupunerea unui “soft landing”, că ne vom putea împrumuta oricât de mult la costuri cât de cât rezonabile. Nu vreau să mă gândesc ce se poate întâmpla dacă apar sincope, dacă Ministerul Finanțelor nu se va împrumuta și nu va putea plăti pensii și salarii… Nu mai vorbim de rambursarea către companii a miliardelor pe care de ani de zile le blochează prin întârzierea plății TVA, a concediilor medicale sau a altor sume pe care statul trebuia de mult să le plătească în conformitate cu legea…

Știm în acest moment cum stăm? Nu chiar… Cu asta ar trebui, cred, început. După care ar trebui să vedem cum ne putem folosi de criza asta ca să punem țara pe direcția dezvoltării, a modernizării rapide prin muncă eficientă, prin investiții. Fără asta, vom număra morții cu zecile de mii. Și nu din COVID…

citește și

lasă un comentariu

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

toate comentariile

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

articole categorie

Citește și:

   ”Nu știm ce și unde vom fi atunci: dar timp de 25 de ani, această publicație trimestrială (format A4, peste 200 de pagini într-o realizare premium)...

rrr